Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 25-08-2015, Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria DETA la data de 25-08-2015 în dosarul nr. 1192/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL T.
Sediul în D., . A, jud. T.
Nr. tel:_, fax:_
email:_
.
operator de date cu caracter personal nr. 5271
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2007
Dosar nr._
ORDONANȚA CIVILĂ Nr. 1192
Ședința publică de la 25 august 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier G. R.
Pe rol se află judecarea cauzei de Minori și familie, respectiv a cererii formulate de reclamanta S. M. C. în contradictoriu cu pârâtul S. P., având ca obiect stabilire locuință minor și exercitare autoritate părintească pe cale de ordonanță președințială .
La apelul nominal făcut în ședința publică, prezentă reclamanta S. M. C., prezent pârâtul S. P., prezentă martora I. D. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă ancheta socială efectuată la locuința pârâtului, iar minora S. R. a fost audiată în camera de consiliu, la data de 25.08.2015, procesul verbal încheiat fiind depus la dosar.
Președintele completului solicită martorei să părăsească sala de judecată, urmând să fie chemată ulterior pentru a fi audiată.
Instanța întreabă pârâtul dacă este de acord cu admiterea cererilor formulate de către reclamantă.
Pârâtul învederează că este de acord ca locuința minorei să fie stabilită în mod provizoriu la mamă, dar nu este de acord ca autoritatea părintească să o exercite în mod exclusiv reclamanta, deoarece dorește să păstreze legături personale cu minora, respectiv să o ia la el acasă din când în când.
Se procedează la consemnarea poziției pârâtului, care este scrisă pe filă separată și atașată la dosar.
Instanța aduce la cunoștința reclamantei că acele înscrisuri ce a susținut că le-a comunicat la dosar, prin poștă, au fost depuse la celălalt dosar al părților, respectiv la dosarul de divorț, iar pentru acest dosar poate prezenta relevanță doar Ordonanța de clasare din data de 04.02.2015 dispusă în dosarul cu nr. 808/P/2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria D., fiind întrebate părțile dacă înțeleg să se folosească de acel înscris și în acest dosar.
Ambele părți învederează că sunt de acord.
Instanța aduce la cunoștința pârâtului că la termenul anterior s-a încuviințat audierea martorei propuse de către reclamantă, fiind întrebat dacă are probe de propus.
Pârâtul învederează că nu are alte probe de propus.
Având în vedere că pârâtul a fost de acord cu stabilirea locuinței minorei la mamă, audierea martorei se va încuviința doar pentru soluționarea cererii referitoare la exercitarea autorității părintești .
După ce a fost chemată în sala de judecată martora, s-a procedat la verificarea identității acesteia, pe baza cărții de identitate prezentate, iar apoi la audierea acesteia, sub prestare de jurământ, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Este întrebată reclamanta dacă e de acord cu păstrarea legăturilor personale între tată și fiică, iar în caz afirmativ să precizeze în ce modalitate.
Reclamanta învederează că este de acord ca minora să meargă și la pârât, pentru că este tatăl ei și înțelege, dar solicită să fie stabilit un program determinat, pentru a nu mai exista situații în care ea să o lase pe fiica sa la pârât, iar acesta să refuze să o înapoieze, cum s-a întâmplat ultima dată, când i-a comunicat că nu o mai lasă pe minoră să se întoarcă la ea, pentru a o obliga pe ea să se întoarcă la el.
Sunt întrebate părțile în ce modalitate consideră că se poate realiza acest program de vizitare, iar varianta comună la care au ajuns părțile este consemnată pe filă separată, care este atașată la dosar.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cererea fiind în stare de judecată, instanța acordă părților cuvântul pentru concluzii pe fond.
Reclamanta solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și precizată la acest termen, iar până la soluționarea divorțului, să se stabilească locuința minorei la mamă și exercite doar ea autoritatea părintească față de copil, pârâtul urmând ca doar în timpul programului de vizitare să se întâlnească cu minora.
Pârâtul arată că este de acord.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe reclamanta S. M. C., în contradictoriu cu pârâtul S. P., a solicitat instanței ca pe cale de ordonanță președențială să se dispună stabilirea locuinței minorei S. R., născută la data de 25.12.2008 la mamă și să se dispună ca autoritatea părintească să o xercite în mod exclusiv reclamanta, până la soluționarea definitivă a divorțului .
