Pretenţii. Decizia nr. 2015/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 14531/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr._/2015
Ședința publică de la 23 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. Birță
Grefier L. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant S. C. DE URGENȚĂ B. A. (S.C.U.B.A.) și pe pârât B. I. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
În conformitate cu dispozițiile art. 104 pct. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora „În cazul în care niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța dispune o nouă strigare a cauzei, în ordinea listei de ședință, având în vedere lipsa părților.
La a doua strigare a cauzei nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care învederează instanței că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 411 alin.2 N.c.p.c.
Instanța, verificându-și din oficiu competența conform articolului 131 alin 1 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze, în baza art 94 alin 1 lit k NCPC și la art 107 NCPC
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1 C.proc.civ. raportat la art. 255 C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este admisibilă, legală și poate duce la soluționarea cauzei.
Având în vedere complexitatea cauzei, raportat la obiectul acesteia si probatoriul ce se impune a fi administrat, în temeiul art. 238 alin.1 Cod proc.civ., instanța estimează la o lună durata necesara pentru cercetarea procesului .
Constatând ca au fost lămurite toate împrejurările de fapt si temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 392 Cod proc.civ., instanța închide dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, și asupra fondului, dacă se mai impune.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.09.2015, sub numărul_ , reclamantul S. C. De Urgență B. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. I. E. ca prin hotărârea judecătorească să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2291,40 de lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare în perioada 25.12-30.12.2014, precum și dobânda legală aferentă sumei mai sus menționată de la data pronunțării sentinței și până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-au efectuat acte de cercetare penală în dosarul numărul 229/P/2015, cu privire la pârâtul din cauză, acte ce stabilesc că în timp ce efectua o manevră de întoarcere a autoutilitarei marca Iveco, pârâtul nu s-a asigurat corespunzător și a intrat în coliziune cu autoplatforma marca Mercedes Benz, condusă regulamentar de numitul B. A. N.. Astfel, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Totodată, a învederat reclamantul că în cauză sunt incidente și prevederile art 313 alin 1 din legea nr 95 /2006, privind reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora ,, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane precum și daune sănătății propriei persoane din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art 194 Cod Proc Civilă,, art 1357-1358 din Noul Cod Civil, art 313, alin 1, din legea nr 95/2006 precum și toate celelalte acte normative, mai sus menționate.
În susținerea plângerii, la dosar au fost depuse: Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg J., Decontul aferent perioadei în care partea vătămată a fost internată în unitatea noastră spitalicească, Adresa Parchetului de pe Lângă Judecătoria Tg J. cu privire la domiciliul pârâtului.
În temeiul art. 411 alin. 2 C.proc. Civ, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii. Acesta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece potrivit legii nr 95/2006, el fiind victima unui accident rutier ,nu este obligat să achite pretențiile solicitate. De asemenea, autoutilitara pe care o conducea era asigurată CASCO. sTotodată, a menționat că a fost mai întâi la serviciul UPU de unde a fost transferat în vederea internării serviciile medicale. În această situație, serviciile medicale sunt gratuite, astfel încât nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare..
Acesta a mai invocat pe calea excepției, inadmisibilitatea cererii deoarece temeiul de drept pe care își întemeiază pretențiile reclamanta vizează existența unei fapte ilicite, deci existența intenției care în speță lipsește, așa cum reiese și din ordonanța de clasare.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii deoarece decontul de cheltuieli a fost singurul act ce i s-a comunicat. Acesta apreciază că valoarea cheltuielilor de spitalizare seamănă mai mult cu un tarif hotelier, condițiile lipsesc cu desăvârșire, cheltuielile cu hrana fiind inexistente, toate consultațiile fiind efectuate în urgență.
A mai precizat pârâtul că nu poate fi vorba despre condițiile legale impuse de lege în vederea existenței răspunderii pentru fapta proprie, neexistând o faptă ilicită și implicit neexistând o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. În aceste condiții nu poate fi angajată răspunderea pentru fapta proprie și presupunând că ea ar exista, spitalul s-ar fi putut îndestula din asigurarea CASCO.
De asemenea, a mai învederat că societatea la care este angajat a achitat în totalitate contribuția pentru pârât la constituirea Fondului Asiguratorilor sociale de sănătate, contribuție ce se completează cu asigurarea CASCO. În această situație reclamanta avea posibilitatea de a se adresa respectivei societăți de asigurare și abia apoi în situația în care suma de la asigurări nu era îndestulătoare se putea întoarce împotriva pârâtului.
În susținerea celor afirmate, a anexat dovada achitării contribuției la asigurările de sănătate.
