Pensie întreţinere. Sentința nr. 1227/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1227/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 1227/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL T.
Sediul în D., . A, jud. T.
Nr. tel:_, fax:_
email:_
.
operator de date cu caracter personal nr. 5271
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2007
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1227
Ședința publică de la 08 septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: C. M.
Grefier: M. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei de Minori și familie, la cererea formulată de către reclamanta P. A. M. în contradictoriu cu pârâtul I. I., având ca obiect exercitare autoritate părintească, stabilire locuință minor și pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsește reclamanta P. A. M. reprezentată de av. Bariz C., prezent pârâtul I. I..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosar ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantei, iar din partea Primăriei Municipiului Timișoara s-a comunicat că nu s-a putut efectua ancheta socială la domiciliul pârâtului, întrucât acesta nu a fost găsit acasă.
Față de prevederile art. 131 Cod procedură civilă, care obligă instanța ca la primul termen de judecată, din oficiu, să-și verifice competența, instanța reține că este competentă să soluționeze prezenta cauză: din punct de vedere al competenței generale, în baza art. 1-3 din L. 304/2004 rep. astfel cum a fost completată și modificată ulterior, material - prin raportare la disp. din art. 94 alin. 1 lit. „a” Cod procedură civilă, teritorial , în baza art. 114 Cod procedură civilă, având în vedere că domiciliul minorului este în localitatea Giera, care din punct de vedere teritorial este arondată Judecătoriei D., prin HG 337/1993
Instanța întreabă pârâtul dacă știe pentru ce a fost chemat în judecată și dacă este de acord cu admiterea acțiunii.
Pârâtul arată că știe pentru ce a fost chemat în judecată și că este de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Se procedează la consemnarea poziției acestuia sub forma unei declarații, care este atașată la dosar.
Instanța pune în discuție probatoriul .
Avocat Bariz C., pentru reclamanta P. A. M. solicită încuviințarea probei u înscrisurile depuse la dosar și față de achiesare pârâtului învederează că nu mai solicită proba testimonială.
Pârâtul arată că este de acord și că alte probe nu are de propus.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Avocat Bariz C., pentru reclamanta P. A. M. solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată
Pârâtul I. I. arată că este de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele :
Prin acțiunea formulată de către reclamanta P. A. M., în contradictoriu cu pârâtul I. I., aceasta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca exercitarea autorității părintești în privința minorei I. B.-M., născută la 2.05.2007, fiica reclamantei și a pârâtului, să o exercite în mod exclusiv reclamanta ; stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere pe seama minorei, în cuantum de 1/4 din veniturile sale.
În subsidiar, în situația în care se va considera ca nu exista suficiente temeiuri pentru exercitarea autorității părintești asupra minorei de către reclamantă în mod exclusiv, solicită ca prezenta hotărâre să țină loc de acordul pârâtului pentru ca minora să călătorească în țările membre ale Uniunii Europene însoțită doar de mamă.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că din relația de concubinaj a părților a rezultat minora I. B.-M., născută la 2.05.2007.
La scurt timp după nașterea copilului între reclamantă și pârât au început să apară neînțelegeri care s-au agravat în timp, iar pârâtul a părăsit domiciliul, unde locuiau împreună, și implicit pe minora.
Arată ca neînțelegerile dintre ei s-au datorat pârâtului, care consuma alcool si provoca frecvent certuri si scandaluri, fiind violent cu ea în prezența copilului lor. În acest mediu a trăit minora până când acesta a plecat, timp în care tatăl ei, pârâtul, nu s-a îngrijit deloc de ea.
Reclamanta mai susține că pârâtul nu s-a implicat în nicio modalitate în creșterea sau educarea minorei, până acum. În perioada în care au locuit împreună, pârâtul era mereu plecat sau sub influența băuturilor alcoolice, iar de când s-a mutat nu s-a interesat de copil deloc și nu a contribuit nici material, nici sub altă formă la creșterea lui.
Având în vedere că până acum pârâtul nu și-a exercitat drepturile părintești și și-a neglijat obligațiile față de minoră, reclamanta susține că este foarte puțin probabil ca pârâtul să poată fi alături de fiica lor atunci când se va impune luarea unei decizii în ceea ce o privește, decizie care să necesite acordul pârâtului. Astfel, chiar și în situația în care ar dori, pentru binele și interesul copilului, să iasă cu ea din țară, lipsa tatălui sau, care să își dea acordul cu privire la aceasta ieșire din tară, ar putea fi un obstacol care să impieteze la binele copilului. De asemenea, orice decizie ar trebui luata de urgență, în privința sănătății sau educației minorei, ar trebui amânată pentru ca pârâtul să se deplaseze până la ei în scopul încuviințării celor de cuviință. Ori, acest lucru, din punctul său de vedere, nu face decât sa restrângă drastic drepturile minorei și să împieteze asupra interesului ei superior.
