Plângere contravenţională. Sentința nr. 9118/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9118/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 9118/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr.9118/2015
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent I. L. și pe intimații I. D., . și G. D. având ca obiect plângere contraventionala CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru petent av. M. C. și martorul Hoinoiu A. A., lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art.321 NCPC instanța procedează la audierea martorului Hoinoiu A. A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin 1. C proc civilă acorda cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Reprezentanta petentului solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere reținut, iar în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului arătând că starea de fapt nu corespunde realității. Cu cheltuieli de judecata.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.09.2014, sub nr._, petentul I. L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului-verbal ., nr._ si restituirea permisului de conducere reținut, iar, în subsidiar, admiterea în parte a plângerii în sensul înlocuirii amenzii aplicate în procesul verbal de contravenție cu avertisment și, pe cale de consecință anularea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționat, în mod total nelegal și nefondat, cu suma de 540 lei și reținerea permisului de conducere, pentru încălcarea dispozițiilor art.57, alin.1 din O.U.G. și sancționate de art.101, alin.3, lit.a din O.U.G. nr.195/2002.
A susținut petentul că, în data de 04.09.2014, se deplasa cu autoutilitara marca Ford cu numărul de înmatriculare_, pe raza comunei Mârșani spre Rojiște. În sensul său de deplasare pe . Rojiste, la intersecția cu . în coliziune cu un autoturism marca Dacia, in urma acesteia fiind proiectat . electricitate.
Starea de fapt retinuta de către agentul constatator nu corespunde realitatii intrucat intersectia in care s-a produs coliziunea dinte cele doua autoturisme implicate in accidentul rutier era semaforizata, indicatorul STOP, cu care era marcata intersectia respectiva a fost furat, la fata locului existând doar stâlpul de susținere al acestuia.
In aceste condiții consideră că în sarcina sa nu se poate reține textul de lege invocat în procesul verbal contestat deoarece acesta privește ,,neacordarea priorității de dreapta”, așa cum este exemplificata in legislația rutiera.
Or, neincadrarea faptei in textul de lege de care conducătorul auto se face vinovat de incalcarea normelor de legislație rutiera atrage dupa sine nulitatea relativă a actului contravențional contestat.
In acest sens invederează instanței ca in urma probelor ce le va administra, nu se face vinovat de savarsirea contravenției retinute in sarcina sa.
Prin lipsa indicatorului rutier cu semnificația STOP, s-a aflat ., iar contravenția retinuta in sarcina sa nu este justificata.
Aceasta se datorează faptului ca, prin meseria pe care o practică ca șofer, s-a intalnit cu aceasta situatie in repetate rânduri și a oprit de fiecare data la indicatorul STOP acordând prioritatea cuvenita.
Față de cele menționate solicită să admită plângerea așa cum a fost formulată și să dispună anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În subsidiar, dacă se va considera că i se poate reține vreo vină în sarcina sa referitoare la contravenția menționată în procesul verbal, solicită să se aibă în vedere dispozițiile art.7 alin.3 raportat la art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și să dispuneți înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, iar pe cale de consecință anularea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere.
În drept își întemeiază cererea pe OG nr.2/2001 si OUG 195/2002 modificată.
În dovedirea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri: copie CI a petentului, proces verbal de constatare a contravenției, în copie, dovada de autorizație reparație . nr._.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 28.11.2014, intimatul I. D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul I. L. solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
A solicitat ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă si de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia lor instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă. ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC instituția intimată se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, invederează instantei de judecata ca desi OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezulta ca procesul-verbal face dovada deplina a situatiei de fapt si incadrarii in drept.
Învederează instantei de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatata in baza declarațiilor celor doi conducători auto imediat dupa producerea evenimentului rutier, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică si legală.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecătorești.
Fapta reținută in sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat. având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii, cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
Solicită incuviintarea probei cu incrisuri, respectiv declarațiile părților implicate în evenimentul rutier, pe care le anexează prezentei in doua exemplare.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ. Solicită acesta intrucat, in. caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile lor si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In drept, invoca prevederile OUG nr.195/2002, Regulamentul de aplicare a O.U.G.nr. 195/2002 si OUG nr. 2/2001.
In concluzie, solicită respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic si legal.
Petentul a mai depus la dosar în copie contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor.
