Uzucapiune. Sentința nr. 8698/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8698/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 36562/215/2014
Dosar nr._ - uzucapiune -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8698
Ședința publică din data de 23.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S.-M. B.
GREFIER: A. S.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2015 în cauza civilă privind pe reclamantul N. Ș., în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială – Orașul D. prin Primar, având ca obiect uzucapiune, dezbateri consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 06.10.2014 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ reclamantul N. Ș. a chemat în judecată pe pârâta U. A. Teritorială – Orașul D. prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate al reclamantului asupra unui teren în suprafață de 2.715 mp, situat în intravilanul orașului D., județul D., T 60, P 20, parțial, în prezent ..
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, în fapt, a dobândit, urmare a participării la licitația organizată de Comisia de lichidare a CAP D., un grajd bovine dotat cu fundație beton, zidărie din plăci beton cu fațade din cărămidă, acoperit cu plăci de azbociment, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 30.04.1992 și factura nr. 359/19.01.1993.
Reclamantul a mai arătat că, odată cu predarea-primirea acestui activ, conform procesului verbal încheiat la 30.04.1992, a intrat și în posesia terenului aferent acestuia în suprafață de 2715 mp situat în intravilanul orașului D., județul D., T 60, P 20, parțial, în prezent ., județul D., pentru care a achitat taxele și impozitele aferente.
În aceste condiții, reclamantul consideră că în speță sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui teren prin efectul uzucapiunii, respectiv posesia continuă, netulburată și în nume de adevărat proprietar, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii.
Reclamantul a mai arătat că în T 60 P 20 se mai află amplasat imobilul proprietatea numitului D. F. I. compus din teren intravilan în suprafață de 4126 mp pe care se află amplasate construcțiile cu destinație lăptărie și grajd, acesta fiind motivul pentru care în extrasul CF de informare, respectiv certificatul de identificare imobil figurează sus-numitul ca și proprietar.
Totodată reclamantul a solicitat instanței să observe că din adeverința nr. 7718/2014 eliberată de Primăria D. rezultă faptul că imobilul deținut de reclamant este amplasat parțial în T 60, P 20.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1847, 1895 și urm. din Vechiul cod civil și art. 1050 și urm. N.c.p.c.
În susținerea acțiunii, în procedura de regularizare a cererii, la data de 09.10.2014, au fost depuse la dosar, în copii conforme cu originalul, proces-verbal încheiat la 30.04.1992, factura nr. 359/19.01.1993, certificat de nomenclatură stradală nr._/09.09.2013 eliberat de Primăria Orașului D., adeverința nr. 7718/24.02.2014 eliberată de Primăria Orașului D., certificat de atestare fiscală nr._/12.11.2013, certificat nr._/07.02.2014 eliberat de O.C.P.I. D., extras de carte funciară pentru informare eliberat la 01.04.2014, certificat nr._/04.03.2014 eliberat de O.C.P.I. D., plan de amplasament și delimitare al corpului de proprietate.
Ulterior, la data de 28.10.2014 reclamantul a depus la dosar, în copie conformă cu originalul, adeverința nr._/27.10.2014 eliberată de Primăria Orașului D..
La data de 13.01.2015 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că prin procesul verbal de predare primire încheiat la data de 30.04.1992 reclamantul a dobândit, ca urmare a participării la licitația organizată de Comisia de lichidare a CAP D., un grajd bovine cu fundație de beton, zidărie din plăci beton cu fațadele din cărămidă, acoperită cu plăci de azbociment, suprafața totală a construcției fiind de 800 mp.
Potrivit procesului verbal încheiat la data de 30.04.1992 Comisia de lichidare a CAP D. a atribuit în folosință reclamantului și suprafața de 1915 mp teren liber, respectiv construcție + teren liber = 2715 mp.
Astfel că, în urma încheierii procesului verbal din data de 30.04.1992 reclamantul a devenit proprietar doar asupra imobilului construcție, nu și asupra suprafeței de teren de 2715 mp, terenul aferent construcției cumpărate rămânând la dispoziția Comisiei locale, conform art. 18 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
În speță, reclamantul având dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 2715 mp a achitat impozitul aferent suprafeței de 2715 mp teren intravilan.