În ceea ce privește locuința minorei, reclamanta a menționat că fiica sa este foarte atașată de ea, că s-a născut în casa în care locuiește și acum, aici este mediul în care este obișnuită. Mai susține că pârâtul, din punct de vedere locativ, nu are condiții potrivite creșterii unui copil.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 505 alin. 2; art. 487 si art. 496, c. civ.
Cererea este legal timbrată (f.3).
Alăturat cererii de chemare în judecată reclamanta a depus următoarele înscrisuri: copia actului său de identitate (f.5); copia actului de identitate al pârâtului (f.6), certificat de naștere al minorei I. B.-M. (f.7).
Pârâtul I. I. nu a depus la dosar întâmpinare, însă a fost prezent la termenul de judecată din data de 08.09.2015, ocazie cu care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată (f.34).
Din oficiu instanța a dispus efectuarea câte unei anchete sociale la locuința părților.
În probațiune a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar.
Examinând cererile formulate, pe baza probelor existente la dosar și a înțelegerii dintre părți, instanța reține următoarele
Între reclamanta P. A. M. și pârâtul, I. I. a existat o relație de concubinaj, în urma căreia s-a născut minora I. B.-M., născută la data de 02.05.2007.
Locuința în care stă minora cu mama sa se află în localitatea Livezile nr. 426, jud. T., la numitul B. D. I..
Art. 483 alin. 1 din Codul civil, arată că autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. La aliniatul 2, același text dispune că părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. Iar la aliniatul 3 se mai arată că ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
Art. 484 din Codul Civil, arată că autoritatea părintească se exercită până la data când copilul dobândește capacitatea deplină de exercițiu, adică până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Art. 505 din Codul Civil dispune „ (1)în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc.
(2) Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.”
Conform dispozițiilor din art. 397 al Codului civil nou, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel. În continuare art. 398 din Codul civil, arată în ce condiții instanța poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți adică ”dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului”.
Modificările legislative noi survenite în Legea nr. 272/2004 rep. precizează în detaliu noțiunile citate mai sus din Codul civil. La art. 36 din această lege la alin. 6 se dispune că un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul civil.
Reclamanta P. A. M. a solicitat să se dispună ca autoritatea părintească față de minoră să o exercite în mod exclusiv, indicând motivele temeinice care să justifice limitarea exercitării autorității părintești a pârâtului .
Instanța reține că pârâtul a achiesat la această cerere, fiind de acord ca doar reclamanta să exercite autoritatea părintească, admițând că „doar ea se ocupă și hotărăște în privința copilului” .
Faptul că părinții minorei nu au întemeiat o familie și nu mai locuiesc împreună, nu trebuie să afecteze în niciun mod creșterea și dezvoltarea minorei. D. fiind ca reclamanta s-a implicat efectiv în procesul de creștere și educare a minorei, fiind în permanență în preajma sa, implicându-se în mod direct în creșterea și educarea sa, asigurându-i în prezent un mediul familial propice unei bune creșteri și dezvoltări, având în vedere că există motive temeinice, precum pasivitatea, refuzul de implicare și lipsa de interes a pârâtului în ceea ce privește tot ceea ce ține de creșterea și educarea minorei, instanța apreciază că în acest caz este în interesul minorei ca exercițiul autorității părintești a tatălui să fie restrâns, astfel că în temeiul prevederilor art. 505 alin. 2 rap. la art. 398 alin. 1 Cod civil, va dispune ca autoritatea părintească față de minora I. B. M. să fie exercitată exclusiv de către mamă, tatăl urmând să păstreze drepturile prev. de art. 398 alin. 2 ( dreptul de a veghea modul de creștere și educare a minorei și dreptul de a consimți la adopție) .
Art. 496 din Codul civil dispune că locuința copilului minor este la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Locuința copilului, stabilită în aceste condiții, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege.
