Fond funciar. Sentința nr. 603/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 603/2014 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 623/216/2014
Dosar nr._ fond funciar – repunere în termen
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
COMPLET SPECIALIZAT ÎN CAUZE DE FOND FUNCIAR
Operator de date cu caracter personal nr. 5012
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 603/2014
Ședința publică de la 12 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Grefier E. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta B. E. și pe pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ, reprezentată de președinte-primar N. D., având ca obiect fond funciar - cerere de repunere în termen.
Fondul cauzei a fost dezbătut prin încheierea de ședință din data de 3 iunie 2014, ocazie cu care susținerile părților au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Sub nr._ /18 februarie 2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș cererea de repunere în termen formulată de reclamanta B. E., prin care s-a solicitat ca în baza HG 890/2005 și a Legii 247/2005 să se dispună repunerea în termenul de a formula cererea de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Comisiei Locale de Fond Funciar Curtea de Argeș, în numele autorilor C. Z., G. Z., N. Din Anghelete și N. O., care au avut calitatea de moșnean în cadrul Obștei Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș nedivizată, respectiv un număr de 200 puncte la pozițiile 21, 56, 135 și 143 urmând ca din suprafața ce a constituit averea Obștei să i se atribuie reclamantului suprafața de teren moștenită.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în conformitate cu anexa 39 din HG 890/2005, membrii Obștei Moșnenilor Argeșeni au mandatat un reprezentant ales de ei în persoana domnului vicepreședinte V. V., să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2020,14 ha, reprezentând averea Obștei în care reclamantul, în calitate de moștenitor al autorilor săi avea un număr de 30,67 puncte. S-a mai arătat că, după o judecată începută în anul 2006 până în anul 2013, prin decizia nr. 2662/2013 eliberată în ședință publică de la 20.11.2013 de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, a considerat că cererea formulată de persoana pe care o mandataseră să solicite dreptul de proprietate este nelegală deoarece reconstituirea trebuie cerută prin cerere separată de fiecare moșnean în parte, Obștea nefiind altceva decât administratorul acestei suprafețe de teren. Reclamantul a precizat că a luat cunoștință de această decizia la data de 02.02.2014, moment de la care s-a născut și dreptul de a solicita repunerea în termen în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Prin rezoluția judecătorului din 5 martie 2014 s-a dispus comunicarea către reclamantă a următoarelor obligații de îndeplinit în termen de 10 zile, sub sancțiunea anulării cererii: să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, cu raportare la dispozițiile legale aplicabile; să arate dovezile pe care se sprijină cererea; să depună, în două exemplare, toate înscrisurile de care înțelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul, conform art. 150 Cod procedură civilă (înscrisul respectiv trebuie să poarte mențiunea executată prin scriere de mână sau aplicarea unei parafe cu textul „conform cu originalul”, urmată de semnătura persoanei în cauză); să precizeze date pentru identificarea pârâtei, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant.
La data de 11 martie 2014 s-au înregistrat la dosar precizările reclamantei, care a arătat că înțelege să formuleze cererea în contradictoriu cu C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș reprezentată de președinte-primar N. D., că modalitatea în care s-a luat la cunoștință de decizia Tribunalului Argeș în data de 2 februarie 2014 este procesul-verbal întocmit cu ocazia Adunării generale Ordinare, că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, că temeiul de drept al cererii este art. 19 din decretul 167/1958, iar numărul real este de 30,67 pe care le solicită, iar autorul a avut în cadrul Obștei Moșnenilor Argeșeni un număr de 100 puncte la poziția 21, 56, 135, 143, precum și că depune înscrisuri (adeverința nr. 82/3 martie 2014, adeverința nr. 81/3 martie 2014, certificate de naștere, certificate de căsătorie, certificate de deces, tabelul moșnenilor argeșeni, procesul-verbal din 2 februarie 2014, decizia civilă nr. 2662/20 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ ).
