Evacuare. Sentința nr. 2830/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2830/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 3269/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., . nr. 35
Tel: 0254_/ Fax: 0254_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2830/2013
Ședința publică din 03 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - U. G. M.- judecator
Grefier - M. G.
Pe rol fiind pronunțarea în acțiunea civilă formulată de reclamanții G. I. si G. O. în contradictoriu cu pârâtul G. M., având ca obiect evacuare.
S-a constatat ca mersul dezbaterilor au fost consemnate, conform disp. art. 147 C.proc.civ., în încheierea de amânare a pronunțării din data de 27 mai 2013, care fac parte integranta din hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea formulată și înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 04 aprilie 2012, reclamantii G. I. si G. O. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul G. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în comuna Branisca, ., județul Hunedoara, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, în esență, reclamantii au arătat că sunt parintii paratului si locuiesc impreuna cu paratul si cu familia acestuia in imobilul situat in ., nr.48, judetul Hunedoara, imobil aflat in proprietatea reclamantului.
A mai arătat ca relatiile dintre parti sunt tensionate datorita comportamentului paratului este este agresiv fizic si verbal cu reclamantii, persoane in varsta si bolnave fara a avea un motiv concret, in special fata de tatal sau, iar in ultima perioada de timp neintelegerile s-au accentuat. A mai precizat ca a formulat plangere penala impotriva paratului intrucat in anul 2009 in urma unei neintelegeri, paratul l-a impins pe reclamant care in cadere s-a lovit, iar ulterior i-a aplicat lovituri, fiindu-i eliberat certificat medico-legal nr. 927/C din 21.07.2009.
În drept au fost invocat art. 555 Cod civil, art.274 si urm. C.p.c.
În probațiune, reclamantii au anexat cererii: adeverinta nr. 672/29.03.2012 emisa de Primaria Comunei Branisca, certificat medico legal nr.927/C/21.07.2009, plangere penala din data de 30.03.2012 și certificat de mostenitor nr.S.190/1979.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat in esenta, respingerea cererii de evacuare motivat de faptul că cererea nu are temei in fapt si in drept. A mai arătat că, situatia de fapt si de drept este cu totul alta in sensul ca locuieste in aceeasi curte si la aceeasi adresa cu reclamantul, insa in gospodarii(case) diferite, iar pe fondul unor probleme medicale mai vechi dar si a varstei inaintate reclamantul da dovada de lipsa de discernamant care se manifesta in actiuni de violenta verbala cat si fizica, actiuni indreptate impotriva sotiei sale G. O., actiuni sub forma de avansuri fata de nora sa, amenintari repetate asupra paratului cat si asupra copiilor minori ai acestuia. De asemenea, a susținut că reclamantul este cel care manifesta o atitudine ostila fata de orice incercare a paratului de a pune in oranduiala in gospodarie.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.p.c.
În probațiune, pârâtul a anexat întâmpinării: copia certificatului medico-legal nr.308/C/05.04.2012, adeverinta medicala, cerere reclamanta, bilet de iesire din spital, adeverinta nr.3250/02.05.2012, certificat de nastere parat, certificat de casatorie și certificate de nastere copii parat.
Pârâtul a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 60.000,00 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului in litigiu. În ceea ce privește cererea reconvențională, prin încheierea de ședință din data de 27 mai 2013 s-a dispus disjungerea și soluționarea ei pe cale separată.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 10,00 lei taxă judiciară de timbru și 0,50 lei timbru judiciar anulate la dosar.
Pentru termenul de judecata din 18.06.2012, reclamanta G. O. a depus o declaratie prin care arata ca nu a semnat nici un act si nicio plangere.
În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatoriul paratului și probe testimoniale.
Analizând acțiunea civilă de față, prin prisma motivelor invocate a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:
Acțiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost formulată de reclamanții G. I. și G. O., însă a fost semnată doar de aparatorul paratului av. M. M. G..
Pentru termenul de judecată din data de 18.06.2012 s-a depus la dosar o adeverință medicală în care se menționa că reclamanta G. O. are afecțiuni medicale și că nu este deplasabilă, precum și un înscris sub semnătură privată din care reiese că reclamanta nu isi insuseste actiunea civila formulata de reclamantul G. I. in numele sau.
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă – „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Potrivit art. 133 Cod procedură civilă – „Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura va fi declarată nulă”.
Aceasta face ca numele, obiectul și semnătura să fie considerate elemente esențiale ale cererii de chemare în judecată și, de vreme ce nulitatea este expres prevăzută, în lipsa lor vătămarea este prezumată. Cu alte cuvinte, lipsa elementelor esențiale ale cererii de chemare în judecată este sancționată în mod expres cu nulitatea.
Semnătura este elementul care înlătură orice incertitudine cu privire la manifestarea de voință a părții, în sensul de a sesiza instanța cu o anumită pretenție.
Prin urmare, față de împrejurarea că reclamanta a declarat ca nu a semnat si nu isi insuseste prezenta actiune, instanța va constata incidența cauzei de nulitate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta G. O. în contradictoriu cu pârâtul G. M..
Reclamantul este proprietarul imobilului casa si coproprietar asupra terenului aferent situat in comuna Branisca, ., jud. Hunedoara, sub B3 alaturi de G. I. lui Z. de sub B1, dovada fiind facuta cu extrasul CF in extenso depus la fila 74 din dosar.
