Pretenţii. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 12107/2015
-pretenții-
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 13 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte C.-M. B.
Grefier S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. și pe pârâtul G. R. P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
În conformitate cu prevederile art. 131 raportat la art. 94 litera j din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 107 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În temeiul art. 238 Noul Cod de Procedură Civilă instanța, după consultarea părților, estimează durata cercetării procesului la 6 luni.
Conform art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisurile de la dosar este admisibilă putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care o încuviințează.
În temeiul art. 254 alin. Noul Cod de Procedură Civilă constată că pârâtul nu a depus întâmpinare și nu a propus probe, fiind decăzut din acest drept.
În temeiul art. 292 Noul Cod de Procedură Civilă se administrează proba cu înscrisurile de la dosar.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.04.2015, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligat pârâtul G. R. P. să-i plătească suma de 583,16 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate acestuia.
În fapt, a arătat că pârâtul a fost victima unei agresiuni, fiind internat la secția chirurgie toracică în perioada 05.07._12, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia trebuie recuperate, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 și 1358 C.civ. precum și condițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, care stabilesc că S. C. Județean de Urgență C. trebuie să recupereze sumele și sa le restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Totodată a precizat că din interpretarea art. 313 alin1 rezultă că în acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul întrucât în patrimoniul său s-a produs o îmbogățire fără just temei, pe seama diminuării patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe temei juridic.
A mai arătat că nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni sau accidente rutiere, astfel încât spitalul trebuie să deconteze casei de asigurări de sănătate cheltuielile de spitalizare de la persoanele vinovate. Dar, atunci când din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicită a beneficiarului de servicii medicale constă tocmai în lipsa sa de diligență în stabilirea persoanei vinovate.
În drept, a invocat prevederile art. 1357, 1358, 112 C. și, art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În dovedirea pretențiilor, a depus la dosar decont de cheltuieli, foaie de observație, bilet ieșire din spital, fișă solicitare examen.
La termenul de judecată din data de 28.04.2015 instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar și din oficiu a dispus citarea pârâtului cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu.
La termenul de judecată de față, pârâtul nu s-a prezentat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În perioada 05.07._12 pârâtul G. R. P. a fost internat la S. C. Județean de Urgență C., ca urmare a unei agresiuni fizice, beneficiind de asistenta medicala de specialitate, astfel cum rezultă din decontul de cheltuieli, existente la dosar.
În drept, potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordată.
În considerarea temeiului juridic invocat de către reclamant, respectiv prevederile art. art. 1357 și art. 1358 N.C.Civ., condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite a unei persoane, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovăția autorului faptei ilicite.
Fapta ilicita reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie sa se afle în legătura de cauzalitate cu fapta ilicita în sensul ca acest efect negativ trebuie sa fie rezultatul direct si nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale si constă în atitudinea de voință si conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculos.
În speță, instanța constată că nu se poate reține în sarcina pârâtului în calitate de victimă a agresiunii, existența faptei ilicite pretins a fi săvârșite, întrucât art. 313 alin.1 din Legea 95/2006 nu impune în sarcina persoanei vătămate (victima a agresiunii) o astfel de obligație, iar sub acest aspect, reclamantul nu ar putea pretinde victimei să identifice autorul, cât timp răspunderea pentru prejudicial produs unității spitalicești revine autorului faptei.
Totodată, nu se poate reține afirmația reclamantului conform căreia pe tărâm delictual fapta ilicită constă în neformularea unei plângeri penale de către pârât împotriva autorului agresiunii întrucât această ipoteză nu se încadrează în cazurile prevăzute de Codul Civil cu privire la răspunderea delictuală pentru fapta proprie sau pentru fapta altuia, persoană vătămată putând uza de acest drept, neexistând în sarcina sa o obligație de a acționa în acest sens. În plus, prin fapta ilicită a persoanei care a săvârșit . s-a produs prejudiciul în patrimoniul reclamantului, persoana agresată neputând răspunde pentru fapta acestuia. Așadar, legiuitorul stabilește persoana responsabilă de suportarea cheltuielilor medicale în mod expres, respectiv făptuitorul.
În aceste condiții, este lipsit de relevanță în speță faptul că pârâtul nu a declarat numele făptuitorului și nu a achitat cheltuielile de spitalizare.
Având în vedere că nu există faptă ilicită, iar pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, nu se mai impun a fi analizate celelalte condiții
Se constată că reclamanta a susținut și un alt temei al răspunderii pârâtului, susținând existența unei îmbogățiri fără justă cauză a pârâtului în detrimentul reclamantului, însă instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză nefiind incidente dispozițiile art. 1345 N.C.Civ.
Astfel, reține instanța că potrivit art. 1345 N.C.Civ. cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.
În speță, deși există o diminuare a patrimoniului reclamantului cu suma reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate pârâtului, nu există în mod corelativ o mărire a patrimoniului pârâtului cu această sumă. Mărirea patrimoniului cu suma reprezentând contravaloare îngrijiri medicale s-a produs în persoana celui vinovat de agresiune întrucât acesta are obligația suportării cheltuielilor pe care, prin fapta sa culpabilă, de a agresa o altă persoană, le-a produs.
În concluzie, instanța apreciază că este necesar ca reclamantul să acționeze pe calea unei acțiuni directe împotriva agresorului pe temeiul răspunderii civile delictuale, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale institute de art. 1357 N.C.Civ. și nici ale îmbogățirii fără justă cauză, în persoana victimei agresiunii.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgența C. în contradictoriu cu pârâtul G. R. P., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚA C. cu sediul în C., st. Tabaci, nr. 1, în contradictoriu cu pârâtul G. R. P. cu domiciliul în C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 13 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. B. S. A. G.
Red./tehnored. jud. C.M.B
Tehnored. gref. S.A.G.
28.10.2015, 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria... → |
|---|
