Anulare act. Sentința nr. 28/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 11144/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr_
Ședința publică de la 28 09 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. M.
Grefier V. G.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor privind cauza civila având ca obiect anulare act,acțiune formulată de reclamantul G. E., în contradictoriu cu pârâtul T. N.,
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 21 09 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integrantă din prezenta cand instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 28.09.2015,când a hotarăt următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată la data de 10.07.2013 pe rolul Judecătoriei C., sub nr._/215/2013, reclamantul G. E., în contradictoriu cu pârâtul T. N., a formulat cerere în anularea actului notarial de renunțare la succesiunea defunctei mamei sale T. E., reprezentat de declarația autentificată sub nr. 1346/13.06.2013 de BNP Asociația I. N. și C. I., prin intermediul căreia pârâtul T. N., în calitate de fiu, și-a manifestat dreptul de opțiune succesorală în frauda intereselor creditorului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că deține împotriva pârâtului T. N. două titluri executorii și anume: decizia nr. 432/24.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel C., irevocabilă la 27.05.2008, prin care instanța l-a obligat pe pârâtul T. N. la suportarea întregului pasiv al societății COOKIE M. COMEX SRL, în cuantum de 363.779,44 lei și decizia penală nr. 1539/29.06.2012, rămasă irevocabilă la data de 07.10.2012, prin care pârâtul a fost obligat la plata către reclamant la daune morale în cuantum de 20.000 lei.
A mai arătat că împotriva pârâtului a fost format dosarul execuțional nr._ de B. I. și I., care în urma verificărilor efectuate, a constatat starea de insolvabilitate a debitorului T. N..
A precizat că pârâtul a dat declarația autentificată sub nr. 1346/13.06.2013 de BNP Asociați I. N. și C. I., în cadrul dosarului nr._, având ca obiect partaj judiciar în contradictoriu cu reclamanta G. C., prin intermediul căreia a renunțat fraudulos la succesiunea defunctei sale mame T. E., urmărind menținerea în mod fraudulos a stării de insolvabilitate pe care o are în prezent.
A concluzionat că deține împotriva pârâtului o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar actul a cărui anulare o cere a fost încheiat în frauda intereselor sale, motiv pentru care a cerut anularea lui și constatarea calității de moștenitor după mama sa, precum și sistarea stării de indiviziune.
A solicitat cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat disp. art. 1122 C.CIV. și art. 100 Legea 36/1995 .
În faza de verificare și regularizare a cererii, reclamantul a depus la 22.10.2013 o precizare în care a arătat că au calitatea de coproprietari T. N. și G. C., iar masa succesorală se compune din 210 mp teren și o casă, două terenuri extravilane și un loc de veci.
A precizat că formulează și un capăt de cerere de ieșire din indiviziune.
La 23.10.2013 instanța, prin rezoluție, a dispus ca reclamantul să-și regularizeze cererea sub aspectul precizării celui de-al doilea capăt de cerere cu respectarea dispozițiilor art.194 NCPC,iar la 26.11.2013 a depus cererea și întâmpinarea depuse în dosarul_/215/2013.
În aceste condiții, constatând că reclamantul nu a insistat în cel de-al doilea capăt de cerere formulat, care de altfel face obiectul dosarului nr._, având ca obiect partaj judiciar, suspendat până la soluționarea prezentei cauze, instanța a comunicat pârâtului acțiunea inițială, la care acesta din urmă a depus întâmpinare la 11.12.2013.
Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca inadmisibilă.
În motivare, pârâtul a arătat că renunțarea la succesiune este un act unilateral, iar succesiunea autoarei T. E. s-a deschis la 22.09.2011 conform certificatului de deces, deci este guvernată de regulile vechiului cod civil în vigoare la aceea dată, conform căruia termenul de opțiune succesorală era de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii.
Ca atare, termenul de opțiune succesorală în ceea ce îl privește s-a împlinit la data de 23.03.2012, perioadă în care fără să fi renunțat expres la moștenire, nu a făcut nici un act de acceptare al acesteia fie el expres sau tacit.
A mai arătat pârâtul că această situație a fost determinată de relațiile de familie și de situația dificilă în care se găsea sora sa, diagnosticată cu ciroză, astfel că el a înțeles să îi acorde acest minim ajutor, în sensul că nu și-a însușit nimic din succesiunea tatălui.
