Pretenţii. Sentința nr. 2497/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2497/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 2497/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDCRV:2016:028._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ - pretenții -
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2497/2016
Ședința publică de la 18 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. Z.
GREFIER: C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. în contradictoriu cu pârâtul M. G., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 131 coroborat cu art. 94 alin. 1 lit. k N.C.p.c., procedează la verificarea competenței materiale, generale și teritoriale a Judecătoriei C., cu soluționarea cauzei, totodată instanța constată că este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezenta cauză .
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.P.C, având în vedere obiectul cauzei raportat la probatoriul ce se impune a fi administrat, instanța estimează la o lună durata necesara pentru cercetarea procesului.
Instanța, din oficiu, invocă lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. G. și reține cauza spre soluționare cu privire la această excepție.
INSTANȚA,
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.10.2015, sub nr._, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul M. G., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumei de 6743, 20 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale oferite pârâtului.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, la data de 12.02.2013 pârâtul M. G., a fost internat la Secția de Neurologie în perioada 12.02._13, iar contravaloarea zilelor de spitalizare este în cuantum de 6743, 20 lei, care nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale conform art.998 și 999 C. civil precum și condițiile prev. de art.320 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei datorate reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului.
Au fost invocate dispozițiile art.320 din Legea nr.95/2006 conform căruia S. în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu se suporta din fondul asigurărilor sociale de sănătate.
S., in calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a fi restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D..
S. C. Județean de Urgență C., a făcut toate demersurile necesare pentru soluționarea pe cale amiabilă, în sensul că a înștiințat pârâtul solicitând să prezinte toate datele cu privire la accidentul de circulație/. a cărui/cărei victimă a fost și care a determinat internarea în unitatea sa.
În cauza de față apreciază faptul ca printr-o interpretarea gramaticala a dispozițiilor art.320 alin.1 din actul normativ mai sus menționat, rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, însă printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia că în acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.
Cu alte cuvinte, fapta ilicită a beneficiarului de servicii medicale constă tocmai în lipsa sa de diligenta in stabilirea persoanei vinovate.
In cazul în care s-ar accepta ideea că doar persoana vinovata de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligată la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciara ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare.
Având în vedere faptul ca pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiuni, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C., a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză.
Este de necontestat că, deși Codul civil român în vigoare nu consacră principiul îmbogățirii fără justă cauză ca izvor de obligații de sine stătător, el este recunoscut de unanimitatea literaturii juridice și consacrat ca atare de practica judecătorească. Potrivit acestui principiu, faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe temei juridic, naște în sarcina celui care își mărește astfel patrimoniul, având obligația de a restitui în limita măririi către cel care și-a diminuat patrimoniul, a baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului - rămânerea în pasivitate - care nu făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care a agresat-o.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția agresorului/autorului accidentului chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca paratul își recunoaște culpa, constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.320 din Legea nr.95/2006.
De asemenea, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, în caz contrar în situația în care instanțele naționale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane, trebuie obligată la repararea prejudiciului, ar presupune imposibilitatea reparării efective și integrare a prejudiciului, în condițiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs această vătămare.
Angajarea răspunderii civile delictuale a autorului fapte presupune întrunirea a patru condiții cumulative - existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
Fapta ilicită în cazul acesta constă în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/autorului accidentului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea 95/2006.
Prejudiciul cauzat constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acesteia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C.. Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat prezentei, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției sale care a acordat îngrijirile medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negative ca urmare a nerecuperării cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului.
Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora.
Este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudicial produs, în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima.
S-a menționat că suma pretinsă de către spital cu titlul de despăgubire constituie o creanță bugetară.
In drept, a invocat dispozițiile art. 998 și 999 C.Civil, 112 Cod Procedura Civila si art. 320 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Potrivit art.17 din Legea 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea este scutită de obligația achitării taxei de timbru.
În scop probatoriu, reclamantul a depus la dosar decontul de cheltuieli al pârâtului.
