Pretenţii. Sentința nr. 5641/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5641/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 12216/215/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 5641/2015
Ședința publică de la 29 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier D. Ișlicaru
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 23 CALEA BUCUREȘTI, în contradictoriu cu pârâții M. P. M. și M. I..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din data de 22.04.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen, când instanța, pentru a da posibilitatea pârâților, să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 29.04.2015, în aceeași compunere hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.06.2012, reclamanta Asociația de P. nr. 23 Calea București a chemat în judecată pârâtul M. P. M., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei totale de 12.037,03 lei, din care 8173,03 lei reprezintă cheltuieli de întreținere restante pe perioada iulie 2009 – martie 2012, iar 3864 lei reprezintă penalități de întârziere .
Motivând în fapt cererea, reclamanta a arătat că pârâtul este proprietarul apartamentului situat în C., .. 21E, . și nu a achitat cotele de contribuție la cheltuielile asociației, deși a fost somat în nenumărate rânduri.
În drept, a invocat dispozițiile art. 46 și urm. Legea nr. 230/2007, art. 42 și urm. din HG 1588/2007.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că locuința situată în C., .. 21 E, . făcut niciodată obiectul proprietății sale sau al posesiunii sale.
În subsidiar, în situația în care se va respinge excepția invocată, solicită sa se dispună introducerea în cauză a numitei M. I., domiciliată în C., .. 23, .. 23, D., în calitate de coproprietar al acestui imobil, respectiv cel de domiciliu, astfel cum a fost indicat.
Pe fondul cauzei, solicită ca reclamanta să indice modul de calcul al penalităților, defalcate pe luni, sumele asupra cărora se aplică aceste penalități, baza legală conform căreia sunt calculate aceste penalități și hotărârea asociației privind calculul penalităților.
A mai arătat că actele anexate cererii de chemare, respectiv listele de plată, nu sunt conforme cu originalul, aspect ce nu responsabilizează reclamanta și îi încălca dreptul său la apărare. În lipsa documentelor justificative, solicită respingerea acțiunii ca nedovedita.
La data de 18.09.2012 reclamanta a note scrise, în care a precizat adresa corecta a imobilului: C., .. 15 A, .>
De asemenea, precizează cererea inițială, in sensul reducerii câtimii de la 12.325,07 lei, la 10.325,07 lei, deoarece piritul a mai achitat din debit suma de 2000 lei, fapt confirmat de chitantele nr._ /05.07.2012 si nr._/17.07.2012.
A solicitat respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive deoarece, în mod eronat a indicat adresa respectiva a imobilului in actiune, iar pe cea corecta a mentionat-o in notele de sedinta. De altfel, chiar piritul a efectuat acte incepatoare de executare achitind o parte din debit .
In privinta extinderii cadrului procesual pasiv a mentionat ca lasa acest lucru la aprecierea instantei, însă sustinerea piritului privind calitatea de coproprietar a numitei M. I. nu este dovedita conform art.1169 c.civ. A mai arătat ca nu este in masura sa depuna actul de proprietate asupra imobilului, deoarece nu a fost depus la asociatie, dar solicita ca instanta sa ii puna in vedere piritului sa il depuna.
In ceea ce priveste penalitatile de intirziere, reclamanta a aratat ca potrivit procesului-verbal al Adunarii Generale din 23.04.2010, cuantumul acestora a fost stabilit la o cota de 1% pe zi de intirziere, iar potrivit extrasului de cont refacut si atasat prezentelor note, penalitatile au fost calculate conform acestui procent inmultit cu numărul de zile de intirziere ,calculate pina in martie 2012. A precizat ca diferentele dintre extrasul de cont si listele de plata pe lunile ianuarie-martie 2012 sunt justificate prin aceea ca extrasul de cont contine numai debitul principal datorat, debit prin raportare la care s-au calculat penalitatile pina in martie 2012, in timp ce listele includ in suma totala si penalitatile. Suma totala afisata cuprinde debitul principal si penalizarile afisate.