Prin încheierea de ședință din data de 02.03.2015, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intimați a societății de asigurare . si a numitului G. D..
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar si proba testimonială cu martorii Hainoiu A. A. si M. E., iar pentru intimat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 25.05.2015, instanța a audiat martorul M. E., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, iar la termenul de judecată din data de 29.06.2015, instanța a audiat martorul Hoinoiu A. A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/04.09.2014, încheiat de I. D., Secția de Poliție D., petentul I. L. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 540 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.57, alin.1 din O.U.G 195/2002, republicată și sancționată de dispozițiile art.101, alin.3, lit.a din O.U.G nr.195/2002, republicată.
S-a reținut în sarcina petentului că, la data de 04.09.2014, în . a condus autoutilitara Ford cu număr de înmatriculare_ pe . pătruns în intersecția nedirijată cu . acorda prioritate de trecere auto Dacia cu număr de înmatriculare_ care se deplasa din partea dreaptă regulamentar, avariind ambele autovehicule și fiind proiectat într-un stâlp al CEZ.
Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către agentul constatator și de către petent, acesta din urmă fără obiecțiuni.
Fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de dispozițiile art.57, alin.1 din OUG 195/2002, potrivit cărora la intersecțiile cu circulație nedirijată, conducătorul de vehicul este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care vin din partea dreaptă, în condițiile stabilite prin regulament și este sancționată de dispozițiile art.100, alin.2 din O.U.G. 195/2002.
În temeiul art.34 alin.1 din O.G.2/2001, „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Acest articol stabilește limitele competenței instanței învestite cu soluționarea unei plângeri contravenționale.
Din interpretarea textului de lege menționat anterior rezultă că instanța de fond nu este competentă să completeze procesul verbal de contravenție reținând și „culpa” altei persoane la producerea accidentului. Această adăugire la procesul verbal reprezintă, pe de o parte, o încălcare a principiului separației puterilor în stat, iar pe de altă parte, nu are nicio finalitate în materie contravențională. Obiectul judecății nu poate fi, într-o plângere contravențională, decât verificarea legalității procesului verbal, stabilirea temeiniciei acestuia, deci stabilirea dacă persoana sancționată, în speță petentul se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa.
Stabilirea culpelor în producerea accidentului nu poate avea relevanță decât în materia răspunderii civile delictuale pentru fapta ilicită. Eventuala culpă comună și stabilirea și a vinovăției celuilalt conducător auto nu are relevanță decât sub aspectul angajării răspunderii civile delictuale într-o acțiune în realizare pin care se solicită repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită civilă.
Prin urmare, obiectul prezentei judecăți nu îl reprezintă decât verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal prin care a fost sancționată petentul I. L..
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, aspectele invocate de către acesta, respectiv neîncadrarea faptei în textul de lege de care conducătorul auto se face vinovat în condițiile în care s-a invocat aspectul că intersecția în care s-a produs coliziunea era semaforizată, privind chiar temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat.
Verificând din oficiu actul constatator sub aspectul legalității, instanța apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, referitoare la condițiile de fond si de formă a acestuia(art.17 din OG 2/2001).
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art.31, alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . CP, nr._ a fost încheiat la data de 04.09.2014 fiind semnat de către petent, iar plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 19.09.2014.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin plângerea contravențională formulată, petentul a susținut că în timp ce se deplasa cu cu autoutilitara marca Ford cu numărul de înmatriculare_, pe raza comunei Mârșani spre Rojiște, în sensul său de deplasare pe . Rojiste, la intersecția cu . în coliziune cu un autoturism marca Dacia, în urma acesteia fiind proiectat . electricitate.
A susținut în continuare petentul că starea de fapt retinuta de către agentul constatator nu corespunde realitatii intrucat intersectia in care s-a produs coliziunea dinte cele doua autoturisme implicate in accidentul rutier era semaforizata, indicatorul STOP, cu care era marcata intersectia respectiva a fost furat, la fata locului existând doar stâlpul de susținere al acestuia.
În aceste condiții a considerat petentul că în sarcina sa nu se poate retine textul de lege invocat in procesul verbal contestat deoarece acesta privește ,,neacordarea prioritatii de dreapta”, așa cum este exemplificata in legislația rutiera.