În drept, pârâtul își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art 205 și următoarele C Proc Civilă.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că solicită respingerea ca neîntemeiate a apărărilor formulate de către pârât ,iar pe fond instanța să admită cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată și pe cale de consecință instanța să dispună obligarea pârâtului la plata către subscrisul a sumei de 2291,40 de lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata efectivă a sumei, iar nu de la data pronunțării sentinței, cum s-a solicitat inițial în cuprinsul cererii introductive.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului solicită instanței să o respingă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: În esență pârâtul susține că nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare întrucât este victima accidentului iar autoutilitara pe care o conducea avea asigurare CASCO. Reclamanta a arătat că nu solicită despăgubiri pentru prejudiciul suferit de conducătorul vehiculului răspunzător de producerea accidentului ci pentru prejudiciul suferit exclusiv de către S. C. de Urgență B. A. în calitate de furnizor de servicii medicale.
În acest sens, reclamanta a solicitat instanței să aibă în vedere temeiul juridic al demarării prezentei cauze respectiv prevederile art 320 alin 1 DIN Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora ,, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane precum și daune sănătăți propriei persoane, din culpă răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Prin urmare pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale, ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești indiferent de faza de judecată.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, reclamanta a precizat că nu are cunoștință de existența unei polițe de asigurări, nefiind depusă nici la dosarul cauzei. Prin urmare, reclamanta consideră că pârâtul avea posibilitatea de a formula cerere de chemare în garanție, a asiguratorului pentru obligarea acestuia la plata cheltuielilor de spitalizare.
Referitor la solicitarea de a depune la dosar dovezi în susținerea sumei care face obiectul cererii de chemare în judecată, se subliniază că reclamanta a anexat deja la dosarul cauzei decontul aferent cheltuielilor de spitalizare din care rezultă fără echivoc sumele datorate de către pârât și ce reprezintă acestea respectiv 1200 de lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, 770 de lei reprezentând contravaloarea filmelor efectuate, 307 lei reprezentând contravaloarea analizelor efectuate, 14,40 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor utilizate
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 alin 2 C. precum și toate celelalte acte normative mai sus menționate.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, în perioada 25.12._14, pârâtul B. I. E. a fost internat de urgență la S. C. DE URGENȚĂ B. A. (S.C.U.B.A.) secția neurochirurgie, ca urmare a unui accident rutier, beneficiind de asistenta medicala de specialitate. Contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a fost în cuantum de 2291,40 lei, potrivit decontului de cheltuieli depus în copie la dosar (fila 11-13).
În data de 24.12.2014, în jurul orei 10.50, pârâtul, în timp ce efectua o manevră de întoarcere a autoutilitarei marca Iveco, nu s-a asigurat corespunzător și a intrat în coliziune cu autoplatforma marca Mercedes Benz, condusă regulamentar de numitul B. A. N.. În urma impactului, a rezultat vătămarea corporală a conducătorului autoplatformei, respectiv pârâtul din prezenta cauză. Aceste aspecte reies din conținutul ordonanței de clasare din 06.05.2015, prin care s-a dispus clasarea cauzei întrucăt fapta a fost săvârșită din culpă și nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Referitor la excepția inadmisibilității invocată de către pârât în cuprinsul întâmpinării, instanța o va califica ca fiind o apărare de fond, întrucât pârâtul apreciază că nu există intenție în săvârșirea faptei, având în vedere și ordonanța de clasare existentă.
În drept, în baza art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de către acesta pe calea întâmpinării.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și peremptorie.
În concordanță cu conținutul art. 36 teza 1 C.proc.civ., calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Pentru a stabili cine este subiectul pasiv în raportul juridic din prezenta speță, instanța va da eficiență dispozițiilor art. 313 alin 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, actualizată prin Legea 132 din 2014 publicată în Monitorul Oficial, cea care aprobă Ordonanța de Urgență pentru modificarea și completarea Legii 95/2006, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 739 din 10 octombrie 2014, în vigoare de la 13.10.2014.
Referitor la aplicarea legii în timp, relevant este art. 103 din Legea nr. 71/2011, care stabilește că răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârsirii faptei ilicite. Din această perspectivă, instanța constată că modificarea actului normativ indicat mai sus, a avut loc anterior perioadei de spitalizare a pârâtului. Având în vedere că la acea data, Legea 132 din 2014 publicată în Monitorul Oficial, cea care aprobă Ordonanța de Urgență pentru modificarea și completarea Legii 95/2006 era în vigoare, dispozițiile legale astfel cum au fost modificate, devin aplicabile în speță.
Potrivit art. 313 alin 1 la care s-a făcut referire"persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale."
Făcând aplicarea acestui text de lege, reiese că pârâtul are calitate procesuală pasivă, iar reclamanta se poate îndrepta împotriva acestuia, fiind subiect al raportului juridic litigios, astfel cum este dedus judecății. În consecință, instanța urmează să respingă execepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiată.