A atasat in copie: chitante, procese-verbale ale Adunarii Generale a Asociatiei, facturi, extras de cont in original, sentinta nr.66/19.01.2011 a Tribunalului D., extras din Ecris.
La data de 18.09.2012 s-a depus la dosar de către M. I. cerere de intervenție în interes propriu, prin care a arătat că este coproprietara imobilului situat în C., .. 23, ., că veniturile familiei constau în pensia sa în cuantum de 694 lei, conform talonului de pensie anexat si ca soțul său are 62 de ani și nu are nici un venit. A mai arătat că, de la data introducerii acțiunii și până în prezent a achitat, împrumutându-se în acest scop, suma de 4000 lei din întreținerea restantă, conform chitanțelor atașate, nr._ din 05.07.2012, nr._ din 17.07.2012, nr._ din 14.08.2012, nr._ din 13.09.2012.
A solicitat respingerea capătului de cerere privind penalitățile de întârziere și eșalonarea debitului existent, pe o perioadă de 1 an.
În drept, a invocat la modul general prevederile Codului de procedură civilă și în scop probator a atasat in copie chitantele privind plata întreținerii.
Prin încheierea din data de 26.10.2012 instanta a admis în principiu cererea de intervenție formulata de M. I. și a dispus introducerea sa în cauză, în calitate de intervenientă.
La data de 07.12.2012 reclamanta a depus o nouă precizare la acțiune, prin care redus cuantumul pretențiilor la suma de 8.325,07 RON, deoarece pârâtul a mai achitat o parte din debitul restant in luna septembrie 2012.
La data de 30.01.2013 pârâtul M. P. M. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să fie obligată reclamanta să încaseze cu prioritate debitul reprezentând cheltuielile de întreținere restante și ulterior penalitățile de întârziere in măsura in care instanța le va incuviința. Solicită să se dispună recalcularea penalităților de întârziere în mod corect în cuantumul perceput de către furnizori (la aceasta data din acte rezulta ca reclamanta percepe penalitati conform unui procent de 4% pe zi de intirziere, dar sustine ca procentul este de 1%), precum și obligarea reclamantei de a indica ce datorii a înțeles să stingă din sumele achitate de reclamant de la data introducerii acțiunii până în prezent. Precizeaza ca si cu privire la acest aspect solicita ca sumele achitate sa fie scazute din debitul reprezentat strict de cheltuielile de intretinere.
In motivare a aratat că, desi reclamanta a solicitat suma de 8.325,07 lei nu a indicat din ce sume este compusa si perioada.
A mai mentionat ca reclamanta mentioneaza eronat in actiune ca nu a achitat nici o suma de bani incepind cu iulie 2009, rezultind contrariul din chitanta nr.810 din 28.03.2012 din care reiese ca in luna martie 2012 achitase deja din restanta anului 2010.
A mai aratat ca situatia sa financiara este grea avind in vedere ca sotia sa are o pensie in valoare de 694 lei.
În drept, a invocat disp. art. 119 – 120 C.P.CIV.
La termenul din data de 12.04.2013, instanța a respins excepția calității procesuale pasive invocată de pârât în întâmpinare.
Au fost administrate proba cu înscrisuri și expertiză judiciară contabilă, raportul de expertiză fiind întocmit de expertul Bizoi C. M. pentru efectuarea expertizei.
Acțiunea a fost soluționată inițial prin sentința civilă nr._ din 27.05.2013, prin care a fost admisă acțiunea principală precizată în contradictoriu cu pârâtul M. P. M.; a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta M. I., precum și cererea reconvențională formulată de pârâtul M. P. M..
Au fost obligați pârâtul si intervenienta la plata către reclamantă a sumei totale de 8325,29 lei din care suma de 6270,09 lei reprezintă cheltuieli de întreținere restante pe perioada februarie 2010-martie 2012, iar suma de 2055,2 lei reprezintă penalități de întârziere pe perioada februarie 2010-februarie 2012.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul M. P. M. și intervenienta M. I., recursurile acestora fiind admise de Tribunalul D. prin decizia civilă nr. 705 din 05.06.2014, sentința menționată fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare.