Raportat la conținutul declarației aut. la nr. 1346/13.06.2013, pârâtul a mai arătat că nu este un moștenitor renunțător, ci unul străin de succesiune prin neacceptare.
La 30.01.2014,reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârât.
Arată că pîrîtul și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală,în sensul renunțării la aceasta în frauda intereselor sale.
După ce reia în cuprinsul răspunsului mențiunile legate de creanța pe care o are împotriva pîrîtului,apreciază că declarația pîrîtului produce efecte similare cu renunțarea înlăuntrul termenului de 6 luni.
Prin sentința civilă nr.3297/10.03.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
A fost declinată competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect anulare act formulată de reclamantul G. E., în contradictoriu cu pârâtul T. N., în favoarea Tribunalului D..
Pe rolul Tribunalului D., cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Tribunalul D., prin sentința civilă nr.71 de la 12.05.2014, a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu.
A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul G. E. și pe pârâtul T. N. în favoarea Judecătoriei C..
A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Curtea de Apel C. pentru soluționarea acestuia.
În baza art. 134 Noul Cod de procedură civilă, a fost suspendată judecata cauzei.
Prin decizia nr.53/10.07.2014,pronunțată în dosarul nr._ ,Curtea de Apel C. a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
La 03 septembrie 2014 Curtea de Apel C. a inaintat instantei dosarul nr._ la care a atasat dosarul nr_ al Tribunalului D. si dosarul nr._/215/2013 al Judecatoriei C..
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecătoriei C. sub nr_ .
La 24 09 2014 reclamantul a depus prin serviciul registratura note de sedință si un act medical.
În ședința publica de la 20 10 2014, paratul prin apărător a depus concluzii scrise si a invederat ca nu mai are alte probe de administrat
Prin concluziile scrise, pârâtul a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiată.
Sustine ca, potrivit dispotițiilor art. 975 C civ, creditorii pot sa atace în numele lor personal actele viclene facute de debitor în prejudiciul drepturilor sale
Arata ca, in situația în care bunul a fost înstainat cu titlu gratuit, reclamantul este scutit de a face dovada convenției frauduloase a dobanditorului bunului, fiind suficient ca el sa dovedească existența actului cu titlu gratuit, chiar daca dobânditorul a ignorat crearea stării de insolvabilitate a instrainatorului, deoaece acesta militeaza pentru pastrarea unui castig in schimbul caruia nu a dat nimic.
Solicita sa se observe ca dreptul patrimonial invocat nu apartine paratului debitor T. N. iar refuzul de imbogatire prin renunțarea la succesiune implica o apreciere de ordin subiectiv din partea acestuia, astfel incât actul nu poate fi atacat pe calea acțiunii pauliene.
Arata de asemenea ca dreptul de proprietate asupra imobilului asupra căruioa creditorul a solicitat anularea revocarii renunțării la succesiune, nu a existat niciodata în patrimoniul pârâtului pentru ca instanța sa poata constata ca acesta a cauzat sau ți-a marit starea de insolvabilitate, renunțarea la succesiune a pârâtului fiind un act juridic care reprezintă ub refuz la imbogătire iar acțiunea pauliana tinde sa readuca gajul general al creditorului, valori care au iesit fraudulos din patrimoniul creditorului.
Invederează că, in materie de renunțare se pot ataca prin intermediul acțiunii revocatorii numai actele debitorului care au ca efect sa aduca o pierdere în patrimoniul sa, nu si actele care au ca efect sa lipsească pe debitor de un câștig si nu da loc la exercitarea actiunii pauliene
In acelasi timp, sstine paratul, se poate spune ca nu pot avea nicio acține creditorii i privinta unui bun asupra caruia debitorul nu a fost niciodata proprietatr, acțiunea paulina fiind o actiune revocatorie, astfel incăt creditorii nu ar avea ce revoca pentru ca debitorul nu a facut nici un act ci a ramas in inacțiune, mostenitorii debitorului nemicșorându-și patrimoniul ci îl neglijează numai de a-l mari.
Față de îndrumarile decizei de casare, instanța a dispus citarea reclamantului cu mentiunea de a evalua bunurile din masa succesorala în legatura cu care se pretinde a fi mostenitor si in care sens a promovat capatul de cerere referitor la anularea declarației de renunțare la succesiune pentru ca instanța sa poata stabili taxa de timbru, sub sanctinea suspendarii cauzei.