La data de 10 aprilie 2014 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de pârâta C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș reprezentată de președinte-primar N. D., prin care s-a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă sau ca tardiv introdusă. În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că prin cererea formulată reclamanta B. E. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună repunerea sa în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în numele autorilor săi C. Z., G. Z., N. Din Anghelete și N. O. ce au avut calitatea de membrii ai Obștei Moșnenilor Argeșeni, susținând că în conformitate cu Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005 a mandat pe vicepreședintele Obștei Moșnenilor Argeșeni, să formuleze cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2020,14 ha, reprezentând averea obștei în care reclamanta, în calitate de moștenitoare, ar fi avut dreptul la 33 de puncte, iar că în urma unui proces care s-a desfășurat pe parcursul mai multor ani Tribunalul Argeș prin Decizia irevocabilă nr. 2662 pronunțată la data de 20 noiembrie 2013 a respins cererea obștei privind anularea H.C.J.F.F. nr. 123/26.X.2006, motiv pentru are solicita instanței repunere în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în mod individual. Pârâta a apreciat că cererea trebuie respinsă ca inadmisibilă sau tardiv introdusă pentru că sediul materiei repunerii în termenul de prescripție extinctivă este reprezentat de art. 2552 din Noul cod civil care la alin. 1 stipulează că: ,,Cel care, din motive temeinice, nu și-a exercitat în termen dreptul la acțiune suspus prescripției poate cere organului de jurisdicție competent repunerea în termen și judecarea cauzei”. Prin urmare, repunerea în termenul de prescripție extinctivă reprezintă un beneficiu recunoscut de lege titularilor drepturilor subiective, în condițiile anume prevăzute, în temeiul căruia aceștia își pot valorifica drepturile chiar dacă termenul de prescripție extinctivă s-a împlinit. S-a mai arătat că, chiar dacă, spre deosebire de cauzele de suspendare și de întrerupere a prescripției, care sunt indicate de lege, în cazul repunerii în termen legiuitorul se mulțumește precizeze, în mod generic, că este vorba de ,,motive temeinice” lăsându-se la aprecierea instanței care urmează să decidă, de la caz la caz, în funcție de situația concretă, nu trebuie ignorată finalitatea instituției prescripției extinctive – sancționarea conduite culpabile a titularului dreptului subiectiv constând în inactivitatea acestuia. Pârâta a susținut că sub acest aspect reclamanta nu face dovada unor împrejurări de fapt care au reprezentat o piedică la depunerea cererii de reconstituirea a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege. În ipoteza în care instanța ar aprecia ca motivul invocat de reclamanta reprezintă o cauză care justifică repunerea în termenul de prescripție extinctivă vă costata că, potrivit aliniatul 2 al articolului 2522 m. C.civ. care dispune ca repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în are a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depășirea termenului de prescripție”, reclamanta ar fi putu să-și exercite dreptul la acțiune până cel mai târziu la 20 decembrie 2013. Pârâta a precizat că are în vedere că motivele cu care reclamanta își justifică depășirea termenului de prescripție au încetat la data de 20 noiembrie 2013, data la care Tribunalul Argeș a pronunțat decizia nr. 2662, că decizia a fost pronunțată, așa cum susține chiar reclamanta, în ședința publică și deci, începând cu data pronunțării, acesta trebuie să cunoască încetarea motivelor care au justificat depășirea termenului de prescripție. Despre susținerile reclamantei că ar fi luat la cunoștință despre decizia tribunalului la mai mult de două luni de la data pronunțării, pârâta a arătat că sunt irelevante din punct de vedere legal din moment ce pronunțările date de instanța sunt accesibile oricărei persoane.
La data de 28 aprilie 2014 s-a înregistrat la dosar răspunsul la întâmpinare formulat de reclamantă, prin care s-a arătat că pârâta C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș face o analiza dar nu judicioasă a 2 texte din noul Cod civil și anume art. 2522 din noul cod civ. și respectiv 2552 din noul cod civil, or primul reglementează temenele și modul de calcul al acestora iar celălalt instituția repunerii în termen, sub pretinsa invocarea a unei excepții și anume a tardivității cererii reclamantei adresate instanței și anume de repunerea în termenul de a formula cerere de reconstituire în baza Legii 247/2005, cererea de reconstituire fiind atașată cererii de repunere în termen. Reclamanta a susținut că excepțiile invocate în această întâmpinare se referă pe de o parte la inexistența motivelor temeinice care să justifice faptul că reclamanta a apelat a această instituție pe de pe o parte, iar pe de altă parte la tardivitate cererii prin care se solicită repunerea în termen. Reclamanta a solicitat respingerea ambelor excepții pentru mai multe considerente. A arătat că în anul 2005, la apariția Legii 