În declarația scrisă personal în fața agentului de poliție, petentul a arătat că la intersecția străzii Burădești cu . din direcția . dreaptă a sensului său de mers a venit un autoturism marca Dacia de culoare roșie cu număr de înmatriculare_ care l-a lovit în partea dreaptă a autoutilitarei și care l-a proiectat într-un stâlp de joasă tensiune în dreptul imobilului nr.201, stâlp pe care l-a distrus parțial.
A menționat în continuare că, a văzut din scurt acel autoturism și nu a acordat prioritate de dreapta întrucât la aceea intersecție nu există semn de circulație, fiind astfel obligat să acorde prioritate de dreapta.
În declarația scrisă personal la data faptei, intimatul G. D. a declarat că într-o intersecție de drumuri comunale, nedirijată, din stânga sa, respectiv . în intersecție fără a-i ceda trecerea autoutilitara marca Ford Tranzit cu număr de înmatriculare_ în care se afla numai conducătorul auto.
A arătat în continuare intimatul că nu a mai putut evita impactul și a intrat în coliziune cu partea din față, în lateralul dreapta al autoutilitarei după care autoutilitara a fost proiectată cu partea lateral dreapta într-un stâlp al CEZ.
În cauză, instanța reține că, deși prin plângerea formulată, petentul I. L. a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât intersecția în care s-a produs coliziunea dintre cele două autoturisme implicate în accidentul rutier era semaforizată, însă indicatorul STOP cu care era marcată intersecția respectivă a fost furat, acesta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Astfel din declarația martorului M. E., care s-a și deplasat la fața locului și din declarația scrisă personal de petent și de către intimatul G. D. în fața agenților de poliție, rezultă că la data producerii faptei, intersecția în care s-a produs coliziunea dintre cele două autoturisme era nedirijată, situația în care potrivit art.57, alin.1 din OUG 195/2002 petentul era obligat să cedeze trecerea vehiculelor care vin din partea dreaptă, respectiv autoturismului condus de intimatul G. D., obligație pe care acesta nu a respectat-o fapt ce a condus la coliziunea celor două autovehicule.
În ceea ce privește aspectele relatate de martorul M. E., în sensul că în intersecția în care s-a produs coliziunea ar fi amplasat în mod obișnuit un indicator rutier, instanța arată că aceasta nu va fi avută în vedere la stabilirea împrejurărilor în care s-a săvârșit contravenția reținând că martorul cunoaște acest fapt din declarațiile unor vecini fără ca această situație să fi fost constatată personal.
Mai mult, martorul nu a putut preciza tipul indicatorului rutier și nici . era amplasat.
Instanța va înlătura și declarația martorului Hoinoiu A. A., reținându-se că, deși acest martor a declarat că în perioada în care se deplasa în localitatea Mîrșani, pe sensul de deplasare al petentului și în intersecție era amplasat un indicator cu mențiunea STOP, declarația acestuia nu este credibilă.
Astfel, se va avea în vedere că, potrivit relatările martorului indicatorul rutier era amplasat pe direcția de deplasare D. spre Amărăști, situație în care în intersecție petentul ar fi trebui să virez la dreapta, ori din susținerile petentului rezultă că acesta se deplasa într-o direcție opusă respectiv spre Rojiște, sens în care nu ar fi trebuit să vireze la dreapta.
De asemenea, instanța mai arată că la data întocmirii procesului verbal de contravenție, petentul nu a formulat obiecțiuni, semnându-l fără rezerve și arătând că este de acord cu cele reținute de agentul constatator, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că semnarea procesului verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de agentul constatator.
În raport de cele menționate, instanța constată că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.57, alin.1 din O.U.G 195/2002, republicată și sancționată de dispozițiile art.101, alin.3, lit.a din O.U.G nr.195/2002, republicată.
În temeiul art.34 din OG 2/2001 coroborat cu art.38 alin 3 din același act normativ care permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța arată că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin în materia circulației rutiere, ținând cont de împrejurarea că fapta reținută în sarcina acestuia prezintă un grad de pericol ridicat, punând în pericol siguranța circulației.
Față de considerentele menționate anterior, instanța va respinge plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. L., cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., județ D., ., cu sediul în sector 1, București, ..45 și G. D., cu domiciliul în comuna Rojiște, ., județ D. împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/04.09.2014, încheiat de I. D., Secția de Poliție D., ca neîntemeiată.
Cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.06.2015.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.S.M.
6ex/17.11.2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 9137/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9060/2015.... → |
|---|
