Anulare act. Sentința nr. 1354/2013. Judecătoria DEJ

Judecătoria DEJ - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 1354/2013 pronunțată de Judecătoria DEJ la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 2039/219/2013

ROMÂNIAOperator de date cu caracter personal nr.3187

JUDECĂTORIA D.

JUDEȚUL CLUJ

DOSAR NR. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1354/2013

Ședința publică de la 12 Decembrie 2013

Instanța formată din:

PREȘEDINTE: C.-I. M.

GREFIER: E.-M. C.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamantul C. V., în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. - S.A.BUCURESTI, S.C. V. R. - S.A. PRIN SUCURSALA D., având ca obiect anulare act .

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul asistat de av.M. A., iar pentru pârâte av. Magyary L., delegatie la fila 179 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

S-a procedat la luarea interogatoriului reclamantului, cele declarata s-au atașat la dosar ( fila 307).

Reprezentanții părților declară că nu mai au cereri de formulat că nu mai are cereri de formulat in probațiune.

Nemaifiind cereri de formulat in probațiune, instanța constată încheiată faza probatorie, dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată si motivată . Obligarea pârâtelor la modificarea convenției de credit, modificarea scadențarului și modificarea D.. De asemenea solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 6.351,20 CHF. Solicită achitarea cheltuielilor de judecată ( fila 14).

Reprezentantul pârâtelor solicită respingerea acțiunii, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Deliberând constată că prin acțiunea civilă formulată de reclamantul C. V., în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. - S.A.BUCURESTI, S.C. V. R. - S.A. PRIN SUCURSALA D. se solicită să se constate caracterul abuziv si nulitatea absoluta a următoarelor clauze contractuale inserate in convenția de credit nr._/12.12.2007, încheiata intre S.C. V. R. S.A.– prin Sucursala D., in calitate de împrumutător, si reclamant, in calitate de împrumutat, respectiv:

-punctul 3 d) din Condițiile Speciale ale Convenției, care prevăd ca “d). Data ajustării dobânzii: Banca își rezerva dreptul de a revizui rata dobânzii curente in cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetara, comunicând împrumutatului noua rata a dobânzii; Rata dobânzii astfel modificata se va aplica de la data comunicării;”;

Punctul 3.11 D.(dobânda anuală efectivă) din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției) care prevede că” D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii, precum și în condițiile prev. de secțiunea 10”. Costuri suplimentare sau prin acordul părților.

-punctul 5 a) si d) din Condițiile Speciale ale Convenției, care prevăd următoarele comisioane:

a) Comision de risc: 0,22 %, aplicat soldului creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a Conventiei de credit.”;

-punctul 3.5. din Condițiile Generale ale Convenției, conform căruia “3.5. Comision de risc: Pentru punerea la dispoziția creditului, Imprumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plateste lunar, pe toata perioada creditului; modul de calcul si scadenta/scadentele platii acestuia se stabilesc in Condițiile Speciale.”

-clauzele din secțiunea 8 pct.8.1 lit.c și din Condițiile Generale ale Convenției.

-clauzele din secțiunea 10 din Condițiile Generale ale Convenției, toate acestea fiind abuzive contravenind disp. Legii nr.193/2000.

2.Constatarea nulității absolute ca urmare a constatării caracterului abuziv a clauzei contractuale din cadrul Actului adițional nr. 1/16.09.2010 la Convenția de credit nr._/12.12.2007 încheiată între reclamant și pârâtă.

- punctul 5.1 lit.b” Comisionul de administrare credit” din condițiile generale ale Convenției care prevăd un comision de administrare de 0,22% aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență pe toată perioada de derulare a convenției de credit”, fiind vorba în realitate de comisionul de risc inițial și redenumit” comision de administrare credit”, așa cum rezultă din analiza planului de rambursare credit.

3. Obligarea pârâtei la modificarea convenției de credit, precum și a actului adițional la aceasta, în sensul înlăturării clauzelor contractuale constatate abuzive menționate la petitul 1 și 2 și a se dispune derularea în continuare sa modifice convenția de credit, modificate prin actul adițional, fără clauzele contractuale constatate a fi abuzive.