247/2005, Obștea Moșnenilor Argeșeni era constituită deja, funcționa ca persoană juridică, recunoscută printr-o sentință definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș la nivelul anului 2000, sentința civilă nr. 16/PJ/2000, act ce l-a depus anexat cererii formulate. A precizat că la acel moment, conform dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 247/2005 și a Regulamentului de aplicare a acestei Legi HG 890/2005, art. 63, pct. 2 ,,pentru obștile deja constituite cererea de reconstituire vizând retrocedarea fondului forestier ce a aparținut acesteia, pe vechile amplasamente, se face în numele Obștei, de către reprezentatul legal al acestei persoane juridice”. Pentru obștile care se constituiau după apariția legii nr. 247/2005 regula era că pentru retrocedarea fondului forestier, aparținând obștii, cererea se face de către fiecare moșnean în parte conform Anexei nr. 39 din lege. Deci legiuitorul a făcut o diferență între obștile care erau constituite la momentul apariției Legii 247/2005 și obștile care se constituiau după acest moment. Adunarea generală a obștii a hotărât la nivelul anului 2005 și a abilitat pe reprezentantul obștii de atunci, dl. V. V., să depună cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul fond forestier și pășune, legea spunând că obligatoriu pentru obștile devălmașe retrocedarea se va face pe vechile amplasamente, amplasamente recunoscute chiar de partea adversă, conform certificatului nr.5774 din 27 aprilie 2000, semnat de președintele comisiei de legea 18, primarul și secretarul. Reclamanta a mai precizat că datorită împrejurării că cererea de reconstituire a fost respinsă, s-a formulat plângere de către obște și judecata acestei plângeri a trenat pe rolul instanțelor judecătorești din anul 2006 până la nivelul anului 2013, deci o perioadă de 7 ani. s-a mai arătat că s-a câștigat în primul ciclu procesual, în sensul că li s-a admis plângerea, iar în al doilea ciclu procesual, în recurs, s-a admis recursul intervenientei Regia națională a pădurilor ROMSILVA și respectiv a pârâtei unde s-a constatat că cererea de reconstituire nu trebuia să fie făcută de reprezentantul obștii desemnat de moșneni în adunarea generală să formuleze această cerere, ci de fiecare moșnean în parte, obștea neavând calitatea de proprietar al acestor terenuri ci numai de administrator angajat practic de către moșneni. S-a precizat că motivul temeinic constă în împrejurarea că ei au acționat legal la nivelul anului 2005, dar ca urmare a acestui mod aberant de interpretare a legii, sunt la ora actuală forțați să formuleze cerere de repunere în termen pentru a redobândi terenurile cu care autorii lor au constituit patrimoniul obștii la nivelul anului 1915. S-a arătat că acesta este motivul temeinic care a împiedicat-o pe reclamantă ca persoană fizică să acționeze în acest mod la nivelul anului 2005 și care o obligă să acționeze în modalitatea menționată, precizând că este greu de crezut că într-un stat de drept, în care legile apără dreptul de proprietate, în special a composesoratelor, respectiv a Obștilor în devălmășie, care fac parte din patrimoniul juridic al țării, Obștea să fie expoliată de acest drept, printr-o interpretare aberantă a legii. În ceea ce privește tardivitatea plângerii s-a arătat că partea adversă invocă ca termen de pornire, mai bine zis de intentare a acțiunii, momentul în care s-a pronunțat decizia nr. 2662 de către Tribunalul Argeș și anume 20.11.2013, dar pronunțarea nu înseamnă sau mai bine zis nu este sinonimă cu motivarea acestei decizii, ea se poate regăsi motivarea numai în considerentele deciziei despre care a luat cunoștință pe data de 23 ianuarie 2013, reprezentantului Obștei i s-a înmânat de către serviciul arhivă o xerocopie legalizată de pe această decizie. După ce acest exemplar a ajuns în posesia reprezentantului Obștei la cca. 10 zile de la acest moment, a avut loc o Adunare Generală în care tuturor membrilor Obștei li s-a adus la cunoștință conținutul acesteia hotărâri și au fost întrebați dacă intenționează să acționeze separat pentru redobândirea drepturilor lor, în calitate de moștenitori ai moșnenilor ce au format patrimoniul Obștei prin reunirea proprietăților lor în cuprinsul acesteia. Reclamanta a precizat deci că termenul nu poate curge de la pronunțare, pronunțarea care a condus la respingere plângerii putea să fie ca soluție pentru varii motive dar ceea ce i-a interesat pe ei și le-a deschis dreptul de a formula această cerere erau consideratele, respectiv motivarea respingerii acțiunii, pe care reprezentantul lor nu a putut-o lua decât la 23.01.2014. S-a subliniat că din decizia din care s-a născut dreptul lor de a formula această cerere nu rezultă așa cum era firesc și normal cine anume a redactat această decizie și data la care a fost redactată pentru a se putea face calculul termenului raportat la momentul ridicării ei de către reprezentantul Obștei. Reclamanta a depus și înscrisuri: certificat nr. 5774 din 27.04.2000 eliberat de Primăria municipiului Curtea de Argeș, sentința civilă nr. 16/PJ eliberată în data de 09.05.2000 de Judecătoria Curtea de Argeș.