În continuare, instanța va proceda la soluționarea fondului cauzei, după ce anterior a soluționat excepția invocată de către pârât.
În speță, reclamanta își întemeiază cererea pe răspunderea civilă delictuală a pârâtului. Sub acest aspect, devine incident art. 1357 C.civ. care stabilește că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. În consecință, acest text de lege instituie răspunderea civilă delictuală, care implică îndeplinirea următoarelor cerințe, in mod cumulativ: faptă ilicită, prejudiciu material sau moral, legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite care se poate manifesta sub forma intenției sau culpei.
In prezentul litigiu, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile enumerate mai sus. În concret, pârâtul a săvârși fapta ilicită constând în aceea că în timp ce efectua o manevră de întoarcere a autoutilitarei marca Iveco, pârâtul nu s-a asigurat corespunzător și a intrat în coliziune cu autoplatforma marca Mercedes Benz, condusă regulamentar de numitul B. A. N., rezultând vătămarea corporală a celor doi conducători auto . Faptă ce a fost săvârșită cu vinovăție în forma culpei, ceea ce a condus la producerea unei pagube materiale în patrimoniul reclamantei, și anume contravaloarea serviciile medicale oferite în timpul spitalizării. Legătura de cauzalitate reiese din materialitatea faptei.
Referitor la susținerea pârâtului că nu există faptă ilicită și nici intenție întrucât organele de urmărire penală au dispus clasarea cauzei, instanța învederează că există o distincție între noțiunile de faptă ilicită și infracțiune, astfel încât nu există identitate între acestea două. Conform art. 16 C.pen, fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de către lege. Astfel, în dosarul penal a fost dipusă clasarea cauzei din prisma faptului că deși exista faptă ilicită, nu este întrunita condiția existenței intenției, ci doar a culpei. Deși exista forma vinovăției sub forma culpei, nu era întrunit elementul material cu cerințele aferente, pentru infracțiunea de vătămnare corporală din culpă.
De asemenea, din pespectiva dreptului civil, art. 1357 alin. 2 C.civ., statuează că autorul prejudiciului răspunde și pentru cea mai ușoară culpă. În aceste condiții, dacă din punct de vedere penal, în respectiva cauză nu a fost suficientă culpa pentru existența infracțiunii, din punct de vedere civil, vinovăția poate exista sub orice modalitate, astfel încât să conducă la angajarea răspunderii civile delictuale.
Totodată, în ce privește afirmația pârâtului că spitalul s-ar putea îndestula din asigurarea Casco, instanța constată că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în sensul existenței unei polițe de asigurare, iar potrivit art. 249 C.proc.civ, cel care face o susținere în fața instanței trebuie să o dovedească. Având în vedere că pârâtul nu a făcut proba celor afirmate, instanța nu poate analiza temeinicia acestei apărări.
În raport cu capătul de cerere privind acordarea dobânzii, instanța consideră se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă.
Potrivit dispozițiilor art. 1535 alin. 1 din cod civil în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți, sau în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Totodată, potrivit art. 1522 Cod civil, debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, care poate fi făcută prin intermediul executorului judecătoresc, sau prin cererea de chemare în judecată.
Ca o consecință a acestui fapt, instanța va considera că pârâtul a fost pus în întârziere prin cererea de chemare în judecată, sens în care îl va obliga pe acesta la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii acțiunii – 15.09.2015- până la achitarea integrală a debitului.
Instanța constată că la data de 24.11.2015, pârâtul a depus note scrise prin care a solicitat introducerea în cauză a asigurătorului, însă pronunțarea a avut loc la data de 23.11.2015, iar art. 394 alin. 3 C.proc. civ., impune ca niciun înscris să nu mai fie luat în seamă, dacă a fost depus de către părți după închiderea dezbaterilor. În acest context, în raport cu data depunerii, instanța nu va ține cont de cele depuse de către pârât.
Pentru considerentele anterior expuse, va admite cererea formulată de reclamantul S. C. de Urgență B. A. ( S.C.U.B.A), și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2291,40 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare. În plus, va obliga pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii legale, de la data introducerii cererii de chemare în judecată ,15.09.2015, și până la plata efectivă a sumei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. I. E. cu domiciliul în C., . 12, . 14, Jud D., invocată de acesta prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de reclamantul S. C. de Urgență B. A. ( S.C.U.B.A), cu sediul social în București, ., Sector 4, cu sediul procesual ales în București ., Sector 1, la sediul SCA P. ȘI B..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2291,40 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii legale, de la data introducerii cererii de chemare în judecată ,15.09.2015, și până la plata efectivă a sumei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile, care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.11.2015.
Președinte Grefeier
B. T. L. M.
Red Jud T.B
Tehnored, Gref L.M
21.12.2015, 2 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 24/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
