Pretenţii. Sentința nr. 24/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 11029/2015
Dosar nr._ - Pretenții–
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la data de 24 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. V.
Grefier: D. C. P.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. C. JUDETEAN DE URGENTA C. în contradictoriu cu pârâtul A. M., având ca obiect Pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. G. pentru pârât, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu prevederile 131 coroborate cu prevederile 94 pct. 1 lit. j Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Având în vedere complexitatea cauzei, raportat la obiectul acesteia si probatoriul ce se impune a fi administrat, în temeiul art. 238 alin.1 Cod proc.civ, instanța estimează la 1 lună durata necesara pentru cercetarea procesului .
Conform art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisurile solicitate de apărătorul pârâtului sunt admisibile putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care încuviințează proba cu înscrisuri .
În temeiul art. 254 alin. Noul Cod de Procedură Civilă constată că pârâtul nu a depus întâmpinare.
În temeiul art. 292 Noul Cod de Procedură Civilă se administrează proba cu înscrisurile de la dosar.
Avocat C. G. pentru pârât solicită admiterea excepției calității procesuale pasive a pârâtului invocată prin întâmpinare și respingerea excepției inadmisibilității acțiunii formulată de reclamant .
Instanța unește excepțiile cu fondul cauzei.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar în temeiul art. 389 și urm Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și acordă cuvântul pe acordă cuvântul pe fond.
Avocat C. G. pentru pârât, solicită respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.04.2015, sub numărul_, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul A. M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 895,33 lei,reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
În motivare, reclamantul a arătat că, în perioada 23.06._12, pârâtul a fost internat la Secția C. BHF a Spitalului C. Județean de Urgență C., iar contravaloarea zilelor de spitalizare nu a fost achitată nici până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și 999 Cod civil, precum și condițiile prevăzute de art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Mai arată reclamantul că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006, spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul ce i-a fost cauzat, de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acesteia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
În cauza de față apreciază faptul ca printr-o interpretarea gramaticala a dispozițiilor art.313 alin.1 din actul normativ mai sus menționat, rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, însă printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia că în acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.
Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta in stabilirea persoanei vinovate.
In cazul in care s-ar accepta ideea ca doar persoana vinovata de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciara ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare.
Având in vedere faptul ca pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C., a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția agresorului/autorului accidentului chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca parata își recunoaște culpa, constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
A menționat în continuare că, angajarea răspunderii civile delictuale a autorului faptei presupune întrunirea a patru condiții cumulative-existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
Fapta ilicită în cazul acesta constă în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/autorului accidentului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea 95/2006.
Prejudiciul cauzat constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acesteia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C.. Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat prezentei, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției sale care a acordat îngrijirile medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negative ca urmare a nerecuperarii cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului.
Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora.
Este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudiciul produs, în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima.
Se menționează că suma pretinsă de către spital cu titlul de despăgubire constituie o creanță bugetară.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 și 999 Cod civil, art.112 Cod procedură civilă și art.313 din Legea nr.95/2006.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus în copie decontul de cheltuieli(fila 5-6).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.30 din OUG 80/2013.
La data de 19.05.2015, pârâtul A. M.,prin apărător ales, a formulat întâmpinare prin care a a invocat excepția inadmisibilitășii acțiunii și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 și urm. N c.pr. civilă, art. 1, alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul 167/1958 și art. 313 din Lg 95/2006.
În temeiul art.248, alin.1 N.c.p.civ., analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului, invocată prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Calitatea procesual pasivă aparține persoanei obligate în cadrul raportului juridic dedus judecatii.
În fapt, în perioada 23.06-25.06.2012, pârâtul A. M., urmare a unei agresiuni, a fost internat de urgenta la Secția C. BNF a Spitalului Județean de Urgență C., beneficiind de asistenta medicala de specialitate, .
Contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a fost în cuantum de 895,33 lei, potrivit decontului de cheltuieli depus în copie la dosar(fila 5-6).
