Pretenţii. Sentința nr. 3111/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3111/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 3111/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3111/2015
Ședința publică de la 09 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. C. - judecător
Grefier A. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant B. C. și pe pârâți B. C. M. și P. I., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat M. S., pârâtul personal și asistat de avocat D. F. și martorii Dramboi R. și Fierut E., propuși de către reclamant, și M. G., T. V. și M. Ș., propuși de către pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Avocat M. S. pentru reclamant depune la dosar interogatorii, formulate în scris, pentru a fi administrate pârâților.
Avocat D. F. pentru pârâți depune al dosar interogatorii, formulate în scris, pentru a fi administrate reclamantului.
În temeiul art. 352 Cod proc.civ. s-a procedat la administrarea probei cu interogatoriul părților, raspunsurile fiind consemnate si atasate la dosar .
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. s-a procedat la ascultarea martorilor Dramboi R. și Fierut E., propuși de către reclamant, și M. G., T. V. și M. Ș., propuși de către pârâți, sub prestare de juramânt, conform dispozitiilor art.319 Cod proc.civ., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar .
Părțile prezente, prin apărători, învederează că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat M. S. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 6000 lei, reprezentând daune morale, să se constate existența condițiilor răspunderii civile delictuale a pârâților, a lezării onoarei, demnității și a afectării relațiilor de familie ale reclamantului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Susține că reclamantul a fost cercetat penal ca urmare a conduitei ilicite a pârâților, concretizată în două sesizări, atitudine care continuă . Depune chitanță onorariu avocat.
Avocat D. F. pentru pârâți solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Învederează că pârâții nu au formulat plângere penală împotriva reclamantului, ci, potrivit funcțiilor pe care le dețin, au obligația de a sesiza unitatea cu toate informațiile primite de la ceilalți salariați, aspect ce reiese chiar din declarația pârâtului P. I., cu ocazia audierii sale ca martor, de către organele penale. Din actele depuse la dosar, reiese că, pârâtul P. I., cu ocazia audierii sale ca martor de către organele penale, a menționat că nu poate preciza cu certitudine proveniența deșeurilor de alarmă și acumulatorilor uzați, deci nu a făcut afirmații de natură a îi leza reclamantului reputația. Precizează că a existat o sesizare formulată de un alt angajat, pe care reclamantul nu l-a chemat în judecată. Învederează că pârâții au relatat informații pe care nu le-au perceput personal, ci au fost afirmații ale altor angajați. Solicită să se aibă în vedere depozițiile martorilor, conform cărora reclamantul a avut intenția de a desființa coloana condusă de către pârâtul P. I.. Susține că nu pârâții au luat decizia de suspendare a reclamantului din funcția sa, cu întreprinderea. Solicită să se aibă în vedere penultimul paragraf din rezoluția Parchetului de neîncepere a urmăririi penale, conform căruia "celelalte aspecte, vizând pretinsul comportament nepotrivit al făptuitorului față de unii angajați, excede cadrului penal atâta timp cât, prin acțiunile sale, făptuitorul nu a încălcat norme prevăzute de legea penală".
În replică, avocat M. S. pentru reclamant învederează că cu cea de a treia persoană care a formulat sesizarea, reclamantul s-a împăcat, motiv pentru care nu a solicitat judecarea cauzei în contradictoriu cu aceasta. Susține că reclamantul a fost suspendat din funcție potrivit prerogativelor legii, ca urmare a sesizărilor formulate de către pârâți. Cu privire la afirmațiile apărătorului pârâților, în ceea ce privește penultimul paragraf al rezoluției, arată că P. a fost sesizat cu săvârșirea, de către reclamant, a două fapte penale, nu a fost sesizat cu alte aspecte.
Avocat D. F. pentru pârâți adaugă faptul că funcția de tehnician, pe care reclamantul o deține în prezent, este superioară funcției deținute de acesta anterior suspendării.
