Pretenţii. Sentința nr. 1686/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1686/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1686/2015
DOSAR NR._ Pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1686
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 10.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015 în cauza civilă privind pe reclamanta Asociația de P. . contradictoriu cu pârâtul P. D., având ca obiect pretenții, dezbateri consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.05.2011, reclamanta Asociația de P. . l-a chemat în judecată pe pârâtul P. D., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 5872,86 lei, din care suma de 4587,47 lei, reprezentând cota de întreținere restante aferente perioadei noiembrie 2009- aprilie 2011, și 1285,39 penalități de întârziere și 67 lei fondul de reparații.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că pârâtul P. D., în calitate de proprietar al apartamentului situat în C., .. A 3, ., nu a achitat cheltuielile de întreținere, în sumă de 5872,86 lei, reprezentând cota de întreținere restante aferente perioadei noiembrie 2009- aprilie 2011, constând în suma de 4587,47 lei cheltuieli de întreținere și 1285,39 penalități de întârziere și 67 lei fondul de reparații, așa cum rezultă din extrasul de pe lista de plată, deși a fost somat să-și îndeplinească obligația, aceasta a refuzat.
Prin sentința civilă nr._/12.12.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea.
A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 4.587,47 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pe perioada noiembrie 2009- aprilie 2011 și 1.287,53 lei penalități de întârziere pe aceeași perioada, conform raportului de expertiză efectuat de expert A. G..
A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul a arătat că în mod greșit instanța a respins prin încheierea
din data de 07.12.2012, excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului reclamantei, motivată prin faptul că acesta nu a fost împuternicit de o persoană care reprezintă, în mod legal asociația, întrucât mandatul președintelui de asociație rezultă dintr-un proces-verbal din 06.08.2006 și nu dintr-o Hotărâre a Adunării Generale a asociației cum prevăd dispozițiile legale, pe de o parte,iar pe de altă parte, președintele asociației nu are un /mandat special, prin care să fie împuternicit să angajeze avocat în litigiul de față, procura generală nefiind valabilă, în condițiile în care, la dosarul cauzei nu există nici o dovadă legală, a calității de președinte a numitului B. M., iar sediul asociației nu este clar, în dispozitiv fiind trecut C., cart. M. C., nr. 5, iar sediul legal este altul.
În mod nelegal a fost respinsă cererea de obiecțiuni formulată de recurent și mai mult, prima instanță ignorând propriile dispoziții, ce se regăsesc în încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2012, a considerat că nu s-a atașat tabelul cu privire la calculul cheltuielilor de întreținere, al penalităților de întârziere, că nu s-a stabilit dacă aceste penalități au fost stabilite conform debitului total datorat de către pârât, în ce procent, propriu-zis trebuind determinat, prin calcul, cuantumul cheltuielilor de întreținere și al penalităților de întârziere aferente perioadei, expertul trebuind să stabilească temeiul legal a! obligațiilor de plată și natura juridică a penalităților de întârziere, iar răspunsul la obiecțiuni nu lămurește, sub nicio formă, dacă suma solicitată de reclamantă a fost stabilită corect sau nu, a respins solicitarea pârâtului de refacere a raportului de expertiză și chiar și solicitare acestuia de a se dispune o contraexpertiză.
Expertiza dispusă în cauză, așa cum este întocmită, „nu poate fi luată în considerare, atunci când concluziile la care ajunge expertul nu sunt rezultatul unor raționamente precise si verificabile, ci al unei simple aprecieri a acestuia".
Recurentul a arătat, de asemenea, că în mod cu totul nejustificat a respins cererea acestuia de observare a răspunsului la obiecțiunile formulate, în condițiile în care acesta nu a fost depus în termenul legal, data depunerii fiind 03.12.2012, iar termenul de judecată fiind stabilit la 07.12.2012, consemnându-se, în mod vădit tendențios, în cadrul considerentelor hotărârii, că „a fost depus la dosar răspunsul la obiecțiuni din data de 29.11.2012", tocmai pentru a crea confuzie.