Prin rezoluția judecătorului din data de 30 aprilie 2014 s-a fixat primul termen de judecată și s-a dispus citarea părților.
Examinând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit disp. art. 186 Cod procedură civilă, instituția de drept procesual a repunerii în termen constituie beneficiul acordat de lege titularului unui drept procesual, care din motive temeinic justificate nu și-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ, de a-și îndeplini acest drept și ulterior. Repunerea în termenul procedural se distinge deci prin următoarele trăsături: generalitate, caracter excepțional și caracter jurisdicțional. Raportat la textul legal, pentru ca o parte să beneficieze de repunerea în termen, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: nerespectarea de către parte a unui termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia (dacă împrejurarea invocată s-a produs ulterior momentului împlinirii termenului imperativ, acesta nu este de natură să constituie un motiv temeinic justificat pentru incidența repunerii în termen, fiind evident că întârzierea nu a fost determinată de producerea acestei împrejurări) și partea este obligată să formuleze atât cererea de repunere în termen cât și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul inițial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării.
Pârâta a invocat pe de o parte inadmisibilitatea cererii iar pe de altă parte tardivitatea formulării acesteia, dar, raportat la susținerile în motivarea acestora, se apreciază că atât inadmisibilitatea cât și tardivitatea cererii sunt aspecte ce privesc fondul și nu excepții în sens procesual.
Excepția de inadmisibilitate se referă la un gen de acțiune care nu poate fi promovată în justiție, dreptul pretins încălcat neregăsindu-și ocrotire în sfera juridicului și care îl pune pe magistrat în imposibilitate să o analizeze. Nu poate fi împărtășită opinia pârâtei în sensul că cererea de față este inadmisibilă, atâta vreme cât ea este permisă de lege, putându-se formula atât cereri de repunere în termenul de prescripție, cât și cereri de repunere în termenul procesual de decădere.
Se apreciază însă că cererea reclamantei de repunere în termen nu este întemeiată, nefiind întrunite condițiile cumulative prev. de art. 186 Cod procedură civilă.
Vechea Obște a Moșnenilor Argeșeni deținea, înainte de 1945, suprafața de 2.020 ha și 700 mp. teren în 7 parcele, având inițial 243 membri, conform unui tablou din data de 11 mai 1935.
După apariția Legii nr. 18/1991 și a celorlalte legi de fond funciar, obștii i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren, prin hotărâri succesive ale Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș emise în perioada 2002-2006. Ultima hotărâre, nr. 123/26 octombrie 2006, a acestei comisii, care a avut ca obiect reconstituirea suprafeței de 48,5 ha, a fost contestată în instanță de către obște, iar prin decizia civilă irevocabilă nr. 2662/20 noiembrie 2013 a Tribunalului Argeș pronunțată în dosarul nr._, i-a fost respinsă plângerea, reținându-se că obștea nu putea solicita reconstituirea în procedura în fața comisiei de fond funciar, deoarece toți membrii săi, luați individual, nu au formulat cerere de reconstituire în nume propriu, conform art. 46 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Astfel, ca urmare a acestei decizii irevocabile a instanței, reclamanta, moștenitor al unor membri ai vechii obști existente înainte de 1945, a formulat cererea de față, susținând că trebuie repusă în termenul de a formula cerere de retrocedare, deoarece acum, prin pronunțarea hotărârii Tribunalului Argeș, i s-a născut acest drept legal.
Se apreciază că prezenta cerere a reclamantei a fost formulată pentru repunerea într-un termen de decădere, termen reglementat de art. 180-186 Cod procedură civilă. Termenul în discuție nu poate fi unul de prescripție, reglementat de art. 2517-2544 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor legilor fondului funciar, așa cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005, cererea de reconstituire a fost reglementată în mod expres atât ca termen de formulare, cât și ca titular, formă și conținut, dar mai ales ca mod de înregistrare, prevăzându-se că se înregistrează fiecare cerere sub nr. distinct la data formulării, în ordine cronologică, în registrul special ținut în acest scop. Potrivit art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate privind terenurile forestiere au putut fi formulate până la data de 30 noiembrie 2005.