În temeiul art. 389 și urm. Noul Cod de Procedură Civilă, considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.10.2014, sub numărul de dosar_, reclamantul B. C. a chemat în judecată pe pârâții B. C. M. și P. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților să plătească, în solidar, suma de 6000 lei, reprezentând daune morale pentru repararea prejudiciului moral suferit de către acesta și cauza de conduita ilicită a pârâților, concretizată în sesizări, declarații și acuzații neîntemeiate.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că este angajat al R. C. din anul 2001, în baza contractului individual de muncă nr. 71/02.04.2001, până la data de 10.01.2013 ocupând funcția de agent transport-șef de coloană Secția I, iar de la data de 01.11.2013 până în prezent, ocupând funcția de tehnician, în cadrul Serviciului de Organizare, Întreținere și Igienizare, conform actului adițional nr. 1334/31.10.2013.
A menționat că la data de 10.01.2013 era și lider de sindicat.
La data de 26.09.2012, numitul B. C. M., coleg cu reclamantul, angajat pe post de conducător auto, a depus la conducerea R. C., o informare înregistrată sub nr. 100/8210/26.09.2012, formulând împotriva acestuia acuzații de furt, prin sustragerea de motorină, măsuri abuzive și acte de persecuție în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în urma căreia a fost convocat la C. Juridic din cadrul R. C., unde i s-a luat o notă explicativă cu privire la aceste aspecte.
Reclamantul a arătat că la data de 29.10.2012, numitul P. I., coleg cu acesta, având funcția de șed coloană Secția I, a depus la conducerea unității o sesizare înregistrată sub nr. 100/9178/29.10.2012, formulând împotriva sa acuzații de săvârșire a unor fapte de natură penală și anume primirea unor sume de bani necuvenite (1425 lei) și sustragerea de acumulatori și radiatoare, în decursul anilor 2011-2012.
Având în vedere aceste sesizări, angajatorul R. C. a formulat împotriva sa plângerea penală mr._/04.12.2012, depusă și înregistrată șa P. de pe lângă Judecătoria C. sub nr._/P/2012 și transmisă ulterior către IPJ D. – Serviciul de Investigare a Fraudelor.
La data de 10.01.2013, făcând aplicarea prevederilor art. 52 alin. 1 lit. b din Codul Muncii, R. C. a emis decizia nr. 6/10.01.2013 prin care i s-a suspendat contractul individual de muncă nr. 71/02.04.2001.
Așadar, ca o consecință directă a sesizărilor celor doi pârâți, începând cu data de 11.01.2013, reclamantul a rămas fără serviciu, neavând nici un venit, în plină iarnă, și fiind cercetat de Poliție și P. pentru săvârșirea unor fapte de natură penală.
Reclamantul a susținut că faptul că era acuzat și cercetat penal, a avut un deosebit impact psihic asupra sa, relațiile sociale au fost grav afectate.
Reclamantul a menționat faptul că, pe parcursul cercetării penale, pârâții au perseverat în susținerea acuzațiilor, astfel cum reiese din declarațiile date de aceștia, în calitate de martori.
Prin rezoluția din 26.09.2013 P. de pe lângă Tribunalul D. a dispus neînceperea urmării penale față de reclamant, cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și furt.
Având în vedere rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și încetarea motivului de suspendare, prin actul adițional nr. 1334/31.10.2013, a fost reîncadrat în activitate, pe funcția de tehnician, începând cu data de 01.11.2013.
Reclamantul a susținut că o traumă majoră s-a produs în plan psihic și personal atunci când asupra sa au planat acuzații nefondate și suspiciuni de săvârșire a unor infracțiuni de furt, abuz în serviciu și trafic de influență, prejudiciu moral care solicită să fie constatat, apreciat și reparat de instanță, prin acordarea daunelor morale în cuantum de 6000 lei.
Reclamantul a precizat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, așa cum este reglementată de art. 1349, 1357 C.civil, respectiv fapta ilicită, vinovăția pârâților, legătura de cauzalitate și prejudiciul cauzat.
Prin măsura administrativă a suspendării contractului individual de muncă, în urma sesizărilor pârâților, i s-a cauzat nu numai un prejudiciu patrimonial constând în lipsirea sa de drepturile salariale timp de 12 luni, prejudiciu reparat ulterior, ci și un prejudiciu nepatrimonial, constând în lezarea reputației și prestigiului profesional de care se bucurase în colectivitate, atât la locul de muncă, cât și în societatea, printre prieteni și persoanele apropiate.