În mod greșit prima instanță, în încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2012, a consemnat că nu s-a atașat tabelul cu privire la calculul cheltuielilor de întreținere, a penalităților de întârziere, că nu s-a stabilit dacă aceste penalități au fost stabilite conform debitului total datorat de către pârât, în ce procent, propriu-zis trebuind determinat, prin calcul, cuantumul cheltuielilor de întreținere și al penalităților de întârziere aferente perioadei, expertul trebuind să stabilească temeiul legal al obligațiilor de plată și natura juridică a penalităților de întârziere, iar răspunsul la obiecțiuni nu lămurește, sub nicio formă, dacă suma solicitată de reclamantă a fost stabilită corect sau nu și a respins solicitarea recurentului de refacere a raportului de expertiză și chiar și solicitare acestuia de a se dispune o contraexpertiză.
Recurentul a precizat că expertiza dispusă în cauză, așa cum este întocmită, nu poate fi luată în considerare, atunci când concluziile la care ajunge expertul nu sunt rezultatul unor raționamente precise și verificabile, ci al unei simple aprecieri a acestuia și că răspunsul la obiecțiuni a fost întocmit după 6-7 luni și totodată nu a fost depus în termen legal, fiind nelămuritor.
A mai arătat recurentul că în mod greșit prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Intimata a arătat că prima instanță a data dovadă de rol activ în momentul în care a admis obiecțiunile formulate de recurent la raportul de expertiză contabilă, considerând că nu a detaliat modul de calcul privind cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere și dacă aceste penalități au fost stabilite conform debitului datorat și în ce procent.
Expertul a răspuns la aceste obiecțiuni în termenul legal și în mod corect prima instanță a respins obiecțiunilor formulate de recurent la completarea raportului de expertiză.
Intimata a precizat că la dosar sunt depuse acte din care rezultă modul de stabilire al penalităților de întârziere.
Recurentul este un rău-platnic, având un debit către intimată de 10.000 lei cheltuieli de întreținere.
Prin decizia civilă nr. 827/30.04.2013 Tribunalul D. – Secția I Civilă a admis recursul formulat de pârâtul P. D. împotriva sentinței civile nr._ din 12.12.2012, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04.06.2013 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 22.10.2013 instanța a respins excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului reclamantei, avocat M. M., excepție invocată de către pârât în primul ciclu procesual și reiterată în rejudecare.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea contabilitate, raportul de expertiză fiind întocmit de către expert P. C. I. și depus la dosar la data de 26.03.2014.
Împotriva acestui raport de expertiză pârâtul a formulat obiecțiuni, care au fost încuviințate de către instanță, răspunsul la obiecțiuni fiind depus la data de 27.05.2014.
Împotriva răspunsului la obiecțiuni pârâtul a formulat, de asemenea, o obiecțiune, încuviințată de către instanță, răspunsul fiind depus la dosar la data de 24.06.2014.
La data de 06.10.2014 reclamanta a depus la dosar modul de calcul al penalităților impuse de termoficare și facturile fiscale emise de furnizorii de utilități.
Având în vedere că sumele înscrise în facturile fiscale emise de furnizori și depuse la dosar de către reclamantă nu corespund cu sumele înscrise de expert în anexa 2 din răspunsul la obiecțiuni depus la dosar la data de 24.06.2014 (filele 76-78), instanța a dispus emiterea unei adrese către expert P. C. I. pentru a indica instanței care sunt documentele avute în vedere la întocmirea anexei nr. 2 la rubrica restanță furnizor (de exemplu din factura depusă la dosar de către reclamantă la fila 89 reiese valoarea totală a restanței ca fiind 12.939,95 lei iar în anexa nr. 2 (fila 78), la rubrica restanță furnizor, pentru luna noiembrie 2009 figurează o sumă de 17.522,99 lei), răspunsul fiind depus la dosar la data de 31.10.2014.