Referitor la mandatul necesar formulării cererii de reconstituire, care vizează un drept de dispoziție, având și rol de repunere în termenul de acceptare a moștenirii, se reține că este necesar un mandat expres și o procură scrisă, fiind exclus un mandat verbal în acest sens.
Art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, care reglementează modalitatea de depunere a cererii de reconstituire și organul competent să o soluționeze, stabilește că în cazul nedepunerii acestei cereri în termenul prevăzut de lege, partea interesată este decăzută din termen.
Acest termen prevăzut în mod expres de legea specială are o natură juridică mixtă, atât de drept substanțial, cât și de drept procesual, întrucât, ca termen de drept civil, nesocotirea lui atrage stingerea dreptului subiectiv civil de reconstituire, iar ca termen de drept procesual, nerespectarea lui atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza și rezolvarea cererii de reconstituire.
Ca termen de decădere materială, potrivit art. 2548 Cod civil, acesta nu este supus suspendării și întreruperii, afară de cazul când legea dispune altfel.
Ca termen procesual de decădere, art. 184 Cod procedură civilă vorbește doar de cazurile de prelungire a acestuia, făcând referire la instituția întreruperii sale.
Legea procesuală civilă reglementează și instituția repunerii în termenul procesual de decădere, aplicabilă și în speța de față.
Potrivit art. 186 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând repunerea sa în termen.
Reclamanta nu a făcut dovada unui motiv temeinic justificat, care să o fi împiedicat să formuleze personal cererea de reconstituire în termenul prevăzut de legile fondului funciar, cerere pe care să o depună la C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș, motiv care să se fi produs înăuntrul termenului respectiv (termen împlinit la data de 30 noiembrie 2005).
Împrejurarea că în anul 2013, printr-un „mod aberant de interpretare a legii”, realizat printr-o decizie a tribunalului pronunțată în plângerea formulată de obște, s-a apreciat că „titularii dreptului de proprietate erau moșnenii și răzeșii, iar nu obștile în care erau constituiți”, că „nu persoana juridică (obște, composesorat, comunitate grănicerească de avere) este persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, ci legiuitorul a înțeles ca persoanele fizice (foști moșneni, răzeși, composesori, grăniceri ori moștenitorii acestora), care au formulat cereri în baza art. 46 din Legea nr. 18/1991 să beneficieze de reconstituirea drepturilor pe care le-au deținut în obști, composesorate și comunități grănicerești de avere” și că „îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate privată indiviză sunt persoanele fizice (moșneni, răzeși etc.), iar nu persoana juridică concretă (obște, composesorat)”, nu reprezintă un motiv temeinic justificat care să susțină cererea reclamantei de repunere în termenul de decădere.
Nefiind îndeplinite condițiile premisă pentru incidența instituției repunerii în termen, se apreciază că nu mai este necesar a se analiza termenul de formulare a cererii de repunere în termen.
Nu poate fi primită susținerea reclamantei în sensul că prin acea decizie pronunțată de Tribunalul Argeș la 20 noiembrie 2013, mai exact prin considerentele acelei hotărâri judecătorești, în care se arătă motivele respingerii acțiunii, i s-a stabilit dreptul individual la reconstituire, deoarece un astfel de drept, respectiv cel de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, este conferit de lege și poate fi creat nici de soluția și nici de interpretarea legii în motivarea unei hotărâri judecătorești.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate trebuia formulată în mod individual de către reclamantă la momentul când aceasta era îndreptățit și în termenul prevăzut de această lege, neștiința reclamantei neconstituind acum un motiv de repunere în termenul de a formula aceeași cerere.
Prin decizia irevocabilă a Tribunalului Argeș din 20 noiembrie 2013 nu s-a făcut altceva decât să se verifice dacă s-a respectat legea și dacă ea a fost aplicată în mod corect, nestabilindu-se prin acea hotărâre niciun drept propriu al fiecărui membru al Obștii moșnenilor Argeșeni la reconstituire. S-a apreciat doar că obștea nu putea formula o astfel de cerere de reconstituire pentru membrii săi, ci aceștia trebuiau să depună cereri individuale, însă în termenul prevăzut de legile fondului funciar.
În raport de toate cele ce precedă, în baza art. 186 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de repunere în termen formulată de reclamanta B. E., CNP:_, domiciliată în ., județul Argeș, împotriva pârâtei C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș, cu sediul în Curtea de Argeș, ., județul Argeș.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2014.
Președinte, M. U. | ||
Grefier, E. P. |
Red. Jud. M.U./Tehn.A.D./ex.5/6.09.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 923/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1043/2014.... → |
|---|