4.Obligarea pârâtei sa modifice atât convenția de împrumut cu reclamanții,cât și scadențarul de plată, in sensul eliminării clauzelor menționate la pct. 1 și 2, ca urmare a constatării nulității lor absolute, și să comunice noul scadențar astfel rezultat reclamanților, sub semnătură de primire.

5.obligarea pârâtei la modificarea cuantumului D.- dobânda anuală efectivă cuprins la pct.3 lit. e din condițiile speciale prevăzut ca 7,26% în convenția de credit inițială și la un procent de 7,10% în actul adițional nr. 1/16.09.2010 pct.3 lit.3 din condițiile speciale ale convenției, raportat la faptul că aceasta cuprinde și comisionul de risc/comision de administrare credit, care nu este datorat, în cazul desființării acestor clauze.

6. obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 6,351,20 CHF echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, plus dobânda legală aferentă acesteia de la data plății și până la data achitării efective, reprezentând comisionul de risc/administrare perceput și încasat de pârâtă de la reclamant în mod abuziv, pentru perioada 21.01.2008 când a fost achitată prima rată de credit și până la data de 22.07.2013 când era scadentă rata aferentă lunii iulie 2013 și achitate în integritate de către reclamant, conform graficului de rambursare, anexa contractului de credit, în care sumele reprezentând comisionul de risc/de administrare credit sunt indicate separat.

Prin întâmpinare-f.161, pârâtele invocă următoarele excepții: prematuritatea introducerii acțiunii nefiind parcursă procedura medierii în condițiile art. 60 ind. 1 alin.1 lit.a din L.192/2006, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului raportat la disp. art. 8, 11-13 din L.193/2000, excepția dreptului material la acțiune fiind incidente termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data încheierii convenției, excepția lipsei parțiale a obiectului acțiunii deoarece clauzele de la art. 3.d și 5.1 din condițiile speciale au fost excluse ca urmare a încheierii actului adițional nr. 1/16.09.2010 acceptat de reclamant prin semnare.

Pe fond se solicită respingerea acțiunii ca urmare a faptului că pentru contractul de credit a fost negociate cu reclamantul condițiile speciale și generale, acestuia i-au fost acordate facilități prin actele adiționale nr. 1 și 2, prin reducerea D., reducerea sumei totale de rambursat, a perioadei de grație fiind prelungită durata contractuală pentru facilitarea rambursării. Se precizează că a fost încheiat contractul cu bună credință, urmărindu-se un scop legitim, nu există un dezechilibru contractual semnificativ între drepturile și obligațiile părților, comisionul de risc și cel de administrare reprezintă o componentă a prețului creditului fiind inclus în D., comisionul de risc reprezintă c/val. unui serviciu efectiv oferit de către bancă, având scopul de a acoperi marja de risc generată prin acordarea creditului și costurile de funcționare a serviciilor ce evaluează, monitorizează și gestionează riscul bancar având o destinație precisă, riscurile contractuale nu sunt suportate exclusiv de reclamant, comisionul de administrare din actul adițional a fost stipulat conform prev. art. 36 din OUG 50/2010, împrumutul este acordat pe o perioadă lungă fiind imprevizibilă evoluția pieții financiare astfel se justifică clauza de la art. 3 lit. d fiind o clauză des întâlnită în cauzele comerciale și conformă cu pct.1 lit. a din anexa Legii 192/2000,clauzele de la pct. 8 lit. c și d respectiv din Secțiunea 10 din condițiile generale, sunt justificate întrucât prevăd măsuri reparatorii prin prisma caracterului comunicativ al contractului de împrumut.

Prin Încheierea din 21.11.2013 (f. 302), au fost respinse excepțiile prematurității, a lipsei calității procesuale active, a prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei parțiale a obiectului acțiunii.

Din interogatoriul luat pârâtei, rezultă că potrivit susținerilor acesteia banca a pus la dispoziția clientului condițiile încheierii contractului, actele adiționale, a explicat conținutul acestora, a fost deschisă la negociere.

