Pretenţii. Sentința nr. 3098/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3098/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 44772/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3098/2015
Ședința publică de la 09 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Aurelian-Gabriel Bădulescu
Grefier V. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENTA C. și pe pârât S. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa părților și faptul că reclamantul a înaintat la dosar cerere de renunțare la judecata cererii.
În temeiul art. 131 Cod proc.civ., instanta verifica si stabilește ca este competenta general, material si teritorial cu soluționarea cauzei.
Instanța, constatând cercetarea procesului încheiată, conform art. 244 N.C.Pr.civ., reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2014 reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. în contradictoriu cu pârâtul S. C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 473,59 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale .
În motivare, reclamantul a arătat că, în perioada 09.08._11, pârâtul a fost internat la Secția Chirurgie Toracică a Spitalului C. Județean de Urgență C., iar contravaloarea spitalizării în cuantum de 473,59 lei nu a fost achitată nici până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, precum și condițiile prevăzute de art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Mai arată reclamantul că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006, spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul ce i-a fost cauzat, de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
Mai susține reclamantul, că deoarece pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, suferind astfel o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză, la baza diminuării stând atitudinea pârâtului care nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a vătămat, devenind astfel incidente dispozițiile art.998 și 999 Cod civil, conform cărora omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat, dar și de acela ce i-a fost cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Astfel, susține reclamantul, fapta ilicită a pârâtului constă în neformularea unei plângerii penale împotriva agresorului, pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din legea 95/2006.
Prejudiciul cauzat reclamantului, susține acesta, constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării și are un caracter cert și determinat, potrivit decontului de cheltuieli, el nefiind reparat nici până în prezent. Mai arată reclamantul că raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora și că este îndeplinită inclusiv condiția vinovăției făptuitorului, răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998 și 999 Cod civil, art.112 Cod procedură civilă și art.313 din Legea nr.95/2006.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.17 din Legea nr.146/199, cu modificările și completările ulterioare, precum și de plata timbrului judiciar, conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995, cu modificările și completările ulterioare.
La data de 28.01.2015, reclamanta a depus la dosar cerere de renunțare la judecată, întrucât debitul a fost achitat.
Analizând cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamant, instanța reține următoarele:
Procesul civil pornește la inițiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin dispozițiile art. 9 C.pr.civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) C.pr.civ., să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată ori prin cerere scrisă.
Instanța reține ca în cauză reclamantul a formulat în scris la data de 05.02.2014, cererea de renunțare la judecarea întregii cereri de chemare în judecată, întrucât pârâtul a achitat debitul de 473,59 lei.
Întrucât cererea de renunțare fost făcută după comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, dar înainte de primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța, având în vedere dispozițiile art.406 alin.3 C.p.c., va da efect actului de dispoziție al părții, pronunțând o hotărâre potrivit art. 406 alin. (6) C.pr.civ.și va lua act de renunțarea reclamantului la judecata cererii de chemare in judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act că reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. cu sediul în C., .,județul D. renunță la judecata împotriva pârâtului S. C. cu domiciliul în comuna Breasta ,.. 75, județul D. .
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Martie 2015.
Președinte Grefier
A.-G. B. V. M.
Red/Tehn.- 4 ex
AGB/VM- 15.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3076/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3528/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