Pârâta a mai arătat că, având în vedere prevederile art. 1895 C.civ., care reglementează uzucapiunea de 10 până la 20 de ani, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei nu rezultă că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor speciale prevăzute pentru uzucapiune, respectiv posesia să se întemeieze pe un just titlu și să fie de bună credință.
Totodată, pârâta a invocat prevederile art. 1897 C.civ., arătând că din însuși conținutul procesului verbal încheiat la data de 30.04.1992 ca just titlu rezultă că proprietatea s-a transmis de la CAP D. către reclamant doar cu privire la construcție nu și cu privire la teren.
Este lesne de prezumat că încă din anul 1992 reclamantul a stăpânit suprafața de 2715 mp teren intravilan cu titlu de lot de folosință.
În acest context procesul verbal încheiat la data de 30.04.1992 nu poate servi drept just titlu reclamantului pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2715 mp, în baza uzucapiunii de scurtă durată, întrucât justul titlu presupune existența unui act translativ de proprietate.
Ori, în mod evident folosința terenului nu poate fi circumscrisă noțiunii de just titlu, întrucât dreptul de folosință nu reprezintă un act translativ de proprietate.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție pentru uzucapiunea de scurtă durat, buna-credință este credința posesorului că, cel de la care a dobândit imobilul, avea toate însușirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea. Astfel, prin bună-credință înțelegem credința greșită a posesorului că a dobândit de la adevăratul proprietar. Ori, în cauza dedusă judecății nu este îndeplinită nici această condiție.
În drept, au fost invocate prevederile art. 18 alin. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare.
În susținerea întâmpinării au fost depuse la dosar, în xerocopie, procesul verbal încheiat la data de 30.04.1992, factura nr. 359/19.01.1993, schiță.
În ședința publică din data de 31.03.2015 reclamantul a depus la dosar precizare la acțiune prin care a arătat că justul titlu pe care înțelege să îl invoce este procesul verbal încheiat la data de 30.04.1992, respectiv factura nr. 359/19.01.1993, precizând totodată temeiul de drept al acțiunii ca fiind art. 1847, art. 1895 și urm. C.civ., art. 1050 și urm. N.c.p.c. Totodată, reclamantul, prin apărător, a precizat oral că din eroare în exemplarul cererii de chemare în judecată aflat la filele 4-5 din dosar se menționează ca pârâtă "U. A. Teritorială D.", corect fiind "U. A. Teritorială - Orașul D. prin Primar", așa cum este trecut în exemplarul cererii de chemare în judecată aflat la file 8-9 din dosar.
Având în vedere adeverința nr._/27.10.2014 eliberată de Primăria Orașului D. (fila 38 din dosar), instanța a dispus emiterea unei adrese către U. A. Teritorială – Orașul D. – prin Primar pentru a preciza dacă terenul în suprafață de 2715 mp deținut de N. Ș., situat în tarlaua 60 . făcut obiectul vreunei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, iar în caz afirmativ să se precizeze cine este titularul dreptului de proprietate, cu depunerea la dosar a înscrisurilor care să ateste acest fapt, iar în cazul în care nu a făcut obiectul vreunei astfel de cereri să se precizeze dacă terenul este proprietatea privată a Unității A. Teritoriale - Orașul D. prin Primar, răspunsul fiind înaintat la dosar la data de 16.06.2015 cu adresa nr._/15.06.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Potrivit procesului verbal de predare primire încheiat la data de 30.04.1992 reclamantul N. Ș. a dobândit, ca urmare a participării la licitația organizată de Comisia de lichidare a CAP D., un grajd de bovine cu fundație de beton, zidărie din plăci beton cu fațadele din cărămidă, acoperit cu plăci de azbociment, suprafața totală a construcției fiind de 800 mp.
Potrivit procesului verbal încheiat la data de 30.04.1992 Comisia de lichidare a CAP D. a atribuit în folosință reclamantului și suprafața de 1915 mp teren liber, respectiv construcție + teren liber = 2715 mp. Acest fapt este consemnat in cuprinsul procesului verbal unde se specifica “ …comisia acordandu-I conform legii 18/11 si suprafata de 1915 m necesara utilizarii lui normale…”
Potrivit art. 645 și și 1895 C.civ., uzucapiunea este o modalitate de dobandire a dreptului de proprietate, iar potrivit art. 1846 alin. 1 C.civ. orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii.