În cazul de față, instanța reține că a intervenit o înțelegere între părinți cu privire la acest aspect, iar minora a locuit în permanență cu mama sa . După cum rezultă din ancheta socială efectuată, această locuință e în măsură să îi copilului condiții bune pentru creștere și dezvoltare, iar mama reclamantă se ocupă în mod corespunzător de creșterea și educarea acesteia, ajutată fiind de părinții săi, bunicii materni ai copilului .
Față de cele de mai sus apreciind că în această privință cererea formulată este în concordanță cu interesul minorului, instanța, în baza art. 496 din Codul Civil, va stabili locuința minorei I. B.-M. la mama reclamantă.
Cu privire la obligația de întreținere, în cuprinsul articolului 499 cod civil se dispune „tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională
(3) Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
(4) În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.”
După ce s-a despărțit de mama minorei I. B.-M., pârâtul a contribuit la cheltuielile de întreținere ale minorei doar sporadic, motivând că nu realizează venituri de natură salarială.
Din ancheta socială efectuată la locuința părților instanța reține că veniturile familiei reclamantei se compun din alocația copilului, în cuantum de 82 lei/lună și salariul reclamantei în cuantum de 1050 lei pe lună.
Cu privire la modul în care se stabilește cuantumul contribuției de întreținere, art. 529 din Codul Civil, la aliniatul 1 dispune că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti iar la aliniatul 2, arată că atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
Având în vedere că, potrivit celor statuate mai sus, instanța a stabilit locuința minorului la mamă, se va încuviința ca obligația acesteia de a întreține minorul să se execute în natură, iar tatăl va fi obligat, în conformitate cu prevederile aliniatului 2 al art. 530 la plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
În consens cu cele ce preced, în baza art. 499 și art. 529 alin. 2 din Codul Civil, instanța va obliga pârâtul I. I. la plata unei contribuții lunare pentru întreținerea minorei I. B.-M. în cotă de 1/4 din venitul minim pe economie, începând din data de 18.06.2015 și până la majoratul minorei sau până la alte dispoziții ale instanței.
La stabilirea acestei pensii instanța are în vedere că pârâtul este apt de muncă, iar faptul că nu realizează venituri cu caracter salarial sau constant nu este de natură să-l exonereze de obligația de a contribui la cheltuielile de creștere și educare ale copilului său minor.
Venitul minim pe economie este reglementat anual prin hotărâre de către Guvern . Pentru anul 2015, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este, începând cu data de 01 ianuarie 2015 în cuantum de 975 lei lunar, iar începând cu data de 1 iulie 2015, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este în cuantum de 1.050 lei lunar, conform H.G. nr. 1091/2014, publicată în M.O. partea I, nr. 902 din 11 decembrie 2014.
Față de prevederile art. 533 alin. 1 din Codul Civil, care dispune că pensia de întreținere se plătește în rate periodice, la termenele convenite de părți sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească, se va stabili ca termen scadent de plată a pensiei de întreținere data de 20 a fiecărei luni, pentru luna în curs.
Instanța ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de către reclamanta PIT A.-M. (CNP_, domiciliată în ., jud. T., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, .. 8, . cu pârâtul I. I. (CNP_, cu domiciliul in ., jud. T.).
În baza art. 505 alin. 2 rap. la art. 397 Codul Civil, dispune ca autoritatea părintească față de minora I. B.-M. ( născută la 2.05.2007), să fie exercitată în mod exclusiv de către mama reclamantă.
În baza art. 496 din Codul Civil stabilește locuința minorei I. B.-M. la mama reclamantă .
În baza art. 499 și art. 529 alin. 2 din Codul Civil obligă pârâtul I. I. la plata unei contribuții lunare pentru întreținerea minorei I. B.-M. (născută la data de 02.05.2007), în cotă de 1/4 din venitul minim pe economie, începând din data de 18.06.2015 și până la împlinirea de către creditoarea pensiei de întreținere a vârstei de 18 ani sau până la alte dispoziții ale instanței. Plata contribuției de întreținere se va face în data de 20 a fiecărei luni pentru luna în curs.
Executorie în privința pensiei de întreținere.
Fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, care se depune la Judecătoria D..
Pronunțată în ședința publică din data de 08 septembrie 2015.
Președinte,Grefier,
C. M. M. M.
Red. C.M. / Tehnored. M.M.
01.10.2015/
4 ex. /2 . comunică părților, la adresele din dispozititiv
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 1302/2015. Judecătoria DETA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1288/2015. Judecătoria DETA → |
|---|