În considerentele deciziei respective s-a reținut că instanța de fond nu a verificat și clarificat de catre cine sunt impuse penalitatile de intarziere, cuantumul lor, urmând ca în rejudecare să se solicite reclamantei să precizeze aceste aspecte, iar in cazul in care penalitățile sunt impuse de asociație să depună la dosar proces verbal al Adunării generale a asociației pentru toata perioada in litigiu, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari. In cazul in care sunt impuse de furnizorii de servicii, sa se precizeze de catre reclamanta in ce cuantum sunt calculate, data fiind cota diferita din facturile emise de furnizori si aflate la dosarul de fond.
De asemenea, întrucât, desi pârâtul și intervenienta au achitat partial debitul restant, aceștia contestă cuantumul cheltuielilor de intretinere si al penalitatilor de intarziere, se va efectua de catre prima instanta un nou raport de expertiza, proba inadmisibila in recurs, care va avea in vedere insa toate precizarile efectuate de reclamanta si toate inscrisurile justificative ce se vor depune de catre aceasta in copie conforma cu originalul, conform art. 112 alin. 2 C. si in functie de probatoriul administrat se va solutiona si cererea reconventionala formulata de parat.
În rejudecare, s-a format dosarul nr._ .
La termenul din 12.11.2014 reclamanta a modificat acțiunea cu privire la cadrul procesual pasiv prin cererea depusă la fila 16, în care a solicitat introducerea în cauză a pârâtei M. I., în calitate de coproprietară.
În condițiile modificării cadrului procesual pasiv, la termenul din 12.11.2014 intervenienta M. I. a renunțat la cererea de intervenție, aceasta având calitatea de pârâtă, iar instanța a luat act de renunțare.
Au fost administrate proba cu înscrisuri și expertiză judiciară contabilă, raportul de expertiză fiind întocmit de expertul M. G. la 22.01.2015 și completat prin răspunsul la obiecțiuni, din data de 10.04.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. Cu privire la acțiunea în pretenții, instanța reține că pârâții sunt proprietarii apartamentului nr. 23 din . în C., . contractului de vinzare-cumparare nr.170 din 26.02.1996 încheiat cu Consiliul Judetean D., astfel că aceștia sunt membrii ai Asociației de proprietari nr. 23 Calea București.
Conform art. 32 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 - privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1588/2007, pârâtului îi revine obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce îi revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
În conformitate cu art. 39 din Normele Metodologice, cheltuielile pe consumuri individuale reprezintă cheltuielile asociației pentru: apă rece și canalizare; apă caldă menajeră; energia termică, combustibilul și apa rece pentru prepararea apei calde; gaze naturale; încălzirea apartamentului sau a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință.
De asemenea, art. 34 din HG nr. 1588/2007 prevede că în cazul cheltuielilor care sunt determinate de numărul persoanelor care locuiesc în condominiu și nu pot fi individualizate pe fiecare proprietar pe baza unor dispozitive de măsură, acestea se repartizează proporțional cu numărul de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în clădire în luna pentru care se calculează lista de plată și reprezintă cheltuielile asociației pentru: apă rece, caldă și canalizare; combustibil pentru prepararea apei calde de consum; energia electrică utilizată pentru funcționarea instalațiilor comune; colectarea deșeurilor menajere, vidanjare.
Potrivit art. 25 alin. (1) din același act normativ, „cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.”
În scopul recuperării acestor cheltuieli, potrivit art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Din probele administrate rezultă că pârâții nu au achitat până la scadență cheltuielile de întreținere ce le revin corespunzător fiecărei luni din perioada dedusă judecății (conform ultimei precizări a reclamantei), noiembrie 2011 – martie 2012, aceștia motivând plata cu întârziere și parțială, prin situația financiară precară. Pârâții au achitat pe parcursul procesului o parte din debit, conform chitanțelor depuse la dosar: nr._ din 05.07.2012, nr._ din 17.07.2012, nr._ din 14.08.2012, nr._ din 13.09.2012 și nr. 810/28.03.2012.
