Pretenţii. Sentința nr. 185/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 185/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 7268/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., .. 35
Tel:0254_/ Fax: 0254_ /e-mail_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 185/2013
Ședința publică din: 15.01.2013
Instanța constituită din:
Președinte: A. E. B. - judecător
Grefier: G. O.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamanta S.C. A. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. T. S.R.l., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.07.2012 sub nr._, creditoarea A. C. SRL, prin administrator judiciar EURO Quality Insolvency SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta . ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de_,79 lei, din care suma de_,41 reprezentă contravaloare marfă iar suma de_,38 lei reprezintă penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere
În motivarea cererii creditoarea arată că în baza relațiilor comerciale desfășurate cu pârâta, a livrat acesteia produse pentru care a emis mai multe facturi fiscale pe care pârâta avea obluigația de a le achita în termen de 14 zile de la data emiterii lor, conform art. 16 din contractul părților. Arată că pentru întârzierea achitării acestor facturi, a calculat penalități de întțârziere în cuantum procentual de 05% pe zi de întârziere,cuantumul acestora putând depăși valoarea debitului restant, așa cum rezultă din art.8 din contract Mai arată că a introdus acțiune și în temeiul O.U.G. nr. 119/2007, fapt ce acoperă îndeplinirea procedurii concilierii directe. Creditoarea apreciază că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
In drept a invocat dispozițiile C.civ. și C.proc.civ..
În susținerea pretențiilor a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La dosarul cauzei s-a depus, în copie, modul de calcul al penalităților de întârziere, contractul de vânzare cumpărare, facturile fiscale ce stau la baza pretențiilor.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Susține că sumele ce rezultă din evidențele sale contabile nu corespund cu cele pretinse de reclamantă iar prelungirea contractului dintre părți se putea face numai înscris prin acordul ambelor părți și nu în mod tacit. Pârâta arată că a achitat facturile fiscale nr._, nr._, și nr._, așa cum rezultă din extrasul de cont atașat și că debitul restant este de_,13lei. Arată că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, dar reclamanta s-a opus, calculând în continuare penalități de întârziere în baza contractului ce nu mai era în vigoare, pârâta arătând că nu a mai fost de acord să-l semneze pentru perioada 2009 – 2010.
A atașat întâmpinării extrase de cont și contractul părților.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părțile cauzei s-au desfășurat relații comerciale în baza cărora creditoarea a emis facturile fiscale nr._/28.06.2010, nr._/01.10.2010, nr._/12.11.2010, nr._/03.12.2010, nr._/28.12.2010, nr._/04.01.2011, nr._/07.01.2011, nr._/10.01.2011, nr._/12.01.2011, nr._/17.01.2011, nr._/18.01.2011, nr._/24.01.2011, nr._/03.02.2011, nr._/11.02.2011, nr._/21.02.2011, nr._/25.02.2011 și nr._/16.03.2011, din care pretinde cu titlul de debit principal suma de_,41 lei
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 969 C.civ., potrivit cu care „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, temeiul juridic al prezentei acțiuni fiind răspunderea civilă contractuală, creanța fiind necesar a fi certă, lichidă și exigibilă pentru a putea fi pretinsă de creditor.
Potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedura civila, creanta certă este aceea a carei existență rezultă din însusi actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul. In plus, alin. 4 al aceluiasi articol dispune ca o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală. Totodată, creața este exigibilă când este ajunsă la scadență.
Din analiza înscrisurilor depuse de creditoare, instanța constată că aceste condiții sunt îndeplinite, dovadă în acest sens fiind atât contractul părților dar și facturile fiscale acceptate la plată de către pârâtă, acceptare conformă cu dispozițiile art. 46 al. 1 C.. de probă în materie comercială, o parte din aceste facturi fiscale fiind achitate de către pârâtă.
Este vorba de facturile nr._/28.06.2010, nr._/01.10.2010 și nr._/12.11.2010 pentru care pârâta a depus la dosarul cauzei extrase de cont din care rezultă efectuarea unor plăți către .. Este adevărat că din aceste documente nu rezultă în mod cert stingerea debitelor cuprinse în cele trei facturi invocate de pârâtă ca achitate; însă, la solicitarea expresă a instanței (f. 36), reclamanta nu a negat faptul plății invocat de pârâtă prin întâmpinare. În aceste condiții, instanța consideră că debitul pretins din aceste facturi este stins, iar pretențiile ce rezultă din acestea este neîntemeiat.
