Plângere contravenţională. Sentința nr. 1252/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1252/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 1252/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1252/2015
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. C. - judecător
Grefier A. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent S. M. Ș. și pe intimat I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 N.C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 și art. 126 alin. 1 din Constituție, art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Instanța încuviințează, pentru părți, în temeiul art. 258 C.pr.civ., proba cu înscrisurile aflate la dosar, ca fiind admisibile, putând duce la soluționarea procesului.
În temeiul art. 254 alin. 4 C.pr.civ., decade petentul din proba testimonială solicitată, având în vedere că nu a depus lista cu martorii pe care înțelege să îi propună.
Având în vedere că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 389 și urm. Noul Cod de Procedură Civilă, considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
După strigarea cauzei se prezintă petentul care solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. A solicitat admiterea plângerii. A arătat că pietonul nu se afla în traversare, ci își rezolva problemele personale.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.09.2014 sub nr._, petentul S. M. Ș. a chemat în judecată pe intimatul I. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 01.09.2014, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că la data 01.09.2014, în timp ce conducea autoturismul marca Honda cu nr. de înmatriculare_ pe . direcția Lăpuș spre Roadă-gară a fost sancționat pentru faptul că nu a acordat prioritate de trecere unei persoane care se afla în traversare prin zona prevăzută cu marcaj pietonal.
Petentul a precizat că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa.
A anexat, procesul verbal contestat, în original și în copie, copie carte de identitate.
Acțiunea a fost legal timbrată.
La data de 22.10.2014, intimatul I.P.J. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat, deoarece, neacordând prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii, există riscul producerii unor accidente de circulație, în care să fie implicate persoane nevinovate.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșele foto și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar.
În drept a invocat OUG 195/2002 Rep. OG 2/2001.
A anexat buletin de verificare metrologică, planșe foto.
În cauză a fost administrată proba cu martori.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 01.09.2014 de către un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat potrivit art. 100 alin. 3 din ROUG 195/2002 cu amendă în cuantum de 360 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 135 lit. b și art. 147 din ROUG 195/2002.
S-a reținut că a condus auto marca Honda cu nr. de înmatriculare_, pe Calea București, și la breteaua de legătură cu Bld D. nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați pe marcajul pietonal, pe sensul său de mers. De asemenea, nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În consecință, instanța constată legalitatea procesului-verbal contestat și va proceda la analiza temeiniciei acestuia.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține din fotografiile radar depuse la dosar de intimată (f. 23) că petentul a circulat cu autoturismul marca Honda cu nr. de înmatriculare_ și nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare, prin zona prevăzută cu marcaj pietonal.
Din copia de pe buletinul de verificare metrologică nr._/19.03.2014 emis de Biroul Român de Metrologie Legală (f. 24) rezultă că radarul montat pe autoturismul poliției este omologat, iar la data constatării contravenției era și verificat metrologic, verificare valabilă pentru perioada de un an de la data verificării.
Prin urmare, situația de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal contestat corespunde realității.
Instanța consideră că materia contravențională, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi calificată ca aparținând materiei penale, din perspectiva garanțiilor instituite de aceasta, astfel încât, instanța trebuie să asigure toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, cu condiția respectării unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit. Privitor la dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N. c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.
Având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, petentul a propus testimonială din care a fost decăzut la termenul de judecată din data de 02.02.2014, în temeiul art. 254 alin. 4 C.pr.civ., având în vedere că nu a depus lista cu martorii pe care înțelege să îi propună.
În consecință, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.
Concluzionând, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului instrumentator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii aplicate în cuantumul său minim, prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, coroborate cu cele ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că aceasta a fost corect individualizată. Astfel, instanța apreciază că din atitudinea nesinceră a petentului rezultă că acesta nu conștientizează gravitatea faptei sale, riscul la care se expune atât pe sine, cât și pe cei din jur. Prin urmare, aplicarea sancțiunii amenzii este suficientă pentru corectarea comportamentului contravențional al acestuia.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiata si se va menține procesul verbal de contravenției . nr._/01.09.2014 întocmit de intimată, ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul S. M. Ș., CNP_, cu domiciliul în com. Căteasca, ., jud. Argeș, în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., cod fiscal_, cont IBAN RO11TREZ__ deschis la Trezoreria C..
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._/01.09 .2014 întocmit de intimată, ca legal și temeinic.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2015.
Președinte,Grefier,
L. C. A. G.
Red L.C/Tehnored./A.G.
4 ex./11.02.2015.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1236/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1332/2015. Judecătoria... → |
|---|