Astfel, din extrasul de cont, coroborat cu listele de plată și raportul de expertiză întocmit în rejudecare, de expertul M. G. la 22.01.2015 și completat prin răspunsul la obiecțiuni, din data de 10.04.2015, rezultă că pentru perioada menționată mai sus pârâții datorează la data pronunțării prezentei hotărâri cheltuieli de întreținere în cuantum de 1.957,91 lei, pe care pârâții nu l-au contestat, dar au susținut că au achitat tot debitul prin plățile efectuate pe parcursul procesului.
Este neîntemeiată critica pârâților cu privire la cuantumul debitului principal și opinia conform căreia ar fi fost achitat întregul debit, deoarece prin plățile făcute pe parcursul procesului nu a fost achitat doar debitul, ci și penalitățile aferentele.
Imputația plăților efectuate se face, fie prin acordul părților, conform art. 1506 cod civil (Legea nr. 287/2009 aplicabil în speță), fie conform voinței creditorului, în lipsa unor indicații din partea debitorului, conform art. 1508, (,,creditorul poate, într-un termen rezonabil după ce a primit plata, să indice debitorului datoria asupra căreia aceasta se va imputa”), fie conform voinței debitorului mai multor datorii care au ca obiect bunuri de același fel, care are, astfel, dreptul să indice, atunci când plătește, datoria pe care înțelege să o execute. Conform art. 1507 alin.2, debitorul nu poate, fără consimțământul creditorului, să impute plata asupra unei datorii care nu este încă exigibilă cu preferință față de o datorie scadentă, cu excepția cazului în care s-a prevăzut că debitorul poate plăti anticipat.
Dacă niciuna dintre părți nu face imputația plății, vor fi aplicate regulile de imputație a plății (imputație legală) stabilite de art. 1509 Cod civil, astfel: ,,a) plata se impută cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scadență;
b) se vor considera stinse, în primul rând, datoriile negarantate sau cele pentru care creditorul are cele mai puține garanții;
c) imputația se va face mai întâi asupra datoriilor mai oneroase pentru debitor;
d) dacă toate datoriile sunt deopotrivă scadente, precum și, în egală măsură, garantate și oneroase, se vor stinge datoriile mai vechi;
e) în lipsa tuturor criteriilor menționate la lit. a) - d), imputația se va face proporțional cu valoarea datoriilor.
(2) În toate cazurile, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de judecată și executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor și penalităților, în ordinea cronologică a scadenței acestora, și, în final, asupra capitalului, dacă părțile nu convin altfel.”
Chiar și în cazul imputației făcute de debitor, reglementată de art. 1507 Cod civil, legea impune regula conform căreia plata se impută mai întâi asupra cheltuielilor, apoi asupra dobânzilor și, la urmă, asupra capitalului. Cu alte cuvinte, dacă suma achitată acoperă doar cheltuielile (debitul principal), suma nu poate fi imputată asupra dobânzilor sau penalităților de întârziere, fără a se stinge mai întâi debitul principal.
Trebuie precizat însă, că, din interpretarea axestui text de lege și având în vedere că obligația de plată a cheltuielilor de întreținere se execută prin prestații succesive, plata se impută mai întâi asupra fiecărui debit lunar separat, apoi asupra penalității aferente acestuia și nu asupra întregului debit, pe toată perioada dedusă judecății, întrucât dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă și se stinge printr-o prescripție deosebită (conform art. 2503 și respectiv art. 2526 Cod civil).
Pentru considerentele expuse, cererea reconvenționalăprin care pârâtul M. P. M. a solicitat obligarea reclamantei de a încasa cu prioritate tot debitul reprezentând cheltuielile de întreținere restante și ulterior penalitățile de întârziereeste neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Revenind la cererea principală, astfel cum a fost precizată, instanța constată că este întemeiată în privința debitului în cuantum de 1.957,91 lei.