Având în vedere că nici în urma răspunsului la obiecțiuni înaintat la dosar la data de 31.10.2014, d-na expert P. C. I. nu a reușit să stabilească în mod corect penalitățile de întârziere datorate de către pârât, existând discrepanțe între sumele stabilite de către expert în anexa nr. 2 rectificată (aflată la fila 133 din dosar) și sumele ce rezultă din listele de plată depuse în dosarul nr._ la filele 20, 21 și urm., necorespunzând sumele de la rubrica sold la sfârșit de lună pentru toți locatarii scării nr. 2 cu suma stabilită de expert ca reprezentând total restanțe locatari din anexa 2 rectificată, instanța a dispus retragerea onorariului acordat d-nei expert P. C. I. și numirea unui alt expert în cauză în vederea efectuării expertizei, respectiv expert Pantîr P., raportul de expertiză fiind depus la dosar la data de 06.01.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că pârâtul, deși membru al asociației reclamante, nu a mai achitat cotele de întreținere din noiembrie 2009, cuantumul acestora ridicându-se la suma de 4.237,47 lei pentru perioada noiembrie 2009 – aprilie 2011, aspect ce rezultă din raportul de expertiza întocmit în cauză de către expert Pantîr P..
În drept, potrivit art. 46 din Legea 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari iar art. 50 din aceeași lege stabilește că asociația are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. Din actele depuse la dosar si din raportul de expertiză întocmit de expert Pantîr P. ( raspunsul la obiectivul 1), reiese cuantumul sumei datorate cu titlu de cheltuieli de întreținere, respectiv suma de 4.237,47 lei.
Instanta retine ca reclamanta a solicitat in plus ca si cheltuieli de întretinere restante suma de 350 lei pe care a inclus-o în listele de plata aferenta lunilor aprilie – octombrie 2010 (cate 50 lei pe fiecare luna), întrucat în mod nelegal a inclus in cheltuielile de întretinere lunare si cota de fond reparatii pe care paratul o datora pentru aceste luni, pentru aceste considerente instanța urmand sa admită numai în parte cererea reclamantei .
Conform dispozițiilor art. 25 alin. 3 din HG nr. 1588/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari “dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor”, astfel instanța constată că în mod just reclamanta a calculat în sarcina pârâtului penalități de întârziere in suma de 780,24 lei ( teza a doua din răspunsul la obiectivul 2 în expertiză) având în vedere perioada mare de timp în care nu și-a respectat obligațiile de plată a cheltuielilor de întreținere.
La stabilirea acestor penalități instanța a avut in vedere anexa 3 a raportului de expertiză, anexă în care expertul a calculat penalitatile de întârziere având în vedere procentele de penalizare percepute de catre furnizorii de utilitati in perioada noiembrie 2009 – aprilie 2011, penalitati calculate până la data formulării si înregistrarii actiunii ( 26.05.2011)
Art.45 (3) din Legea 230/2007 prevede “ Proprietarii membri ai asociației de proprietari au obligația să aprobe și un fond de reparații anual, necesar pentru repararea și îmbunătățirea proprietății comune. Comitetul executiv va pregăti și va prezenta adunării generale suma anuală necesară pentru constituirea sau completarea acestui fond, care se alimentează în avans, în tranșe lunare egale, prevăzute în lista de plată a cheltuielilor asociației de proprietari. Plățile pentru repararea și îmbunătățirea proprietății comune se vor face din fondul de reparații.
Din actele dosarului rezultă ca paratul mai are de achitat suma de 68 lei reprezentând fondul de reparații astfel incat instanta urmeaza sa oblige paratul la achitarea catre reclamantă si a acestei sume de bani.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la starea de fapt reținută, instanța apreciază acțiunea întemeiată, urmând să o admită, în parte, cu consecința obligării pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 4237,47 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante, aferente perioadei noiembrie 2009 - aprilie 2011, a sumei de 780,24 lei penalități de întârziere aferente aceleiași perioade și a sumei de 68 lei reprezentând fondul de reparații.
De asemenea, în temeiul art. 274 – 276 Cod de procedură civilă, instanța admitand in parte cererea de chemare in judecata va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată reprezentand parte din onorariul de avocat de 450 lei achitat de reclamantă in cele doua cicluri procesuale (150 lei in D._ + 300 lei in D._ ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta Asociația de P. . sediul în C., cart. Brazda lui N., .. 5, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul P. D., cu domiciliul în C., .. A 3, ., jud. D..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4237,47 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante, aferente perioadei noiembrie 2009 - aprilie 2011, a sumei de 780,24 lei penalități de întârziere aferente aceleiași perioade și a sumei de 68 lei reprezentând fondul de reparații.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B./Tehnored. A.S.
4 ex. /13.03. 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1199/2015.... | Accesiune. Sentința nr. 396/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