La 28 11 2014 reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a învederat ca nu înțelege sa solicite si dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei T. E. ci solicita doar anularea Declaratiei autentificate sub nr 1346/13.06.2013.
Reclamantul a depus la 18.12.2014 din nou o cerere de renuntare privind dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei T. E.,solicitînd doar anularea Declaratiei autentificate sub nr 1346/13.06.2013. .
In sedința publică de la 12.01.2015, față de împrejurarea că prin doua încheieri de ședință s-a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a evalua bunurile din masa succesorală a defunctei T. E. în vederea stabilirii taxei de timbru,inclusiv pentru ipoteza în care contestă doar declarația de renunțare la succesiune iar acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, instanta a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art 242 NCPC.
La 19 01 2015 reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol .
In ședința publica de la 23.02.2015, instanța a constatat ca la dosarul cauzei a fost depusă de către reclamant o cerere prin care învederează că principalul capăt de cerere este anularea actului notarial de renunțare, respectiv Declarația autentificată sub nr. 1346/13 06 2013 BNP Ionascu N. si C. I. și că renunță la dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei T. E..
Instanța a pus în discuție cererea de repunere pe rol formulată de reclamant,iar în condițiile în care,după suspendarea cauzei,reclamantul a formulat mai multe cereri de repunere pe rol,prin care a menționat că înțelege să păstreze doar capătul de cerere privind anularea unei declarații notariale,lăsînd astfel să se înțeleagă că instanța ar fi dispus eronat evaluarea masei partajabile,este de menționat faptul că obligația impusă în sarcina reclamantului a fost urmarea firească a conținutului sentinței nr.53/2014,pronunțată de Curtea de Apel C..
Prin această sentință,s-a stabilit competența Judecătoriei C. în soluționarea cauzei în considerarea faptului că acțiunea privind anularea declarației de renunțare la succesiune este o acțiune revocatorie,privitoare la un raport juridic patrimonial și,implicit,acest caracter îl are și acțiunea avînd un asemenea obiect.
Ori,pentru a se putea stabili valoarea obiectului cererii,era imperios necesar ca reclamantul să evalueze,în condițiile art.194 lit.c,obiectul cererii,respectiv bunurile din masa succesorală în legătură cu care pretinde că pîrîtul a renunțat în frauda intereselor sale.
Față de împrejurarea că reclamantul nu s-a conformat dispozitiilor instantei, respectiv de a evalua bunurile din masa succesorală a defunctei T. E. în vederea stabilirii taxei de timbru,inclusiv pentru ipoteza în care contestă doar declarația de renunțare la succesiune, instanta a dispus mentinerea suspendării cauzei în temeiul dispozițiilor art 242 NCPC.
La 22 06 2015 reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol prin care a mentionat ca valoarea masei succesorale de pe urma defunctei T. E. este de 20.000 lei.
In sedința publica de la 14.09.2015 reclamantul a depus la dosar dovada achitarii taxei de timbru in cuantum de 1 105 lei ( chitanța nr_-257-0016/14 09 2015 ), o cerere de instituire a sechestrului asigurator, proces verbal intocmit de B. I. la 08 09 2013 si copia unei actiuni de partaj ce a facut obiectul dosarului nr_ .
Analizînd actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
În cauză instanța reține că solicitarea reclamantului,astfel cum ea a fost precizată,vizează anularea declarației autentificată sub nr. 1346/13.06.2013 de BNP Asociați I. N. și C. I. prin care pîrîtul a declarat că pînă la data autentificării acestui înscris nu a făcut nici un act de acceptare expresă,forțată sau tacită asupra succesiunii defunctei T. E.,care este mama sa.
Consideră reclamantul că această declarație reprezintă un act de renunțare la succesiunea autoarei,manifestîndu-și dreptul de opțiune succesorală,în frauda intereselor sale de creditor al pîrîtului.
Sub acest ultim aspect,din înscrisurile depuse de reclamant la dosar,rezultă că,într-adevăr pîrîtul are calitatea de debitor față de reclamant care deține împotriva sa două creanțe rezultate din două hotărîri judecătorești,ce constituie titluri executorii și în legătură cu care s-a declanșat și executarea silită în dosarul de executare nr.328/2011 al B. Asociați I. și I..
În contextul acestei stări de fapt se impune precizarea că numita T. E. a decedat la data de 22.09.2011,consecința fiind că problemele legate de succesiunea acesteia sunt guvernate de dispozițiile Codului civil de la 1864,dispoziții în vigoare la data deschiderii succesiunii.
