Plângere contravenţională. Sentința nr. 9168/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9168/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 9168/2015
- plângere contravențională-
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9168
Ședința publică de la data de 30 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul G. G. R. și pe intimatul I. D. BIROUL RUTIER C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. A. pentru petent și martorii B. Ș. și S. A. L., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la audierea separată a martorului B. Ș. ( CI ., nr._, CNP_) a cărui declarație este consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Instanța procedează la audierea separată a martorului S. A. L. ( CI ., nr._, CNP_) a cărui declarație este consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 389- art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocat pentru petent solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal cu exonerarea petentului de la plata amenzii și în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului. Din administrarea probelor rezultă că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției având în vedere și faptul că intimatul nu a depus planșe foto sau înregistrare video.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 02.03.2015, petentul G. G. R. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/25.02.2015 emis de I. D.- Serviciul Rutier, exonerarea de la plata amenzii aplicate, revocarea măsurii reținerii permisului de conducere și anularea punctelor de penalizare.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 25.02.2015 prin procesul verbal . nr._/25.02.2015 a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile. În acest sens, agentul constatator a reținut că a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare BH- 6854-BM pe . la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea trecerii de pietoni. Apreciază că procesul verbal este netemeinic și nelegal.
În dovedirea plângerii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale în care să fie audiați martorii B. Ș. și S. A. L..
În drept a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013.
La dosar au fost depuse: proces verbal de contravenție în original (fila 6), dovada de achitare a taxei de timbru.
La data de 26.01.2015, intimatul I. D. a depus întâmpinare pe care o consideră neîntemeiată, solicitând să se constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu nerespectarea condițiilor de fond si de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta reținută în sarcina petentului prezintă pericol social deoarece neacordând prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii, există riscul producerii unor accidente de circulație în care sunt implicate persoane nevinovate.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată direct de către agentul constatator.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea în lipsă reprezentantului instituției lor.
La termenul de judecată de azi instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială în care să fie audiați martorii B. Ș. și S. A. L..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/25.02.2015 emis de I. D., petentul G. G. R. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei și avertisment întrucât la data de 25.02.2015 ora 16.40, pe . cu . condus auto marca Ford cu nr. BH6854BM, la trecerea de pietoni prevăzută cu indicator și marcaj nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare pe sensul său de mers pe marcaj pietonal, precum și faptul că nu a avut documentele asupra sa. Se mai arată că se afla singur în autoturism.
Petentul a semnat procesul verbal notând că nu erau angajați pietoni în traversare.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal, iar instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, dar și înregistrate cu mijloace tehnice omologate.
Prin plângere, petentul a susținut că nu existau pietoni angajați în traversare pe trecerea de pietoni de la intersecția străzii M.B. cu .>
Petentul a propus spre a fi audiați ca martorii B. Șrtefan și S. A. L..
Analizând comparativ declarațiile celor doi martori și coroborat cu susținerile petentului din cadrul plângerii contravenționale și cuprinsul procesului verbal de contravenție, instanța apreciază că declarațiile martorilor B. Șrtefan și S. A. L. sunt nereale, fiind date în interesul petentului, prieten al acestora, cu scopul obținerii exonerării de răspundere contravențională a acestuia.
Există contradicții între susținerile martorilor în privința numărului de câini pe care îi transportau către salonul canin din zona Institut, martorul B. Șrtefan declarând că transportau un câine, iar martorul S. A. L. susținând că transportau trei câini, în portbagajul mașinii, câini de talie foarte mare.
Contradicție este și între susținerile martorilor privind numărul de pietoni în privința cărora i s-ar fi spus petentului de către agentul de poliție că nu le-a acordat prioritate, dar și comparativ cu susținerea petentului din cuprinsul plângerii contravenționale și cuprinsul procesului verbal de contravenție. Astfel, martorii au declarat că în momentul opririi petentului i s-a imputat faptul că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton, pe când petentul a susținut că erau mai mulți pietoni cu privire la care i s-ar fi spus că nu le-a acordat prioritate.
Se observă din cuprinsul procesului verbal de contravenție că petentului i s-a imputat fapta de a nu acorda prioritate de trecere mai multor pietoni, iar nu unuia singur, așa cum au susținut martorii. În legătură cu acest aspect, martorii s-au contrazis și atunci când au declarat direcția din care s-ar fi deplasat pietonul, martorul B. Ș. susținând că agentul de poliție i-ar fi spus petentului că pietonul venea din partea sa stângă, iar martorul S. A. L. susținând că agentul de poliție nu i-a spus petentului din ce direcție se îndrepta pietonul.
Toate aceste aspecte ce relevă contradicții între declarațiile martorilor cu privire la detalii ale împrejurărilor faptei confirmă prezumția că singurul aspect pe care au urmărit să îl declare martorii este acela al inexistenței pietonilor angajați în traversare pe trecerea de pietoni, în considerarea și a relației de prietenie pe care o au cu petentul de mai bine de 10 ani.
În plus, instanța observă că petentul nu a contestat prin plângere și mențiunea conform căreia s-ar fi aflat singur în mașină, mențiune existentă în cuprinsul procesului verbal. Nici la rubrica mențiuni din procesul verbal, acesta nu a avut obiecțiuni cu privire la acest aspect.
Prin urmare, petentul a recunoscut implicit constatarea personală a agentului de poliție, ceea ce susține prezumția simplă ca martorii nu au fost în mașină cu petentul la data faptei și nu au perceput personal cele relatate. Numai așa se explică și contradicțiile anterior analizate.
Ca atare, instanța apreciază că declarațiile martorilor sunt necorespunzătoare adevărului, motiv pentru care nu va ține seama de acestea. Instanța apreciază că martorii au urmărit să declare că petentul a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe trecerea de pietoni, cu scopul ajutării petentului.
Instanța înlătură deci aceste declarații și apreciază astfel că, deși petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, prin probele administrate, acesta nu a dovedit netemeinicia faptei reținute în sarcina sa, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Din acest motiv, instanța reține că procesul verbal este legal și temeinic întocmit, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor corect angajați în traversare, de împrejurările săvârșirii, respectiv într-o zonă și la o oră intens circulată, de urmarea ce s-ar fi putut produce asupra vieții și integrității fizice a persoanelor participante la trafic, dar și asupra propriei persoane a petentului, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002.
În ce privește măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, prin reținerea permisului de conducere, instanța reține că aceasta se aplică obligatoriu, pe lângă sancțiunea principală, iar nu în mod facultativ și indiferent de sancțiunea principală aplicată.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. G. R., cu domiciliul în C., ., județul D., în contradictoriu cu intimatul I. D. BIROUL RUTIER C., cu sediul în C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată in ședință publică azi, 30 iunie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
02.09.2015, 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7624/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9059/2015.... → |
|---|