Reclamantul, prin interogatoriu solicită a se constata că pentru condițiile de creditare practic nu au fost negociate clauzele contractuale.

Din probele dosarului, instanța reține următoarele:

Legea nr.193/2000 transpune în dreptul național conținutul Directivei 93/13 CEE din 5 aprilie 1993, stabilind în mod expres competența instanței de a constata caracterul abuziv al clauzelor din contractele încheiate de comercianți cu consumatorii. În jurisprudența Curții Europene de Justiție s-a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin această directivă permite judecătorului național să verifice din oficiu dacă o clauză a convenției deduse judecății are caracter abuziv. (a se vedea în acest sens cauza Oceano Grupo Editorial SA vs Rocio Murciano Quintero C-240/98). Faptul executării clauzelor abuzive de către consumatorul ce aderă la condițiile redactate în prealabil, fără putere de influențare a conținutului lor, nu echivalează cu acceptarea acestora. Legea interzice profesioniștilor includerea de clauze abuzive în contractele lor și chiar stabilește un număr exemplificativ de clauze considerate abuzive.

Astfel, potrivit art.78 din Legea nr.296/2004 „Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.”.

Potrivit art.79 din aceeași lege „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.”

Potrivit art.80 din același act normativ „ O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.” „ Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor legale pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză preformulată a fost negociată direct cu consumatorul este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.”

Tot astfel sunt și prevederile cuprinse în Legea nr.193/2000:

Art.1 alin.3: „ Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.”

Art.4 alin.1,2 și 3: „(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

(3) faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.”

În materia protecției consumatorului, legiuitorul a exemplificat prin Anexa nr.1 din Legea nr.193/2000, clauzele considerate abuzive de la bun început în contractele de adeziune, pe motiv de cauză ilicită sau imorală, având în vedere caracterul preformulat al acestor convenții și dezechilibrul pecuniar produs consumatorilor, contrar cerințelor bunei-credințe.

Potrivit art.4 alin1 din Legea nr.193/2000, sunt abuzive clauzele care nu au fost negociate cu consumatorul și care creează între părți un dezechilibru semnificativ al prestațiilor, în detrimentul consumatorilor, contrar principiului bunei-credințe.

În cauză reclamanții au încheiat cu pârâta Convenția de credit_/12.12.2007 având ca obiect acordarea unui împrumut în valoare de_ CHF pentru acoperire de cheltuieli personale curente, obiect stipulat de pct.1 lit.a) din Condițiile speciale ale Convenției. Perioada împrumutului a fost stabilită la 300 luni, cu o dobândă curentă de 4,25% pe an stipulată la pct.3 lit.a), respectiv o dobândă anuală efectivă (D.) de 7,26 % pe an, variabilă în condițiile stipulate la pct.3 lit. e, ce include și un comision de risc, prevăzut de art.5 lit.a de 0,22 % aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției.

Potrivit art.4 alin.3 din Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive, pârâta este ținută să dovedească în proces faptul că a negociat cu reclamantul inserarea în contract a clauzele considerate prin acțiune abuzive, respectiv punctul 3 d din condițiile speciale, pct.5 lit. a) – Comisionul de risc, din Condițiile speciale ale Convenției de credit .

Înlăturarea prezumției de clauză abuzivă pentru fiecare prevedere contestată, putea fi făcută de bancă doar prin dovada scrisă a caracterului lor negociat. Conform actelor depuse la dosar se constată că reclamantul a încheiat cu pârâta o convenție standard de credit, preformulată, plecând de la anumite condiții generale integrate contractului individual, condiții ce reprezintă o formă de adeziune, întrucât ele nu au fost negociate, ci în mod necesar acceptate, ca o cerință pentru a încheia efectiv contractul de împrumut cu banca.

În ce privește urmarea produsă prin încheierea convenției de creditare în condițiile arătate, instanța constată că între părți s-a produs de la bun început un important dezechilibru al prestațiilor, de ordin pecuniar, prin inserarea acestor clauze în detrimentul reclamatului.