Cuantumul mare al debitului restant se justifică prin aceea că este calculat pe o perioadă considerabilă de timp (de 5 luni).
În ceea ce privește suma de 6.270,09 lei achitată de pârâți cu ordinul de plată nr. 2 din data de 17.12.2013 (fila 92), instanța constată că nu a fost suficientă pentru a acoperi tot debitul, atât cel solicitat inițial, prin cererea introductivă de instanță, care cuprindea și debite mai vechi, neachitate de pârâți încă din luna iulie 2009, cât și debitul precizat ulterior, precum și penalitățile de întârziere aferente, astfel că suspiciunile pârâților nu sunt întemeiate.
Expertul a avut în vedere la stabilirea debitului atât sumele înscrise în listele de plată afișate de asociație și necontestate de pârâți, cât și sumele achitate de pârâți în decursul timpului (care au fost evidențiate în raportul de expertiză depus la filele 42-48 în dosarul de față), situația cheltuielilor și penalităților depusă odată cu răspunsul la obiecțiuni, la filele 104 – 106 fiind elocventă.
Din probele mai sus mentionate și ținând cont și de regula potrivit căreia în materia obligatiilor de rezultat debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligatiei, iar pârâtii în spetă nu au făcut nicio proba in acest sens, astfel cum prevede art. 129 alin.1 teza finală C.p.c., instanța reține că pârâtii nu si-au indeplinit in mod corespunzator obligatia în discuție, desi au beneficiat de serviciile furnizorilor de utilitati pentru apartamentul pe care îl dețin.
În privința penalităților de întârziere, se reține că, potrivit art. 25 alin. 3 din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, ,,în cazul în care terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor”.
Din extrasul de cont de la fila 17, coroborat cu listele de plată, facturile fiscale depuse la filele 18-27) și raportul de expertiză contabilă refăcut în rejudecare, rezultă indubitabil că penalitățile impuse de furnizorii de utilități și repartizate pârâților conform art. 25 alin. 3 din HG nr. 1588/2007 se ridică la suma de 807,91 lei.
Penalitățile de întârziere au fost calculate de expert, având în vedere un procent de 0,04/fiecare zi de întârziere, conform precizării Asociației procesului verbal a Adunării Generale a Asociației de P..
II. Referitor la cererea reconvențională, instanța constată că nu este întemeiată, urmând să fie respinsă.
Astfel, pe lângă cele arătate mai sus cu privire la imputația plăților efectuate de pârâți, instanța reține că nu este posibilă eșalonarea debitului restant fără acordul reclamantei, având în vedere că legea nu prevede o astfel de posibilitate, aceasta putând fi stabilită prin acordul părților.
In ceea ce privește cererea pentru recalcularea debitului și penalităților, aceasta a fost făcută de expert, prin urmare, nu se mai impune o recalculare.
În considerarea dispozițiilor art.274 c.p.civ. va obliga pârâții, căzuți în pretenții, să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în valoare de 500 lei, constând în onorariu de expert dovedit cu chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în pretenții precizată, a reclamantei Asociația de proprietari nr. 23 Calea București din C., cu sediul în C., .. M18B, parter, județul D., în contradictoriu cu pârâții M. P. M. și M. I., cu domiciliul procesual ales în București, .. 5-7, ., ..
Obligă pe pârâți să plătească reclamantei: suma de 1.957,91 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere, aferente perioadei noiembrie 2011 – martie 2012 și suma de 807,91 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pe pârâți să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
Respinge cererea reconvențională a pârâților.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, ce se depune la judecătorie.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2015.
Președinte, Grefier,
L. N. Ișlicaru D.
Red. jud. L.N./Tehnored. gref. D.I./5 ex
| ← Anulare act. Sentința nr. 4849/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 4306/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