A solicitat, la stabilirea cuantumului daunelor morale, în lipsa unor reglementări speciale ale legislației române privind criteriile de stabilire a acestor daune, să se aibă în vedere jurisprudența CEDO și ÎCCJ.
În drept a invocat art. 69, 252 ,253 alin. 4, art. 1349,1357 C.civil, art. 29 și urm., art. 192,194 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților și proba testimonială.
A anexat, în copie, informare nr. 100/8210/26.09.2012, sesizare nr. 100/9178/29.10.2012, convocare nr. 8345/28.09.2012, notă explicativă, plângere penală nr. 100/_/04.12.2012, decizie nr. 6/10.01.2013, referat IPJ nr._/19.04.2013, declarație B. C. din 18.04.2013, declarații B. C. M. și P. I. din 09.04.2013, declarație B. C. M. din 08.09.2013, adresa de înaintare și rezoluția NUP dosar nr. 432/P/2013, act adițional nr. 1334/31.10.2013.
La data de 26.11.2014 pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Au precizat că în dosarul penal nr. 432/P/2013 au avut doar calitatea de martori, relatând aspecte percepute în mod direct de către aceștia, precum și aspecte pe care le-au adus la cunoștință alți angajați ai R. C..
Pârâții au arătat că nu au formulat plângere penală împotriva reclamantului și nu au făcut afirmații de natură a-i produce suferințe morale.
Din actele depuse la dosar reiese faptul că pârâtul P. I., cu ocazia audierii sale, ca martor, de către organele de cercetare penală, a relatat că, în urma informațiilor primite de la alți salariați, s-a deplasat la SC Remat . pentru a ridica două adeverințe de primire și plată emise pe numele reclamantului. Conform acelor adeverințe, reclamantul ar fi predat societății respective deșeuri de alarmă și acumulatori uzați. Cu această ocazie, pârâtul a menționat foarte clar că nu poate preciza cu certitudine proveniența acestora, astfel că nu a formulat afirmații de natură să îi lezeze reclamantului.
În drept au invocat art. 205 C.pr.civ.
În dovedirea întâmpinării a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu reclamantului și proba cu martori.
La data de 19.12.2014 reclamantul a formulat răspunsul la întâmpinare, reiterând susținerile din acțiune.
La termenul de judecată din data de 09.02.2015 instanța a încuviințat, în baza art. 258 N.C.pr.civ., pentru reclamant, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților și proba testimonială cu martorii Fierut E. și Dramboi R., iar pentru pârâți, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului și proba testimonială cu martorii M. Ș., M. G. și T. V., ca fiind admisibile, putând duce la soluționarea procesului.
În ședința publică din data de 09.03.2015, în temeiul art. 352 Cod proc.civ. s-a procedat la administrarea probei cu interogatoriul părților, raspunsurile fiind consemnate si atasate la dosar .
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. s-a procedat la ascultarea martorilor Dramboi R. și Fierut E., propuși de către reclamant, și M. G., T. V. și M. Ș., propuși de către pârâți, sub prestare de juramânt, conform dispozitiilor art.319 Cod proc.civ., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar .
Analizând in mod coroborat ansamblul probelor administrate in cauza, instanța retine următoarele :
Reclamantul și-a desfășurat activitatea la R. C. în funcția de agent transport-șef de coloană Secția I, din anul 2001 și până la data de 10.01.2013, fiind și lider de sindicat iar, urmare a denunțurilor depuse de cei doi pârâți la conducerea R. C., aceasta a emis decizia nr. 6/10.01.2013 în baza căreia contractul individual de muncă al reclamantului a fost suspendat și totodată a formulat împotriva sa plângere penală, sesizând P. de pe lângă Judecătoria C., care a transmis-o ulterior către IPJ D. – Serviciul de investigare a fraudelor.
Denunțul pârâtului B. C. M. a vizat împotriva reclamantului acuzații de furt prin sustragerea de motorină, măsuri abuzive și acte de persecuție în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar pârâtul P. I. a sesizat acuzații de săvârșire a unor fapte de natură penală de către reclamant, respectiv primirea unor sume de bani necuvenite și sustragere de acumulatori și radiatoare, în decursul anilor 2011-2012.