Clauza cuprinsă în art.5 lit. a Comision de risc din Condițiile speciale ale Convenției de credit, prevede perceperea unui astfel de comision în cuantum de „ 0,22 % aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată durata de derulare a convenției de credit”.

Potrivit secțiunii 3, pct.3.5 din Condițiile generale ale convenției de credit „ pentru punerea la dispoziție a creditului împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar pe toată durata creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile speciale.”.

Este de observat că, deși pârâta susține prin întâmpinare că acest comision de risc nu reprezintă o dobândă ascunsă, totuși sumele încasate de bancă cu acest titlu sunt înregistrate drept venit din dobânzi.

Ambele clauze sunt abuzive deoarece nu au fost negociate, înțelesul riscului nu a fost definit prin convenție în mod concret. Astfel s-a ajuns ca pârâta să perceapă lunar sume importante de bani, în considerarea unui risc nedefinit și deci inexistent, ce nu s-a produs în persoana reclamantului care a constituit în favoarea acesteia ipoteca la valoarea agreată de bancă, pentru garantarea întregului împrumut. Prin dispozițiile art.7 lit. a și b din Condițiile speciale ale convenției, secțiunea garanții, au fost stipulate, atât constituirea unei garanții reale imobiliare sub forma unei ipoteci asupra bunului imobil acceptat de bancă, proprietatea reclamantului cât și cesionarea în favoarea pârâtei a poliței de asigurare a bunului, vizând acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanției(f.23-25).Prin Contractul de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 4352/2007 reclamantul s-a obligat să garanteze rambursarea creditului prin constituirea unei ipoteci de rangul III asupra imobilului situat în D., ., ..C, .> Comisionul de risc a fost impus fără a fi definit în ce constă, lipsind criteriile de apreciere, convenția stipulând plata de sume lunare cu acest titlu în mod netransparent, fără indicarea situațiilor considerate de risc și fără a se stipula în ce măsură ceea ce s-a plătit este supus repetițiunii, cât timp pârâta nu prestează în favoarea reclamantului nici un serviciu în schimbul banilor încasați,cum în convenție nu s-a prevăzut rambursarea acestor sume, comisionul nefiind deci restituibil la finalul creditului, este evident faptul că o atare clauză este de natură să servească exclusiv intereselor băncii, lipsind consumatorul de posibilitatea de a verifica obiectiv dacă pârâta este în drept la perceperea unui astfel de comision, necesar și proporțional în vederea realizării unui scop legitim și moral.

Prin apărările făcute chiar prin întâmpinare banca recunoaște că a privit inclusiv acest comision ca o sursă de profit, deci ca un câștig pe seama reclamantului pe lângă dobânda curentă, ce nu este supus restituirii la finalul creditului și în schimbul plății căruia nu oferă nimic, fiind perceput fără prestarea unui serviciu concret.

Prin Actul adițional nr.1/16.09.2010(f. 26-29) părțile au stabilit rata dobânzii curente la 4,25% pe an timp de 87 luni și ulterior dobânda a fost stabilită prin raportare la EURIBOR la 3 luni plus marja de 4,15 pct. procentuale pe an dacă moneda creditului este CHCF, dobânda anuală efectivă fiind de 7,10% pe an.

De altfel, tocmai ca o recunoaștere a caracterului abuziv și pentru acest comision, pârâta a propus prin actul adițional, transformarea acestuia din convenția de împrumut, în comision de administrare ,însă fără restituirea sumelor deja achitate. Evident, dezechilibrul produs în aceste condiții este unul semnificativ, deoarece reclamantul a fost obligat să plătească lunar acest comision în zilele de scadență, calculat procentual din soldul creditului, pe toată perioada de derulare a convenției de credit, în detrimentului său și în favoarea pârâtei, care a impus această clauză folosindu-se de conținutul pre-formulat al contractului, profitând de constrângerea economică a consumatorilor, care aveau nevoie de acordarea creditului, ceea ce contravine cerințelor bunei-credințe.