Cu privire la celelalte facturi fiscale, în măsura în care reclamanta și-a executat obligația de furnizare a unor bunuri, iar pârâta a beneficiat de produsele livrate, s-a născut în sarcina acesteia din urmă și obligația de achita contravaloarea lor. Este vorba despre debitul în cuantum de_,26 lei ce reprezintă contravaloarea facturilor fiscale nr._/03.12.2010,_/28.12.2010,_/04.01.2011,_/07.01.2011,_/10.01.2011,_/12.01.2011,_/17.01.2011,_/18.01.2011,_/24.01.2011,_/03.02.2011,_/11.02.2011,_/21.02.2011,_/25.02.2011 și_/16.03.2011.
În privința acestora, pârâta chiar a recunoscut prin întâmpinare faptul că înregistrează un debit restant față de reclamantă, acceptând să-l achite, dar până la data pronunțării nu a făcut dovada pozitivă a faptului plății, instanța apreciază că, în cauză, s-a făcut pe deplin dovada existentei în patrimoniul reclamantei a unei creanțe certe, lichide și exigibile în sumă totală de_,26 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate și care se regăsesc în facturile emise.
În privința penalităților de întârziere, se constată că reclamanta invocă dispozițiile art. 8 din contractul de vânzare – cumpărare încheiat între părți, prin care s-a stipulat o penalitate de întârziere în cuantum procentual de 0,5% pe zi de întârziere. Durata inițială a contractului a fost în perioada 12.03.2008 – 12.03.2009, fiind prevăzut (art. 3) că durata contractului se poate prelungi prin act adițional, prin acordul scris al ambelor părți contractante, iar dacă nu se notifică de nici una din părți rezilierea contractului cu 15 zile înainte de expirarea duratei contractului, se consideră acceptare tacită a prelungirii contractului.
Această ultimă dispoziție contractuală trebuie interpretată ca fiind o simplă continuare a relațiilor comerciale ale celor două societăți, dovadă fiind chiar facturile fiscale emise, dar nu se poate susține că s-au menținut toate efectele contractului în lipsa voinței exprese a părților, prin încheierea unui act adițional. Este vorba de penalitățile de întârziere în cuantum procentual de 0,5% pe zi de întârziere, care trebuie prevăzute în mod expres, noul contract ce a luat naștere în mod tacit fiind lipsit de garanțiile și sancțiunile contractului inițial.
În aceste condiții, cum penalitățile nu au fost stipulate în mod expres între părți în cuprinsul unui contract (chiar în forma simplificată a unei facturi acceptată la plată de un reprezentant legal al pârâtei, care să poată angaja societatea prin faptele sale), apt să dea naștere unei obligații valide, instanța constată că pretențiile reclamantei privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal sunt neîntemeiate, ele nefiind certe, lichide și exigibile.
Pentru motivele expuse mai sus, instanța va admite acțiunea numai în parte, cu privire la debitul în cuantum de10320,26 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/03.12.2010,_/28.12.2010,_/04.01.2011,_/07.01.2011,_/10.01.2011,_/12.01.2011,_/17.01.2011,_/18.01.2011,_/24.01.2011,_/03.02.2011,_/11.02.2011,_/21.02.2011,_/25.02.2011 și_/16.03.2011, respingând în rest acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare formulată de reclamanta S.C. A. C. S.R.L., cu sediul localitatea Sântuhalm, nr. 123, județul Hunedoara prin administrator judiciar EURO QUALITY INSOLVENCY SPRL, cu sediul în municipiul D., .. H3, demisol, județul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Caransebeș, ., Jud. C.-S..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,26 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/03.12.2010,_/28.12.2010,_/04.01.2011,_/07.01.2011,_/10.01.2011,_/12.01.2011,_/17.01.2011,_/18.01.2011,_/24.01.2011,_/03.02.2011,_/11.02.2011,_/21.02.2011,_/25.02.2011 și_/16.03.2011.
Respinge în rest acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.01.2013.
Președinte, Grefier,
A. E. B. O. G.
A.E.B./O.G
4 ex./08.03.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1968/2013. Judecătoria DEVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4026/2013. Judecătoria... → |
|---|