Prin Rezoluția din data de 26.09.2013 emisă de P. de pe lângă Tribunalul D. în dosar nr. 432/P/2013, în urma cercetărilor efectuate, s-a dispus neânceperea urmăririi penale față de reclamant, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prev. de art. 257 C.p. și furt, prev. de art. 208 alin. 1 din C.p.
Având în vedere rezoluția de neânceperea urmăririi penale și încetarea motivului de suspendare, prin actul adițional nr. 1334/31.10.2013, reclamantul a fost reâncadrat la R. C. pe funcția de tehnician, începând cu data de 01.11.2013.
Prin cererea pendinte, reclamantul a solicitat plata daunelor morale de către pârâți, considerând că denunțul formulat de către aceștia are caracter calomnios si denigrator.
Din probele administrate, respectiv înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor audiați, instanța reține că acțiunile pârâților concretizate în denunțurile depuse la R. C. împotriva reclamantului, au avut un deosebit impact psihic și financiar atât asupra reclamantului cât și asupra familiei sale, relațiile sociale și familiale fiind grav afectate, în acest sens reținându-se destrămarea familiei reclamantului, iar trauma la care a fost supus, greu de trecut.
Așadar, instanța constată că, urmare a încetării raportului de serviciu și anchetării sale, reclamantul a fost pus în imposibilitate de a-și întreține familia, de a-și găsi un loc de muncă, de a-i plăti pregătirile fiicei sale la acel moment, toate aceste aspecte culminând cu destrămarea familiei, suferințele și eforturile invocate de acesta fiind, prezumabile și inerente.
Prin urmare, este de necontestat că acțiunea ilicită a pârâților i-a produs reclamantului grave suferințe pe plan moral, social și profesional, iar cuantumul daunelor solicitate este mai mult decât rezonabil raportat la prejudiciul cauzat de pârâți, răspunderea civilă delictuală fiind menită să acopere o pagubă nu să asigure un câștig.
Potrivit dispozitiilor art. 249 cod pr.civ. “ cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
Prin probele administrate reclamantul a făcut dovada cu privire la suferințele psihice, morale, sociale pe care susține că i le-ar fi pricinuit pârâții prin acțiunile lor ilicite., astfel că este îndreptățit la acordarea de daune morale.
Temeiul juridic al actiunii de față constă în răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 1349 și 1357 cod civil, iar elementele acestei răspunderi constă în fapta ilicită, prejudiciul moral și legătura de cauzalitate dintre acestea, dovedite prin materialul probator administrat în cauză.
Criteriul general evocat de CEDO constă în aceea că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
În situația daunelor morale datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă a acestora în bani nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin apreciere raportată la elementele de fapt.
În acest sens, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulație, precum și consecințele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viața lor particulară, astfel cum acestea sunt evidențiate prin probele administrate. Ca atare, în materia daunelor morale, atât jurisprudența națională, cât și hotărârile Curții de la Strasbourg pot furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri și, respectiv, pot evidenția limitele de apreciere a cuantumului acestora, iar față de argumentele prezentate mai sus instanța apreciază că sumele acordate de judecătorul fondului cu acest titlu nu sunt exagerat de mari, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile legale în materie, dar și cu soluțiile jurisprudențiale la care reclamanții au făcut trimitere.
Raportat la toate aceste considerente, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâților, astfel că, față de dispozițiile legale menționate va admite acțiunea și va obliga pârâții în solidar către reclamant la plata sumei de 6.000 lei, reprezentând daune morale, sumă apreciată ca reprezentând un echivalent echitabil al prejudiciului suferit.
În baza art. 453 Cod pr. civ. se va lua act de cererea reclamantului de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamantul B. C., CNP_, domiciliat în C., ., ., în contradictoriu cu pârâții B. C. M., CNP_, domiciliat în C., .. 9, ., ., și P. I., CNP_, domiciliat în C., Bld. Oltenia, nr. 59, ., ., jud. D..
Obligă pârâții în solidar către reclamant la plata sumei de 6000 lei, reprezentând daune morale.
Ia act de cererea reclamantului de a solicita cheltuieli dde judecată pe cale separată.
Cu apel, în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședința publică de la 09 Martie 2015.
Președinte,Grefier,
L. C. A. G.
Red L.C/Tehnored A.G.
5 ex./31.03.2015.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2992/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3039/2015. Judecătoria... → |
|---|