În speță este însă important a se stabili natura juridică a înscrisului ce se solicită a fi anulat,în raport de care urmează a se stabili dispozițiile legale aplicabile,avînd în vedere că declarația menționată a fost autentificată sub imperiul noului cod civil.
Referitor la succesiunea autoarei T. E.,urmează a se reține că odată cu deschiderea acestei succesiuni, la data de 22.09.2011,s-a născut și dreptul subiectiv al pîrîtului de opțiune succesorală,drept ce constă în posibilitatea acestuia de a alege între a accepta moștenirea sau de a renunța la aceasta.
De menționat că,deși în principiu,acest drept este un drept personal,sub imperiul vechii reglementări s-a admis ideea că,în anumite condiții, el poate fi exercitat și de către creditorii personali ai succesibilului pe calea acțiunii oblice reglementată de art.974 c.civ. de la 1864.
De asemenea,dispozițiile art.699 din același cod dădeau posibilitatea acelorași creditori de a cere încuviințarea justiției de a accepta succesiunea pentru debitorul lor,însă în această ipoteză,debitorul deja își manifestase dreptul de opțiune succesorală,în sensul renunțării,dispoziții similare regăsindu-se și în actuala reglementare,respectiv art.1122 c.civ.,articol invocat și de reclamant în acțiunea introductivă.
Pe de altă parte,se impune a se preciza faptul că dreptul de opțiune succesorală se materializează printr-un act juridic de opțiune succesorală,act ce poate fi definit ca fiind acel act în care titularul dreptului subiectiv de opțiune succesorală își manifestă voința în sensul acceptării sau renunțării la acțiune.
Cu referire la obiectul pricinii,reclamantul apreciază că declarația pîrîtului, autentificată sub nr. 1346/13.06.2013 de BNP Asociați I. N. și C. I.,reprezintă un act de renunțare la succesiunea autoarei T. E.,însă față de conținutul acestui act și de data la care a fost dat,instanța apreciază că susținerea reclamantului este neîntemeiată.
Astfel,conținutul actului este constituit de afirmația pîrîtului potrivit căreia pînă la data autentificării acestui înscris nu a făcut nici un act de acceptare expresă,forțată sau tacită asupra succesiunii defunctei T. E.,urmată de consecința izvorîtă din lege că,urmare acestei atitudini,a înțeles să rămînă străin de această succesiune.
Ori,această afirmație,coroborată cu faptul că dreptul de opțiune succesorală trebuie exercitat în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii,potrivit art.700 c.civ de la 1864,exclud ideea că la aproape doi ani de la deschiderea succesiunii defunctei T. E.,declarația pîrîtului ar putea îmbrăca aspectul unui act juridic de opțiune succesorală,în sensul renunțării.
Sancțiunea prevăzută de lege pentru neexercitarea dreptului de opțiune succesorală este prescripția acestui drept,în cazul de față această sancțiune intervenind ope legis la 22.03.2012, în măsura în care pîrîtul nu a efectuat nici un act de acceptare a succesiunii.
Cu alte cuvinte,pîrîtul nu mai avea posibilitatea în anul 2013 să-și materializeze într-un act juridic dreptul său de opțiune succesorală,întrucît acest drept nu mai exista ca urmare a intervenirii prescripției.
În acest context,reclamantul avea și are la îndemînă alte modalități de a-și proteja drepturile sale de creditor în măsura în care aceste drepturi au fost prejudiciate de pîrît,inclusiv prin neacceptarea succesiunii defunctei T. E..
În virtutea considerentelor arătate, solicitarea reclamantului de anulare a declarației pîrîtului pentru unicul motiv că prin acest act au fost prejudiciate drepturile reclamantului nu poate fi primită,astfel că acțiunea urmează a fi respinsă.
Se va lua act ca pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată formulata de reclamantul G. E.,cetățean grec,cu carte de identitate număr general P622947, cu domiciliul ales pentru corespondență in C., ., ..1,. cu pârâtul T. N.,CNP_, domiciliat in C.,.,judetul D..
Ia act ca pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecatoria C.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Septembrie 2015
PresedinteGrefier
M. MihaiVirginia G.
Red.MM
Tehnored.VG
4ex/07.01.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 24/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2015.... → |
|---|
