Plângere contravenţională. Sentința nr. 7/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 7/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDCRV:2016:028._
Dosar nr._ - Plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 7/2016
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. - Judecător
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. N., pe intimat I. D., intervenient forțat B. G.-A. și asigurători . și E. R. asigurare Reasigurare SA, având ca obiect plângere contravențională cp nr_.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul, personal și asistat de av. velișcu, intervenientul forțat B. G.-A., personal și asistat de av. P. I. și martorii N. M., propus de petent și T. D., propus de intervenientul forțat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ., instanța procedează la identificarea și ascultarea martorilor N. M., propus de petent și T. D., propus de intervenientul forțat, sub prestare de jurământ, conform dispozitiilor art.319 Cod proc.civ., declaratiile acestora fiind consemnate si atașate la dosar .
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Av. V., pentru petent, având cuvântul, solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție contestat, având în vedere că intervenientul este cel care nu a cedat trecerea.Solicită înlăturarea planșelor foto depuse la dosar întrucât acestea s-au efectuat la o oră după producerea accidentului, cu cheltuieli de judecată, depunând chitanța de achitare a onorariului de avocat.
Având cuvântul, av. P. I., pentru intervenientul forțat B. G.-A., solicită respingerea plângerii contravenționale. Arată că poliția a venit la fața locului, fotografiile fiind efectuate la fața locului, nu după o oră de la producerea accidentului. Mai arată că intervenientul trecuse de intersecție. Solicită cheltuieli de judecată, depunând chitanța de achitare a onorariului de avocat.
În temeiul art. 389 și urm. Noul Cod de Procedură Civilă, considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 20 04 2015, petentul P. N. a solicitat, în contradictoriu cu I. D., anularea procesului-verbal . nr._/10 04 2015.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu corespund realității.
Astfel, la data de 10 04 2015, orele 07,30, conducea autoturismul cu nr._ pe ., către . la inters. cu ., a intrat în coliziune cu un alt autoturism care nu s-a asigurat, deși avea indicatorul "cedează trecerea".
În drept, a invocat dispoz. OUG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
A timbrat corespunzător cererea și a solicitat, în dovedire, proba testimonială și proba cu înscrisuri, anexând procesul-verbal contestat.
La data de 08.05.2015, intimatul I.P.J. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
A solicitat ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
A arătat intimatul că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave.
În drept, au fost invocate dispoz. OUG nr. 195/2002, RAOUG nr. 195/2002 și OUG nr. 2/2001.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv procesul-verbal de contravenție depus la dosarul cauzei și declarațiile părților implicate în evenimentul rutier.
În temeiul dispoz. art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 01 09 2015 B. G. A. a formulat cerere de intervenție accesorie, solicitând respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție contestat.
În motivarea în fapt a acesteia a arătat că, la data de 10 04 2015, în timp ce conducea autoturismul marca Citroen C 3 cu nr. de înmatriculare_, petentul, care conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a pătruns pe sensul opus de mers, cele două autoturisme intrând în coliziune.
S-a mai arătat că este evidentă culpa petentului în producerea accidentului, în condițiile în care acesta a intrat pe celălalt sens de mers fără să se asigure și fără nici un temei.
A solicitat, în dovedire, proba cu înscrisuri, respectiv planșe foto, precum și proba testimonială.
Instanța a dispus introducerea în cauză și citarea, în calitate de intervenient forțat, a celuilalt conducător auto implicat în evenimentul rutier-B. G.-A.- și, în calitate de asigurători, societatea de asigurare ., societate la care este asigurat autoturismul petentului și E. R. Asigurare Reasigurare SA, societate la care este asigurat autoturismul intervenientului forțat.
În cauză au fost încuviințate și administrate, proba cu înscrisuri, pentru părți, și proba testimonială, fiind audiați martorii N. M., propus de petent și T. D., propus de intervenientul forțat .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 10 04 2015 de către un agent constatator din cadrul intimatului I. D., petentul a fost sancționat potrivit art. 41 din OUG 195/2002R cu amendă contravențională în cuantum de 585 lei.
S-a reținut că petentul a condus auto_ și, pătrunzând pe sensul opus de mers, a intrat în coliziune cu auto cu nr._, care circula regulamentar.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În consecință, instanța constată legalitatea procesului-verbal contestat și va proceda la analiza temeiniciei acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Prin urmare, situația de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal contestat corespunde realității.