Pe de altă parte, comisioanele percepute în baza unui contract de credit, nu se confundă cu principalul obiect al acesteia, constând în acordarea efectivă a creditului convenit sub forma operațiunii juridice a unui împrumut. Drepturile și obligațiile părților, respectiv obiectul acestora în sensul de prestații la care sunt îndrituite sau de care sunt ținute părțile și care privesc punerea la dispoziție a creditului convenit și rambursarea acestuia cu o anumită dobândă curentă, intră în conținutul convenției ca raport juridic și diferă fundamental ca noțiune de obiectul contractului care, în cazul unui credit, se traduce prin acțiunea împrumutătorului de acordare și cea de primire efectivă de către consumator a sumei totale puse la dispoziție într-o anumită monedă - ca obiect material al convenției - pe baza contractului de credit.

Văzând cerințele textului art.4 alin.2 din Directiva 93/13/C.E.E., transpus în dreptul intern prin art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000 în sensul că “Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”, reiese per a contrario că, în ipoteza în care definirea obiectului principal al contractului – idem și pentru preț nu s-a făcut într-un limbaj clar exprimat, pe înțelesul unui om cu un nivel de cunoștințe mediu atunci prezumția de clauză abuzivă redevine aplicabilă.

Așadar, în măsura în care controlul caracterului abuziv al clauzelor referitoare la “obiectul contractului” sau “caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de mărfurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte” pune în evidentă faptul că aceste clauze nu sunt redactate în mod clar și inteligibil, în atare situație se declanșează prezumția de clauză abuzivă care poate fi ridicată doar prin dovada scrisă, ce trebuia făcută în speță de bancă, potrivit art.4 alin.3 teza a II-a din legea națională menționată în materie.

Potrivit dispozițiilor art.73 alin.1 și 2 din Ordonanța de Urgență nr.50/2010, păstrat și după modificările survenite prin Legea de aprobare nr.288/2010:

“ (1) În scopul calculării dobânzii anuale efective se determină costul total al creditului pentru consumator.

(2) Sunt incluse în costul total al creditului pentru consumator:

a) costurile administrării unui cont care înregistrează atât operațiunile de plată, cât și tragerile;

b) costurile de utilizare a unui mijloc de plată atât pentru operațiunile de plată, cât și pentru trageri;

c) alte costuri privind operațiunile de plată.”.

Iar potrivit art.36 din aceeași ordonanță de urgență:

“ (1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.

(2) Comisionul de analiză dosar și cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeași sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu același tip de credit în cadrul aceleiași instituții de credit.

(3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.”.

Așadar, legiuitorul exclude posibilitatea plății unui comision de risc. Normele Tratatului UE în materie de liberă prestare a serviciilor trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei dispoziții de drept național prin care instituțiilor de credit li se interzice să perceapă anumite comisioane bancare. (Cauza C-602/10 V. România S.A. împotriva A.N.P.C. Călărași).

În considerarea celor expuse, clauzele analizate, cuprinse la pct.5 lit.a) – Comisionul de risc, din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr._/12.12.2007 și la pct.3.5 – Comisionul de risc din Condițiile generale ale Convenției de credit, prevederile din actul adițional prin care s-a introdus comisionul de administrare, apar ca fiind abuzive în raportat și de dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, urmând a fi anulate.

În considerarea celor expuse se va admite acțiunea în sensul constatării caracterului abuziv, cu consecința anulării a următoarelor clauze contractuale inserate in convenția de credit nr._/12.12.2007, încheiata intre S.C. V. R. S.A.– prin Sucursala D., in calitate de împrumutător, si reclamant, in calitate de împrumutat respectiv:

-punctul 5 a) si d) din Condițiile Speciale ale Convenției, care prevăd următoarele comisioane:

a) Comision de risc: 0,22 %, aplicat soldului creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a Conventiei de credit.”;

-clauzele din secțiunea 8 pct.8.1 lit.c și din Condițiile Generale ale Convenției.

-clauzele din secțiunea 10 din Condițiile Generale ale Convenției, toate acestea fiind abuzive contravenind disp. Legii nr.193/2000.