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că soțul său a luat copilul la locuința sa pentru câteva zile, dar a refuzat să o mai lase să se întoarcă la locuința mamei. Mai arată că pârâtul nu are posibilitatea să se îngrijească de copil deoarece lucrează timp de 16 ore zilnic. Se mai arată că minora a fost înscris la școală la Jebel, iar din luna septembrie trebuie să meargă la școală
Se mai arată că atunci când pârâtul este în stare de ebrietate devine foarte violent, iar pentru acest motiv s-a mai judecat cu el, anul trecut și a depus o plângere la poliție în data de 15.07.2014.
Reclamanta mai susține că minora este traumatizată psihic din cauza scandalurilor provocate de pârât, care au loc în familie de trei ani încoace și care au determinat despărțirea părților..
Cererea nu a fost motivată în drept.
Alăturat cererii au fost depuse: Copia certificatului de căsătorie a părților (f. 3), copia actului de identitate a pârâtului (f. 4), copia certificatului de naștere al minorei (f. 5), copia certificatului de naștere a reclamantei (f. 6)
Cererea este legal timbrată cu suma de 40 lei taxă judiciară de timbru ( f. 6 cf. art. 6 alin. 4 din OUG 80/2013) .
Pârâtul S. P. nu a depus întâmpinare, și nu s-a prezentat la primul termen de judecată stabilit, deși a fost legal citat. Pârâtul s-a prezentat însă la termenul de judecată din data de 25.08.2015când a fost întrebat care este poziția sa față de cererile formulate de reclamantă, ocazie cu care acesta a arătat că este de acord cu stabilirea locuinței, în mod provizoriu, până la soluționarea divorțului, la mamă, dar că nu est de acord ca doar reclamanta să exercite autoritatea părintească față de minoră, întrucât vrea să se implice în creșterea și educarea minorei și să o poată vizita.
La termenul de judecată din data de 25.08.2015, reclamanta a fost de acord ca tatăl să poată păstra legături personale cu minora, ambele părți convenind ca acestea să se realizeze de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână din lună,, de sâmbăta de la ora 10.00 și până duminica la ora 17.00, în cadrul căruia tatăl să o poată găzdui pe minoră la locuința sa, cu obligația de a o readuce pe minoră la locuința mamei, la finalul programului .
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea anchetelor sociale atât la locuința reclamantei cât și la locuința pârâtului .
În probațiune instanța a încuvințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și a fost audiată martora I. D. C., propusă de către reclamantă.
Minora S. R. a fost audiată în camera de consiliu, la data de 25.08.2015, procesul verbal încheiat cu această ocazie fiind depus la dosar.
Analizând cererile formulate prin raportare la probele existente la dosar, instanța reține următoarele:
Reclamanta și pârâtul sunt căsătoriți de a data de 27.07.2018, iar minora S. R., născută la data de 25.12.2008, a rezultat din această căsătorie (f. 3,5). În prezent părțile sunt separate în fapt, pe rolul Judecătoriei D. existând formulată o cerere de divorț, care este înregistrată sub nr. de dosar_ ( disjuns din dosarul inițial cu nr._ ) .
Părțile s-au înțeles cu privire la stabilirea locuinței minorei și cu privire la programul de relaționare între tată și copil, însă nu s-au înțeles cu privire la reglementarea autorității părintești, pentru care a fost audiată martora I. D. C..
Din declarația martorei I. D. C. ( f. 33) instanța reține că pârâtul are un comportament agresiv, atât față de reclamantă, cât și față de propriul copil, dar și față de rudele reclamantei, respectiv față de sora și de tatăl acesteia, la care reclamanta s-a mutat după ce s-a despărțit de pârât. Comportamentul agresiv al pârâtului, de cele mai multe ori, se manifestă prin violență verbal ( amenințări, injurii) dar acesta s-a manifestat și prin violență fizică, anul trecut când a lovit-o pe reclamantă . Acele acte de violență au avut loc în prezenta fetiței, care a asistat la cearta dintre părinții ei și a văzut-o pe mama sa „plină de sânge”.
Acel eveniment a fost de natură să-și pună amprenta asupra personalității minorei, care a povestit cele întâmplate martorei.