Instanța consideră că materia contravențională, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi calificată ca aparținând materiei penale, din perspectiva garanțiilor instituite de aceasta, astfel încât, instanța trebuie să asigure toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, cu condiția respectării unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit. Privitor la dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N. c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.
Având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, petentul nu a propus nicio probă pertinentă în combaterea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului verbal.
Astfel, organele de poliție deplasându-se la fața locului au constatat că petentul conducând auto cu nr. de înmatriculare_ a pătruns pe sensul opus de mers și a intrat în coliziune cu auto cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de intervenientul forțat, producând avarii.
Starea de fapt reținută în actul sancționator a fost relatată și de martorul T. D., care a declarat că autorurismul condus de petent a circulat pe contrasens și a intrat în coliziune frontală cu auto condus de intervenient, rezultând avarii. Spune martorul că auto condus de petent avea posibilitatea de a circula pe sensul său de mers și nu pe contrasens. Mai arată că auto condus de intervenient a ieșit de pe o altă stradă și a efectuat un viraj dreapta, iar coliziunea a avut loc pe trecerea de pietoni, după ce intervenientul a intrat și s-a încadrat pe ..
Starea de fapt reținută în procesul-verbal se coroborează cu declarația acestui martor dar și cu planșele foto depuse la dosar și care surprind cele două autoturisme după coliziune, dovedind fără putință de tăgadă că auto condus de petent a pătruns pe sensul opus de mers și a intrat în coliziune cu auto condus de intervenient care circula regulamentar, producându-i avarii.
Cât privește susținerea petentului că planșele foto au fost efectuate la aproximativ o oră după producerea accidentului, instanța reține că acest aspect nu are relevanță, întrucât acestea redau foarte clar cele două autoturisme după incident, dat și imaginea de ansamblu a locului producerii coliziunii, așa cum a fost reținută de organele de poliție și cum a fost relatată în instanță de martorul T. D., care era prezent la locul faptei, așa cum rezultă din planșele foto.
În ceea ce privește martorul N. D. M., declarația acestuia nu se coroborează sub niciun aspect cu nicio probă din dosar, astfel că instanța o va înlătura din probatoriu, ca fiind subiectivă, în sensul unei interpretări eronate a situației de fapt reale.
În consecință, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.
Concluzionând, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului instrumentator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenției . nr._/10.04.2015, întocmit de intimată, ca fiind legal și temeinic.
Referitor la onorariul de avocat, stabilit la suma de 2.000 lei, instanța apreciază că acesta este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, acesta întocmind cererea de intervenție accesorie și prezentându-se la trei termene de judecată.
Astfel, la primul termen la care a participat, au fost introduse în cauză și citate societățile la care erau asigurate autoturismele celor doi conducători auto, la al doilea termen au fost propuse și încuviințate probatoriile, iar la ultimul termen au fost audiați cei doi martori, plângerea fiind reținută spre soluționare.
Prin urmare, în baza art. 451 alin. 2 Cod pr. civ., instanța va reduce onorariul de avocat de la suma de 2.000 lei la suma de 1.000 lei.
Procedând la aplicarea dispozițiilor legale menționate, instanța, prin reducerea onorariului de avocat nu a intervenit în convenția încheiată de părți și nu au fost încălcate disp. art. 57 Legea 51/1995, potrivit cărora „avocații sunt liberi ca prin înțelegere cu clienții lor să stabilească onorarii superioare”, instanța nu a făcut decât să stabilească în cadrul raportului juridic procesual civil cheltuielile efectuate în faza de executare, pe care le datorează debitoarea, care este un terț față de contractul intervenit între intimat, în calitate de client și avocatul acestuia, cheltuieli care sunt nepotrivit de mari față de munca îndeplinită de avocat.
În baza art. 453 Cod pr. civ. va obliga petentul către intervenient la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. N., CNP_, domiciliat în C., ., nr. 21, ..2, ., în contradictoriu cu intimat I. D., intervenient forțat B. G.-A., CNP_, domiciliat în C., .. 8, ..1, ., și asigurătorii ., cu sediul în Sibiu, .. 6, jud. Sibiu și E. R. Asigurare Reasigurare SA, cu sediul în Voluntari-Clădirea O23, . City Business Park, nr. 10, ..
Menține procesul-verbal de contravenție ., nr._/10.04.2015, întocmit de intimată, ca legal și temeinic.
Obligă petentul către intervenientul forțat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2016.
Președinte, L. C. | ||
Grefier, C. R. |
Red. jud. L.C./gref. C.R.
7 expl./19 Ianuarie 2016
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 105/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2/2016. Judecătoria... → |
|---|