Dreptul de proprietate se dobandeste prin efectul posedarii lucrului un timp determinat, fiind necesara intrunirea a patru conditii cumulative: uzucapiunea se considera implinita dupa trecerea termenului de 10 ani daca adevaratul proprietar locuieste in raza terioriala a aceluiasi Tribunal unde se afla bunul, exista o posesie utila asupra lucrului, posesia utila se intemeiaza pe just titlu si, posesia este de buna credinta.
Instanta retine ca posesia este o stare de fapt ce consta in exercitarea asupra unui imobil a unei puteri si stapaniri materiale ce se manifesta prin acte de folosinta, de conservare, dar este esential ca aceste activitati sa fi fost exercitate de cel ce invoca uzucapiunea pentru sine,iar nu cu acordul proprietarului, cum s-a petrecut in cazul de fata.
Prescriptia achizitiva este intemeiata pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobandirea dreptului de proprietate, posesia trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de art. 1847 C.civ. Conform acestui text de lege, posesia trebuie sa fie continua, neantrerupta, netulburata, publicsi sub nume de proprietar.
In cazul in speta, posesia nu s-a exercitat in nume de proprietar de catre reclamant intrucat acesta a obtinut numai dreptul de folosinta a terenului si, ca atare, conform art.1853 alin.2 C.civ. nu este o posesie utila.
In cauza nu exista niciuna din situatiile mentionate in art.1858 C.civ ca sa poata fi schimbata posesiunea exercitata de catre reclamant ..
Pe de alta parte instanta retine ca reclamantul nu face dovada ca posesia sa a fost întemeiata pe un just titlu.
Justul titlu presupune existența unui act translativ de proprietate care provine de la o alta persoana decat adevaratul proprietar.
In mod evident in procesul-verbal invocat de reclamant ca just titlu este mentionat ca i se acorda reclamantului terenul in scopul utilizarii normale a grajdului - nefiind trecut in aliniatul in care se mentioneaza ca este vandut grajdul - astfel incat folosința terenului nu poate fi circumscrisă noțiunii de just titlu, întrucât dreptul de folosință nu reprezintă un act translativ de proprietate.
Ori, potrivit art. 1897 alin. 1 din Codul civil, justul titlu este orice titlu translativ de proprietate, condiție pe care nu o îndeplinește titlul de care se prevalează reclamantul, deoarece, așa cum s-a arătat anterior, acesta nu a avut ca efect transmiterea proprietății.
Prin notiunea de just titlu se intelege orice act juridic translativ de proprietate (vinzare, donatie, schimb etc) care, contrar credintei dobinditorului, nu are puterea sau capacitatea de a-i transmite proprietatea. Acest lucru este cit se poate de firesc deoarece, daca actul (justul titlu) este translativ de proprietate, dobinditorul devine proprietar ca urmare a efectului translativ de proprietate al actului incheiat. ., el nu are nici interesul de-a invoca uzucapiunea si nici posibilitatea de-a o face, deoarece transferul proprietatii s-a facut ca urmare a incheierii actului translativ de proprietate, fiind de neconceput invocarea acesteia.
Pe de alta parte condiția de a proveni de la altcineva decât de la adevăratul proprietar se cere numai în cazul titlurilor translative de proprietate, singurele care pot servi la dobândirea proprietății prin uzucapiune de 10 la 20 ani, potrivit art. 1895, coroborat cu art. 1897 alin. 1 din Codul civil, in speta nefiind vorba despre un act translativ de proprietate pentru teren, astfel incat aceasta conditie nu va mai fi analizata .
Pentru aceste considerente de fapt si de drept instanta urmeaza sa respinga actiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii de 20 de ani, formulată de reclamantul N. Ș., CNP._, domiciliat in Orașul D., .. 58, județul D. si domiciliul procedural ales la SCA T. si Asociații, cu sediul în C., .. 7, ., ., în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială a Orașului D., cu sediul în orașul D., ., județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B. / Tehnored. A.S.
4 ex. / 03.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9112/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8643/2015.... → |
|---|
