Pretenţii. Sentința nr. 6242/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6242/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 6242/2015
DOSAR NR._ Pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6242
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 12.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., în contradictoriu cu pârâtul E. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care învederează instanței că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223, pct. 3 Noul cod de procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 131 Noul Cod de Procedură Civilă instanța procedează la verificarea competența instanței de judecată și, în conformitate cu prevederile art. 94, pct. 1, lit. j) Noul Cod de Procedură Civilă, raportat la prevederile art. 107, alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Instanța reține cauza spre soluționare pe excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârât.
INSTANȚA
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.12.2014 sub nr._, reclamantul S. C. Județean de Urgență C., a chemat în judecată pe pârâtul E. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.226,60 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, în fapt, în data de 08.01.2011, numitul E. M. a fost internat în Secția N.C.H. a Spitalului C. Județean de Urgență C. în perioada 08.01.2011 – 10.01.2011 iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 1.226,60 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de 998 și 999 C.civ. precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Reclamantul a mai arătat că spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către C.A.S. D..
În cauza de față reclamantul apreciază că printr-o simplă interpretare gramaticală a dispozițiilor art. 313, alin. 1 din Legea 95/2006 rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane însă printr-o interpretare teleologică se ajunge la concluzia că în acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicită a beneficiarului de servicii medicale constă tocmai în lipsa sa de diligență în stabilirea persoanei vinovate. În cazul în care am accepta ideea că doar persoana vinovată de starea sănătății altei persoane trebuie obligată la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, în condițiile în care, în lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs această vătămare.
Având în vedere că pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar reclamantul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză.
Angajarea răspunderii civile delictuale a autorului faptei presupune întrunirea a patru condiții cumulative: existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
Prejudiciul cauzat reclamantului constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acestuia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C.. Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată reclamantului care a acordat îngrijirile medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negativ ca urmare a nerecuperării cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului.
Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora.
Este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudiciul produs în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima.
În drept, au fost invocate prevederile art. 998 și 999 C.civ., art. 112 C.p.civ. și art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În susținerea acțiunii a fost depus la dosar, în xerocopie, decont de cheltuieli din 11.01.2011.
La data de 31.03.2015 pârâtul a depus la dosar note de ședință prin care, în baza dispozițiilor art. 2513 Noul Cod Civil, a invocat excepția prescripției acțiunii formulate de S. C. de Urgență C., având în vedere că au trecut mai mult de 3 ani de zile de la data când a fost internat pârâtul (08.01.2011 – 10.01.2011) dată de la care izvorăsc pretențiile reclamantei și data promovării acțiunii, respectiv 09.12.2014.
Pârâtul a mai arătat că debitul la care face referire reclamanta nu constituie creanța bugetară astfel că acesta este supus termenului general de prescripției de 3 ani, termen care a fost depășit.
Analizând cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 C.proc.civ., excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de către pârât, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”, termen care în acțiunile personal patrimoniale este de 3 ani conform art. 3 din același decret.
Conform prevederilor art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 dacă dreptul este cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când a expirat termenul, iar potrivit art. 12 din același decret, „în cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită”.
Prin urmare, dreptul material la acțiunea având ca obiect plata contravalorii zilelor de spitalizare din perioada 08.01.2011 – 10.01.2011 a început la data de 10.01.2011.
Rezultă că termenul de prescripție pentru cheltuielile de spitalizare s-a împlinit în luna ianuarie 2013.
Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.12.2014, instanța constată că s-a împlinit termenul de prescripție pentru plata sumei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare din perioada 08.01.2011 – 10.01.2011.
Instanța are în vedere și faptul că în cauza nu este vorba de o creanță bugetară pentru care termenul de prescripție este de 5 ani.
Astfel, creanțele fiscale reprezintă dreptul patrimonial care, potrivit legii, rezultă din raportul de drept material fiscal constând în dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat precum și dreptul la perceperea majorărilor de întârziere denumite creanțe fiscale accesorii, în sensul art. 21 din Codul de procedură fiscală.
Potrivit art. 209 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, fondul național unic de asigurări sociale de sănătate este un fond special care se constituie din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, suportată de asigurați, de persoane fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat și alte surse. Gestionarea fondului se face prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate și prin casele de asigurări sociale de sănătate județene și a Mun. București.
Este de necontestat că, în considerarea dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a repara prejudiciul cauzat de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Împrejurarea că veniturile fondului se utilizează pentru plata serviciilor medicale și că acest fond este componentă a bugetului de stat nu e de natură a asimila cheltuielile de spitalizare unei creanțe bugetare pentru care termenul de prescripție este de 5 ani.
Nu trebuie să se facă o confuzie între contribuția datorată fondului de asigurări și cheltuielile de spitalizare, cu atât mai mult cu cat reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe răspunderea civilă delictuală, prevăzută de art. 998, 999 Cod civil..
Față de aceste considerente, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârât si a respinge ca prescrisă actiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul E. M..
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul E. M., cu domiciliul în B., . prescrisă.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B./Tehnored. A.S.
4 ex. /10.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6245/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 6239/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