In imobil reclamantul locuieste impreuna cu sotia sa G. O..
De aproximativ 10 ani paratul G. M. s-a mutat in imobilul proprietatea tatalui sau, . impreuna cu sotia sa si cei doi copii ai acestora.
Intre parti au intervenit neintelegeri mai ales intre reclamant si parat, neintelegeri care in timp s-au amplificat ajungindu-se pana la scandaluri, amenintari si chiar loviri, imprejurari relatate de martorii audiati (declaratiile de la filele 54-56 dosar in care martori G. I., M. A. si M. A. E. au relatat ca reclamantul are un comportament violent atat verbal cat si fizic fata de familia sa).
Reclamantul a sustiut ca paratul il ameninta si il loveste dar asa cum s-a aratat mai sus nu s-au prezentat probe in acest sens, astfel incat se considera credibila afirmatia paratului si declaratiile martorilor conform carora in realitate reclamantul este cel care provoaca starea de tensiune dintre parti, devenind violent.
Lasarea in spatiu are caracter daca nu de permanenta cel putin relativa si situatia fiului se deosebeste de cel primit in spatiu ca flotant(persoana gazduita provizoriu).
Desi paratul a fost tolerat, intrucat nu are titlul de proprietate pentru imobil totusi acesta nu poate fi evacuat automat si oricand, decat numai in conditiile in care exista probe certe din care sa rezulte acapararea imobilului care eventual poate face obiectul unei actiuni in revendicare, situatie in care acest drept real de proprietate nu se poate apara decat pe calea actiunii in revendicare conform art. 480 cod civil si nu pe calea actiunii in evacuare care este specifica raporturilor juridice de locatie.
Evacuarea reprezintă o sancțiune civilă, aplicabilă raporturilor juridice de locațiune, caracterizată prin faptul că reclamantul urmărește eliberarea de către pârât a imobilului la care se referă litigiul. Acțiunea în evacuare este specifică raporturilor locative care privesc doar folosința imobilului, iar în cadrul ei nu se analizează existența dreptului real asupra bunului. Eliberarea imobilului fiind de esența acțiunii în evacuare, aceasta poate fi introdusă împotriva celui care folosește bunul, fără a contesta dreptul reclamantului, pe când rezolvarea unui conflict privitor la proprietate poate forma numai obiectul unei acțiuni în revendicare.
Prin urmare, acțiunea în evacuare este o acțiune personală specifică exclusiv raporturilor juridice de locatiune, preexistente momentului introducerii acțiunii în evacuare, iar acțiunea în revendicare este acțiunea reală prin care proprietarul neposesor solicită restituirea bunului de la posesorul neproprietar sau de la detentorul precar. Astfel, ipoteza în care pârâtul posedă bunul, fără însă ca folosința acestuia să-i fi fost acordată în temeiul unor raporturi juridice prestabilite între părți, corespunde întrutotul premisei acțiunii în revendicare.
În cadrul acțiunii în evacuare, acțiune personală, reclamantul trebuie să dovedească numai încetarea raporturilor juridice locative dintre părți nu și existența dreptului de proprietate asupra bunului. Astfel, a analiza în cadrul unei acțiuni în evacuare titlul de proprietate al reclamantului înseamnă a transforma caracterul acesteia din acțiune personală în acțiune petitorie, în condițiile în care reclamantul nu și-a modificat obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, iar instanța nu are acest drept din oficiu. Stabilirea unui regim juridic distinct al celor două acțiuni, ce impune reclamantului să aleagă o anumită cale procedurală, nu contravine accesului liber la justiție, în condițiile în care acesta are posibilitatea de a-și valorifica drepturile pe cale judecătorească, prin acțiunea corespunzătoare pretențiilor deduse judecății.
Totodată, nu se poate reține că prin promovarea acestei acțiuni în evacuare, reclamantul urmărește să-și apere atributul posesiei și folosinței din alcătuirea dreptului său de proprietate, întrucât analiza atributului de folosință înseamnă statuarea asupra conținutului juridic al dreptului de proprietate, aspect ce face obiectul unei acțiuni în revendicare.
În cauza de față, între reclamant și pârât nu au existat raporturi de obligații derivate din locațiune, ci raporturi de drept real constand in exercitarea fara drept de catre parat a posesiei asupra imobilului proprietatea reclamantului.
Pentru cele ce preced, având în vedere că între părți nu există un raport juridic obligațional iar reclamantul a înțeles să utilizeze calea acțiunii în evacuare, iar nu pe cea în revendicare pusă la îndemâna sa, în condițiile în care judecătorii nu pot schimba obiectul acțiunii ci doar eventual temeiul juridic al acesteia, instanța va respinge acțiunea formulată ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul G. I., domiciliat în comuna Branisca, ., județul Hunedoara în contradictoriu cu pârâtul G. M., domiciliat în comuna Branisca, ., județul Hunedoara.
În temeiul art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă, declară nulă pentru lipsa semnaturii cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. O., domiciliata in comuna Branisca, ., județul Hunedoara în contradictoriu cu pârâtul G. M., domiciliat în comuna Branisca, ., județul Hunedoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 iunie 2013.
Președinte,Grefier,
U. G. M. M. G.
UGM/MG
4 ex./10.09.2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2029/2013. Judecătoria DEVA | Pretenţii. Sentința nr. 4428/2013. Judecătoria DEVA → |
|---|