Martora a mai relatat că pârâtul este consumator de băuturi alcoolice și foarte gelos, certurile dintre părți având la bază tocmai aceste motive.
Părțile sunt separate în fapt, iar minora a locuit în mod stabil cu mama sa.
Reclamanta i-a permis minorei să locuiască și la tatăl său, dar cu ultima ocazie . când minora a fost lăsată la tată său, acesta a refuzat să o mai lase pe minoră să se întoarcă la locuința mamei, pentru a o constrânge pe reclamantă să se împace cu el.
Din cuprinsul referatelor de anchetă socială efectuate la locuința părților, instanța reține că ambii părinți dispun de locuințe care pot asigura condiții bune pentru găzduirea minorei .
Ambii părinți ai minorei sunt angajați și realizează venituri de natură salarială, în prezent pârâtul fiind în perioadă de probă pentru un alt loc de muncă.
Conform art. 997 Cod procedură civilă, instanța « va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări » dacă instanța stabilește că în favoarea reclamantului există aparența de drept.
Pe de altă parte, în cuprinsul art. 920 Cod procedură civilă, se dispune că pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președențială, instanța poate lua măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței minorilor, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei .
Având în vedere că între părți se află în derulare un proces de divorț, iar măsurile care se solicită a fi luate prin prezenta cerere de ordonanță președențială vizează măsuri vremelnice dintre cele reglementate de art. 920 Cod procedură civilă, instanța apreciază că aceste dispoziții, cu caracter special, sunt cele aplicabile în cauza de față.
Diferența între reglementarea cu caracter general a ordonanței președențiale ( art. 997) și cea specială ( din art. 920) este că în acest din urmă caz, instanța trebuie să verifice doar îndeplinirea a două condiții de admisibilitate: vremelnicia și neprejudecarea fondului, deoarece condiția urgenței este prezumată de legiuitor în această materie. O altă precizare este că, în temeiul art. 920, astfel de măsuri pot fi luate în condiții derogatorii, doar dacă se află pe rol un proces de divorț.
Analizând condițiile de admisibilitate ale cererii instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta a indicat perioada de timp pentru care solicită dispunerea măsurilor pe cale de ordonanță președințială, respectiv până la soluționarea definitivă a procesului de divorț ce face obiectul dosarului cu nr._ ( disjuns din dosarul inițial cu nr._ ), de unde rezultă că este îndeplinită condiția vremelniciei măsurilor.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului litigiului dintre părți, prin soluționarea cererilor de față instanța nu este chemată să analizeze decât necesitatea luării unor măsuri provizorii, care sunt independente de fondul litigiului dintre părți, în care aceste solicitări au doar un caracter accesoriu.
Interesul superior al copilului atât în accepțiunea Legii nr. 272/2004 cât și a Codului civil se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală la un echilibru socio-afectiv, la viața de familie (drept consfințit prin art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului).Așa fiind în această analiză, acolo unde interesele părinților sunt în conflict, drepturile și interesele prioritare ale copilului trebuie să fie promovate, aceasta fiind și reglementarea ce se impune în virtutea jurisprudenței create pe margine art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, drepturi de care trebuie să beneficieze nu doar părinții ci și copilul.
Art. 6 din legea nr. 272/2004 impune celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil, această obligație fiind ridicată la rang de principiu, fiind de necontestat că orice întârziere în luarea acestor măsuri poate determina pagube iminente în dezvoltarea sa ulterioară, în special pe plan psihic, și mai ales emoțional.
Părțile au fost de acord ca până la soluționarea procesului de divorț, locuința minorei S. R. să fie stabilită la mamă, unde aceasta locuia în mod stabil, iar din probele administrate rezultă că aceasta dispune de condiții materiale și morale care să asigure o bună dezvoltare copilului. Audiată fiind, minora a optat pentru a locui cu mama sa.
Față de cele de mai sus, constatând că înțelegerea dintre părți se subscrie interesului superior al copilului, instanța o va consfinți și va stabili locuința minorei S. R. la mama sa, până la soluționarea procesului de divorț.
D. fiind că au ajuns la o înțelegere în această privință, părțile au solicitat să fie reglementat un program de păstrare a relațiilor personale dintre tată și fiica sa. Având în vedere mai ales starea tensionată a relației dintre părți, care a fost generată mai ales din cauza refuzului tatălui de a o înapoia pe minoră la locuința mamei ( acceptând să o înapoieze doar după formularea prezentei cereri), instanța apreciază că un astfel de program se impune a fi stabilit .