În drept, potrivit prevederilor art.313 din Legea nr.95/2006 actualizată, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
În speță, instanța constată că pârâtul a fost persoana căreia i s-a vătămat sănătatea, iar nu persoana care a adus daune sănătății altuia nefiind, pe cale de consecintă, titular al obligației de dezdăunare în raportul juridic indicat de norma legală anterior menționată.
În ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia în aceste cazuri pârâtul, nu beneficiază de servicii medicale spitalicești din fondul asigurărilor sociale de sănătate, instanța reține că, în conformitate cu disp. art. 92 din Legea nr.95/2006 actualizată acordarea asistenței medicale publice de urgență este o datorie a statului și un drept al cetățeanului (textul nedistingând între cetățeanul asigurat și cel neasigurat).
Potrivit art.220 din Legea nr.95/2006 persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale(…) în cazul urgențelor medicale.
Potrivit aceluiași act normativ serviciile medicale de urgență sunt suportate din Fondul national unic, format, potrivit art.256, din contribuțiile persoanelor fizice si juridice, subvenții de la bugetul de stat, donații, dobânzi, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS și caselor de asigurări, precum și alte venituri în condițiile legii, sume proprii ale Ministerului Sănătății Publice.
Analizând temeiul de drept invocat de reclamant în susținererea cererii sale, instanța constată că actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie în sarcina pârâtului o obligație de a comunica numele persoanei care a provocat vătămarea, prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului N. Unic.
Pârâtul are calitatea de victimă a unei agresiuni, după cum rezultă din precizările reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată și susținerile pârâtului din întâmpinarea formulată, această concluzie rezultând și din decontul de cheltuieli aflate la fila 5-6 din dosar, din care rezultă că acesta a fost internat la S. Județean de Urgență C.-Secția C. BNF., în perioada 23.06-25.06.2012, cu diagnosticul „ FRACTURĂ A ALTOR OASE ALE CRANIULUI ȘI ALE FEȚEI”.
Prin urmare, acestuia, în calitate de victimă a unei agresiuni nu îi incumbă obligația de a suporta contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea sa în cadrul unității sanitare reclamante, titularul acestei obligații fiind, conform dispozițiilor exprese ale art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății actualizată, autorul accidentului rutier.
Mai mult, deși reclamantul își întemeiază în drept cererea și pe dispozițiile art. 998 și 999 C.civ., instanța reține că pârâtul nu poate fi obligat la plata contravalorii zilelor de spitalizare pe temeiul răspunderii civile delictuale, întrucât, fiind victimă a unui accident, nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea vreunei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
În ceea ce privește demersurile pentru stabilirea persoanei vinovate de producerea accidentului, instanța apreciază că dovada îndeplinirii acestora revine reclamantului care are obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală cât și pe cea a pârâtului.
Prin indicarea pretenției sale precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
În speță, instanța constată că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de justificare a calității procesuale pasive a pârâtului si pe cale de consecință urmează să admită excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului, invocată prin întâmpinare și să respingă acțiunea formulată de către reclamant în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pîrît prin întâmpinare,întrucît în principiu acțiunea este admisibilă potrivit dispozițiilor legale în vigoare întrucît reclamantul dorește prin promovarea acțiunii să-și acopere cheltuielile de spitalizare și cu serviciile medicale prestate însă pe lîngă dovada prejudiciului suferit trebuie să facă dovada și a calității procesuale a pasive a pîrîtului ceeace nu a făcut în prezenta cauză.
Constatând culpa procesuală a reclamantului, instanța, în temeiul art.453, alin.1 N.c.p.civ. îl va obliga pe acesta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr.125/13.05.2015 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. M., invocată de pârât, prin întâmpinare .
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamant .
Respinge acțiunea privind pe reclamantul S. C. JUDETEAN DE URGENTA C., cu sediul în C., ., județul D., în contradictoriu cu pârâtul A. M., cu domiciliul în ., .. 128, județul D. .
Obligă reclamantul către pârât la plata sumei de 700 lei ( șapte sute) cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate cu onorariul de avocat, conform chitanței nr. 125/13.05.2015, depusă la dosar .
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. V. C. D. P.
Red. jud. MV/Tehn.. gref.CDP.
4 ex./29.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 01/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 24/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
