Pretenţii. Sentința nr. 7474/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7474/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 7474/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7474
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. și pe pârâtul M. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Procedând în condițiile art. 131 N.C.Pr.civ., la verificarea competenței, instanța constată că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.Pr.civ., instanța stabilește că durata estimată, optimă și previzibilă, necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, este de cel mult 90 de zile, având în vedere complexitatea cauzei raportat la obiect și la probele solicitate de părți.
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ , la data de 19.12.2014, reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. a chemat în judecată pârâtul M. V., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 338,81 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale, reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului.
A mai învederat că în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D.. În cauza de față apreciază faptul ca printr-o interpretarea gramaticala a dispozițiilor art.313 alin.1 din actul normativ mai sus menționat, rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, însă printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia că în acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta in stabilirea persoanei vinovate. In cazul in care s-ar accepta ideea ca doar persoana vinovata de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciara ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare. Având in vedere faptul ca pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiuni, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtei, este evident că S. C. Județean de Urgență C., a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Din dispozițiile legale menționate reclamantul a concluzionat ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția agresorului/autorului accidentului chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca parata își recunoaște culpa, constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
A menționat în continuare că, angajarea răspunderii civile delictuale a autorului faptei presupune întrunirea a patru condiții cumulative - existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
Fapta ilicită în cazul acesta constă în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/autorului accidentului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea 95/2006.
Prejudiciul cauzat constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acestuia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C.. Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat prezentei, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției sale care a acordat îngrijirile medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negative ca urmare a nerecuperarii cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului.Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora. Reclamantul a susținut că este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudiciul produs, în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima.
S-a menționat că suma pretinsă de către spital cu titlul de despăgubire constituie o creanță bugetară.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 998 și art. 999 C. civ., art. 112 C.pr.civ., art. 313 din L 95/2006.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus în copie decontul de cheltuieli(fila 7).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.30 din OUG 80/2013.
Pârâttul, deși în conformitate cu dispozițiile art. 201 C.proc.civ. i s-a comunicat cererea, nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut alin.1 al art.201, N.c.p.civ.
La acest termen de judecată, instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtului.
Analizând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.248, alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, excepția capacității procesuale de exercițiu a pârâtului, instanța reține următoarele:
Capacitatea procesuală de exercițiu constă în aptitudinea unei persoane care are folosința unui drept de a-și valorifica singură acest drept în justiție, prin exercitarea drepturilor procesuale și asumarea obligațiilor procesuale, astfel cum aceasta este definită în art. 5 din Decretul nr. 31/1954.
Aceasta definiție relevă două aspecte:
- capacitatea de exercițiu se circumscrie sferei actelor juridice și nu faptelor juridice, privește posibilitatea de a dobândi și exercita drepturi prin încheierea de acte juridice civile, respectiv de a asuma și executa obligații pe aceeași cale;
- aspectul esențial constă în faptul că existența capacității de exercițiu implică posibilitatea de încheia singur și fără autorizație acte juridice.
În cazul persoanelor fizice, capacitatea procesuala de exercițiu deplină se dobândește, de regulă, la împlinirea vârstei de 18 ani.
În cazurile prevăzute de lege, o persoană poate fi lipsită total de capacitatea procesuala de exercițiu ori această capacitate îi poate fi limitată.
În această situație persoana fizică nu poate sta în justiție decât dacă este
reprezentată, asistată ori autorizată.
Astfel, potrivit art. 57 C proc. civ.:" (1) Cel care are calitatea de parte își poate exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin reprezentant, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.(2)Partea care nu are exercițiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condițiile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare.(3) Lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a procesului."
Reprezentarea – intervine în cazul persoanelor fizice, fără capacitatea procesuală de exercițiu, anume:
-minorii sub 14 ani și
-persoanele puse sub interdicție.
Aceste persoane pot sta în justiție numai prin reprezentanții lor legali, care pot fi părinții sau, în lipsa acestora, tutorele și, respectiv, curatorul.
Asistarea – intervine în cazul persoanelor fizice cu capacitate de exercițiu restrânsă, anume: minorii între 14 – 18 ani.
Aceste persoane pot sta personal în justiție însă, trebuie asistate de părinți sau, în lipsa acestora, de tutore, care vor semna alături de minor toate cererile adresate instanței.
În prezenta cauză, reclamantul a chemat în judecată pârâtul M. V., solicitând plata contravalorii serviciilor medicale acordate acestuia ca și pagubă pricinuită spitalului prin fapta ilicită a acestuia de a solicita prestarea în favoarea sa a unor servicii medicale, fără a face dovada că aceasta a fost victima unui accident. Ca temei juridic reclamantul a invocat dispozițiile art. 998 și 999 Cod civil
În ceea ce privește aplicarea legii civile în timp, în conformitate cu dispozițiile art. 6, alin. (5) din Codul civil din 2010 și art. 5, alin. (1) din Legea de aplicare nr. 71/2011 și având în vedere că pretinsa faptă ilicită a fost săvârșită înainte de . noului cod civil, instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864.
Ca atare, este vorba în speță despre o acțiune în răspundere civilă delictuală directa pentru fapta proprie săvârșită de pârât care la momentul promovării prezentei acțiuni avea vârsta de 13 ani. Astfel, instanța reține că pârâtul M. V. în conformitate cu art. 9 din Decretul nr. 31/1954 este lipsit de capacitate de exercitiu.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art.57 alin. (2) C proc. civ., conform cărora:" Partea care nu are exercițiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată", având în vedere că reclamantul nu a înțeles să arate reprezentanții legali ai minorului chemat în judecată, instanța va admite excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtului, invocată din oficiu, și va respinge acțiunea în pretenții formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C. ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de exercițiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtului invocată din oficiu.
Respinge acțiunea în pretenții formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., CU SEDIUL ÎN C., ., județul D. împotriva pârâtului M. V., domiciliat în .. 478, județul D., ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de exercițiu.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C. și se va soluționa de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03.06.2015.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P./4 ex./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7470/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 7264/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