Părțile au fost de acord, astfel cum s-a consemnat în declarația dată în ședința din data de 25.08.2015 (f. 34), ca acest program să fie stabilit astfel: în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă de la ora 10.00 până duminica la ora 17.00, tatăl poate găzdui minora la locuința sa, cu obligația de a o readuce la locuința mamei la finalul programului
Față de cele ce preced, având în vedere și disp. art. 262 alin. 2 din Codul civil, care consacră dreptul copilului de a avea legături personale cu părintele la care nu locuiește, precum și față de prevederile din cuprinsul art. 401, care consacră dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul care nu locuiește cu el , coroborate cu dreptul copilului a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viața de familie, fără ca părinții sau un alt reprezentant legal să poată împiedica relațiile personale ale copilului cu bunicii, ori cu alte persoane față de care a dezvoltat sentimente de atașament, reglementat de Legea nr. 272/2004, instanța va stabili , în conformitate cu înțelegerea părinților dar și cu interesul copilului, programul de relaționare între copilul S. R. și tatăl său în modalitatea menționată mai sus.
În ceea ce privește reglementarea autorității părintești față de minora S. R., art. 503 din Codul civil, stabilește ca regulă generală, că ambii părinți exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească .
Art. 398 din Codul Civil, arată în ce condiții instanța poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți adică „dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului”.
Potrivit art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004 rep. “Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.”
Reclamanta a solicitat să se dispună ca doar ea să exercite autoritatea părintească față de minoră, invocând actele de agresiune manifestate de către pârât și îndreptate împotriva sa, acte la care a asistat și minora .
Acest comportament agresiv al pârâtului a fost confirmat de martora I. D. C., dar rezultă și din Ordonanța de clasare din data de 04.02.2015 dispusă în dosarul cu nr. 808/P/2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria D.. Instanța mai are în vedere și modul în care a pârâtul a procedat cu ocazia ultimei vizite a minorei la locuința sa, când a refuzat să înapoieze copilul la locuința mamei, cu scopul de a o constrânge pe aceasta să adopte față de el o altă poziție ( pentru a se reîntoarece să locuiască cu el) ignorând astfel legătura afectivă dintre copil și mama sa în toată această perioadă și că a încercat să-l determine pe copil să adopte o poziție refractară față de mama sa, instanța apreciază că cererea reclamantei este întemeiată, astfel că în baza art. 398 cod civil va dispune ca autoritatea părintească față de minora S. R. să fie exercitată în mod exclusiv de către reclamantă, până la soluționarea definitivă a divorțului, ce face obiectul dosarului cu nr._ (disjuns din dosarul inițial cu nr._ ).
Instanța constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 920 Cod procedură civilă, admite cererea de ordonanță președențială formulată de către reclamanta S. M. C. (CNP_, domiciliată în Jebel nr. 797, jud. T.) în contradictoriu cu pârâtul S. P. ( CNP_, domiciliat în ., jud. T.)
Stabilește locuința minorei S. R. (născută la data de 25.12.2008) la reclamantă, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului cu nr._ ( disjuns din dosarul inițial cu nr._ ).
Dispune ca autoritatea părintească față de minora S. R. (născută la data de 25.12.2008) să o exercite în mod exclusiv reclamanta, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului cu nr._ ( disjuns din dosarul inițial cu nr._ ).
Stabilește următorul program de păstrare a relațiilor personale între pârâtul S. P. și fiica sa, minora S. R.: în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbăta de la ora 10.00 până duminica la ora 17.00, tatăl poate găzdui minora la locuința sa, cu obligația de a o readuce la locuința mamei la finalul programului.
În baza art. 997 alin. 2 Cod procedură civilă, măsurile dispuse au caracter provizoriu și sunt executorii .
Fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Cu drept de apel (care se depune la Judecătoria D.) în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 august 2015
Președinte, Grefier,
C. M. G. R.
C.M./G.R.
27.08.2015
4 ex / 2com
se comunică: părților, la adresele indicate în dispozitiv
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1288/2015. Judecătoria DETA | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1638/2015.... → |
|---|