2.Constată nulitatea absolută ca urmare a constatării caracterului abuziv a clauzei contractuale din cadrul Actului adițional nr. 1/16.09.2010 la Convenția de credit nr._/12.12.2007 încheiată între reclamant și pârâtă.

3. Obligă pârâta la modificarea convenției de credit, precum și a actului adițional la aceasta, în sensul înlăturării clauzelor contractuale constatate abuzive menționate la petitul 1 și 2 și a se dispune derularea în continuare sa modifice convenția de credit, modificate prin actul adițional, fără clauzele contractuale constatate a fi abuzive.

4.Obligă pârâta sa modifice atât convenția de împrumut cu reclamantul ,cât și scadențarul de plată, in sensul eliminării clauzelor menționate la pct. 1 și 2, ca urmare a constatării nulității lor absolute, și să comunice noul scadențar astfel rezultat reclamantului, sub semnătură de primire.

5.Obligă pârâta la modificarea cuantumului D.- dobânda anuală efectivă cuprins la pct.3 lit. e din condițiile speciale prevăzut ca 7,26% în convenția de credit inițială și la un procent de 7,10% în actul adițional nr. 1/16.09.2010 pct.3 lit.3 din condițiile speciale ale convenției, raportat la faptul că aceasta cuprinde și comisionul de risc/comision de administrare credit.

6. Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 6,351,20 CHF echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, plus dobânda legală aferentă acesteia de la data plății și până la data achitării efective, reprezentând comisionul de risc/administrare perceput și încasat de pârâtă de la reclamant în mod abuziv, pentru perioada 21.01.2008 când a fost achitată prima rată de credit și până la data de 22.07.2013 când era scadentă rata aferentă lunii iulie 2013 .

Văzând și dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă va fi obligată pârâta S.C.V. R. S.A. – prin Sucursala D. la plata cheltuielilor de judecata de 500 lei în favoarea reclamantului sumă ce reprezintă onorariu pentru avocat (f. 14).

Pentru aceste motive,

În numele legii,

HOTĂRĂȘTE :

Admite acțiunea formulată de reclamantul C. V. domiciliat în D., ., .. 55, județul Cluj, cu domiciliul procesual ales în municipiul Cluj N., ., nr. 124, ., la sediul profesional al avocatului ales, av. A. M., împotriva paratelor: S.C. V. R. S.A. cu sediul in Bucuresti, sector 2, Soseaua P. nr.42 . XX inmatriculata la Registrul Comertului sub nr.J_, C..:_, – si S.C. V. R. S.A.-Sucursala D., cu sediul in D., .. 1, judetul Cluj, inmatriculata la Registrul Comertului sub nr. J_, C.I.F._, cu sediul procesual ales la sediul societății de avocatură NEMETI & PARTNERS cu sediul în Cluj-N. . . si în consecință:

Constată caracterul abuziv si nulitatea absoluta a următoarelor clauze contractuale inserate in convenția de credit nr._/12.12.2007, încheiata intre S.C. V. R. S.A.– prin Sucursala D., in calitate de împrumutător, si reclamant, in calitate de împrumutați, respectiv:

-punctul 5 a) si d) din Condițiile Speciale ale Convenției, care prevăd următoarele comisioane:

a) Comision de risc: 0,22 %, aplicat soldului creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a Conventiei de credit.”;

-clauzele din secțiunea 8 pct.8.1 lit.c și din Condițiile Generale ale Convenției.

-clauzele din secțiunea 10 din Condițiile Generale ale Convenției, toate acestea fiind abuzive contravenind disp. Legii nr.193/2000.

Obligă pârâta S.C.V. R. S.A. – prin Sucursala D. la plata cheltuielilor de judecata de 500 lei în favoarea reclamantului.

Cu apel în 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 12.12.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C. I. M. E. M. C.

E.C. 13 Decembrie 2013

← Validare poprire. Sentința nr. 1305/2013. Judecătoria DEJ		Plângere contravenţională. Sentința nr. 995/2013. Judecătoria DEJ →

Anulare act. Sentința nr. 1354/2013. Judecătoria DEJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Sentința nr. 1354/2013. Judecătoria DEJ