Pârâtul, la data de 16.11.2015, prin serviciul Registratură, a depus întâmpinare și cerere de chemare in garanție a Casei de Asigurări de Sănătate D., invocând totodată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantei ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. A mai arătat că acesta are probleme psihice, iar in acea perioadă a fost internat in S. de Psihiatrie Poiana M. întrucât la data de 12.02.2013, a fost bătut de mai mulți pacienți internați la aceeași instituție medicală pe care nu i-a putut identifica, iar ca urmare a agresiunii a trebuit să fie transportat și internat la Secția de Neurologie a Spitalului C. Județean de Urgență C.. A mai arătat că acesta este pensionat și prin urmare, este asigurat medical iar contravaloarea serviciilor medicale prestate de reclamant trebuiau suportate de către Case de Asigurări de Sănătate D..
Reclamantul nu a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
La prezentul termen de judecată, instanța, din oficiu, având în vedere dispozițiile art. 247-248 NCPC, a pus în discuție și a rămas în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. G., reținând următoarele:
Calitatea procesual pasivă aparține persoanei obligate în cadrul raportului juridic dedus judecații.
În fapt, în perioada 12.02._13, pârâtul M. G. - urmare a unei agresiuni fizice - a fost internat de urgenta la Secția Neurologie a Spitalului Județean de Urgență C., beneficiind de asistenta medicala de specialitate.
Contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a fost în cuantum de 6743, 20 lei, potrivit decontului de cheltuieli depus în copie la dosar (fila 5).
În drept, potrivit prevederilor art. 320 din Legea nr. 95/2006 actualizată, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
În speță, instanța constată că pârâtul a fost persoana căreia i s-a vătămat sănătatea, iar nu persoana care a adus daune sănătății altuia nefiind, pe cale de consecință, titular al obligației de dezdăunare în raportul juridic indicat de norma legală anterior menționată.
În ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia, în aceste cazuri, pârâtul nu beneficiază de servicii medicale spitalicești din fondul asigurărilor sociale de sănătate, instanța reține că, în conformitate cu disp. art. 92 din Legea nr. 95/2006 actualizată, acordarea asistenței medicale publice de urgență este o datorie a statului și un drept al cetățeanului (textul nedistingând între cetățeanul asigurat și cel neasigurat).
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006 persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale(…) în cazul urgențelor medicale.
Potrivit aceluiași act normativ serviciile medicale de urgență sunt suportate din Fondul național unic, format, potrivit art. 256, din contribuțiile persoanelor fizice si juridice, subvenții de la bugetul de stat, donații, dobânzi, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS și caselor de asigurări, precum și alte venituri în condițiile legii, sume proprii ale Ministerului Sănătății Publice.
Analizând temeiul de drept invocat de reclamant în susținerea cererii sale, instanța constată că actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie în sarcina pârâtului o obligație de a comunica numele persoanei care a provocat vătămarea, prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului Național Unic.
Pârâtul M. G. are calitatea de victimă a agresiuni fizice, după cum rezultă din precizările reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată și înscrisurile depuse, această concluzie rezultând și din decontul de cheltuieli aflat la fila 5 din dosar din care reiese că acesta a fost internat la S. Județean de Urgență C. - Secția Neurologie, în perioada 12.02._13.
Prin urmare, acestuia, în calitate de victimă a unui accident de circulație, nu îi incumbă obligația de a suporta contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea sa în cadrul unității sanitare reclamante, titularul acestei obligații fiind, conform dispozițiilor exprese ale art. 320 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății actualizată, autorul accidentului rutier.
Mai mult, deși reclamantul își întemeiază în drept cererea și pe dispozițiile art. 998 și 999 C.civ., instanța reține că pârâtul M. G. nu poate fi obligat la plata contravalorii zilelor de spitalizare pe temeiul răspunderii civile delictuale întrucât, fiind victima unui agresiuni, nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea vreunei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
În ceea ce privește demersurile pentru stabilirea persoanei vinovate de producerea accidentului, instanța apreciază că dovada îndeplinirii acestora revine reclamantului care are obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală cât și pe cea a pârâtului.
Prin indicarea pretenției sale precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
În speță, instanța constată că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de justificare a calității procesuale pasive a pârâtului și, pe cale de consecință, urmează să admită excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. G., invocată din oficiu de instanță și să respingă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. G.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., jud. D. în contradictoriu cu pârâtul M. G., CNP_, cu domiciliul în ., jud. D. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2016
Președinte,Grefier,
Z. E. C. C.
Red.E.Z.
Tehnored. C.C.
Ex.4/23.02.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1887/2016. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 845/2016.... → |
|---|
