Plângere contravenţională. Sentința nr. 1666/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1666/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1666/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1666/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulata de petentul B. I., CNP_, cu domiciliul în Ișalnița, .. 30, județul D., in contradictoriu cu intimata I. D., cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat C. F. în substituire pentru avocat R. O. și martorul D. C., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. instanța procedează la ascultarea martorului D. C., sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 319 Cod proc.civ., declarația acestuia fiind consemnată si atasată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat C. F., pentru petent, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului-verbal și exonerarea de la plata amenzii, restituirea permisului de conducere. În subsidiar, solicită anularea parțială a procesului verbal și înlocuirea sancțiunii cu avertisment în situația în care instanța apreciază că petentul s-ar fi expus vreunui pericol în momentul în care a traversat calea ferată. Din înscrisurile depuse și din declarația martorului rezultă că semnalele acustice și lumina nu erau în funcțiune când a trecut petentul, ci abia după ce a trecut, au revenit iar din partea intimatei nu a fost depusă nicio probă referitoare la traversarea căii ferate cu semnalele acustice în funcțiune, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față; constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 09.09.2014, petentul Birtă I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D.- Serviciul Rutier anularea procesului verbal . nr._ din data de 05.08.2014 cu consecința exonerării de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
In fapt, în data de 25.08.2014, în jurul orelor 09.00, se deplasa din . European 70 in direcția Filiași, cu autoturismul marca Renault.
Pentru a iesi din . 70, trebuie traversată o cale ferată care este prevăzută cu semnale acustice si luminoase, iar în momentul in care se apropie un tren, se aprind semnalele luminoase de culoare roșie, iar sirena de la barieră emite un semnal acustic.
Menționează că la momentul la care petentul a trecut calea ferată, nu erau in funcțiune semnalele luminoase si nici cele acustice, ci doar semnalul intermitent de culoare albă care permite trecerea peste calea ferată.
Având in vedere că era culoarea intermitenta albă a semaforului, a făcut Stop înainte de a trece peste calea ferată, s-a asigurat totuși să nu vină ceva si a trecut peste calea ferată încet având in vedere că trecerea peste calea ferată este destul de accidentată.
Din momentul la care petentul a trecut peste calea ferată, a parcurs circa 100 metri cu mașina, a intrat pe drumul european, fiind oprit după circa 50 de metri de un echipaj de politie care l-a legitimat si i-a comunicat că ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului.
Este adevărat ca la momentul la care petentul a fost oprit de agentul de politie, se auzea semnalul acustic, insă la momentul la care petentul a trecut peste calea ferată nu era in funcțiune nici semnalul luminos, nici cel acustic, iar din locul in care se afla echipajul de politie, acesta nu avea o vedere direct către trecerea peste calea ferată.
De altfel, atât înaintea sa, cât si după petent au mai trecut alte autovehicule, doar că acestea au luat-o către C..
Menționează că în zona respectivă să treci peste calea ferată in condițiile in care sunt in funcțiune semnalele acustice si luminoase, este deosebit de periculos, întrucât pe marginea căii ferate este o vegetație destul de deasă si inaltă si nu te poti asigura in mod corect dacă vine sau nu trenul.
In ceea ce privește mențiunea din procesul verbal conform căreia petentul ar fi declarat că a văzut că era culoarea roșie la semafor, insă a trecut întrucât urmărea un autoturism aflat in fata sa, susținerea este mincinoasă si nu îi aparține petentului.
Dacă era să facă o asemenea declarație, atunci era normal ca petentul să scrie in procesul verbal aceste aspecte si nu să fiu citat de către organul constatator.
Mai mult, se observă din procesul verbal că la rubrică alte mențiuni este scrisul agentului de poliție si nici nu este semnătura mea la aceea rubrică, asa cum de altfel se si obișnuiește.
La momentul la care petentul a semnat procesul verbal, nu era făcută nici o mențiune la rubrica "alte mențiuni" și nici nu i s-a pus in vedere că ar putea sa fac eventuale mențiuni la cele scrise in procesul verbal.
De altfel, cele menționate pot fi relatate si de martorul pe care îl propune.
In ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție si tinand cont si de jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, raportat la dispozițiile art. 6 CEDO, trebuie avute in vedere următoarele:
Desi nu este calificata in dreptul intern ca fiind de natura penala, contravenția este subsumata noțiunii de „acuzație in materie penala" si aceasta datorita câmpului de aplicare general al normei coroborat cu preeminenta caracterului represiv al sancțiunii contravenționale, din acest punct de vedere impunandu-se in mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, intre care si a prezumției de nevinovăție a petentului dar si in ceea ce privește aspectul sarcinii probatiunii in cadrul soluționării unei plângeri contravenționale care profita persoanei acuzate si incumba intimatei. Prin urmare, procesul verbal de constatare si sancționare al contravenției trebuie sa aiba la baza intocmirii sale mijloace de proba temeinice in ceea ce privește vinovăția petentului in săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate in actul sancționator neputand singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale in absenta altor mijloace.
F. de cele prezentate, consideră ca este nevinovat si solicită anularea procesului verbal, cu consecința exonerării de la plata amenzii si restituirea permisului de conducere.
In drept își întemeiază plângerea pe OUG 195/2002, Regulamentul de Aplicare al acesteia si OG 2/2001.
In scop probator, a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv procesul verbal de contravenție și proba testimonială cu martorul D. V.- domiciliat în comuna Isalnita, .. 20, jud. D..
A anexat procesul verbal de contraventie contestat si copii pentru comunicare, taxa timbru si imputernicire avocațiala, copie carte de identitate a petentului.
La data de 03.10.2014l, intimatul I. D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul B. I. împotriva procesului verbal . nr._ din data de 25.08.2014 pe care o consideră neîntemeiată, solicitând să se constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată direct de către agentul constatator.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petentă ca neîntemeiată si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea în lipsă reprezentantului instituției lor.
Prin încheierea de ședință din data de 13.01.2015, instanța încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul D. V., probe solicitate de petent și a luat act că intimata nu solicită probe în apărare.
La data de 10.02.2015, instanța a audiat martorului D. C. V..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 25.08.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I. D. procesul-verbal . nr._ prin care s-a reținut ca petentul B. I. a condus autovehiculul marca Renault iar la trecerea peste calea ferata dubla fara bariere nu a respectat semnificatia semnalelor acustice si luminoase in functiune, care anunta sosirea iminenta a trenului. Petentul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 810 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi in cuantum de 810 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mentiunile obligatorii prevazute de art.17 din acest act normativ, mentiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulitătii actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și a semnăturii agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că petentul nu a reusit să răstoarne prezumtia de temeinicie si veridicitate a procesului verbal de contraventie contestat, desi îi revenea această obligatie potrivit disp art 249 Cod procedura civila.
Astfel, desi acesta a sustinut ca nu se face vinovat de savarsirea faptei contraventionale nu a facut dovada faptului ca cele retinute de agentul constatator in procesul verbal nu ar corespunde realitatii prin administrarea unor probe in acest sens.
In aceste conditii, instanta constata ca declaratia martorului D. C. V. propus de martor vine in contradictie cu obiectiunile consemnate in procesul verbal de contraventie, unde s-a mentionat ca declara ca a vazut luminile rosii aprinse dar urmarea autoturismul din fata sa.
Chiar daca aceste obiectiuni nu au scrise de mana petentului, acesta a acceptat sa le semneze, odata cu intregul continut al procesului verbal de contraventie.
Prin probele administrate nu a facut dovada sustinerii sale ca a dorit sa faca obiectiuni insa nu a fost lasat de agentul constatator.
În ceea ce privește sancțiunea aplicata având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite iar pe de altă parte art. 21 alin.3 din același act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea a fost corect individualizate de către agentul constatator, aplicandu-i-se acestuia sanctiunea in limite legale.
Instanta are in vedere gradul ridicat de pericol social al faptei savarsite de petent, in contextul in care se mentioneaza in procesul verbal ca era iminenta sosirea trenului.
Pe cale de consecință, ținând cont de aplicarea prezumtiei de temeinicie a procesului verbal, posibilitatea aplicarii acestei prezumtii fiind recunoscută chiar de către CEDO, instanța urmează să respingă prezenta plângere formulata de petentul B. I., ca neîntemeiată și să mențină procesul verbal de contraventie ca legal si temeinic
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata plangerea contraventionala formulata de petentul B. I., CNP_, cu domiciliul în Ișalnița, .. 30, județul D., in contradictoriu cu intimata I. D., cu sediul în C., ., județul D..
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în sedință publică, azi, 10.02.2015.
Președinte, C.-G. B. | ||
Grefier, L. T. |
Red. C.G.B.
Tehnored. C.G.B.
4 Ex. / 18 Martie 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1332/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1199/2015.... → |
|---|
