Pretenţii. Sentința nr. 1968/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1968/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 6403/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., . nr. 35
Tel: 0254_/ Fax: 0254_, e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1968/2013
Ședința publică din data de: 10 aprilie 2013
Instanța constituita din :
PREȘEDINTE: A. L. S. – judecător
Grefier: A. G.-P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul S. E. M. și pe pârâții S.C. N. 2000 S.R.L. și S.C. G. ASIGURARE-REASIGURARE ROMÂNIA S.A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 03 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru azi 10 aprilie 2013, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând constată:
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea formulată și înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 25 iunie 2012, reclamantul S. E. M., domiciliat în orașul S., .. 37, județul Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. N. 2000 S.R.L., cu sediul în municipiul D., ., județul Hunedoara, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de 1163 euro și 116,00 lei, actualizate la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, în esență, reclamantul a arătat că între el, în calitate de turist, pe de o parte și pârâtă, în calitate de agenție de turism pe de altă parte, s-a încheiat contractul cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. 211/14 mai 2011 privind un sejur de 7 nopți în Croația și cazarea 2 nopți în Ungaria – la Hotel Ibis Budapesta. A mai arătat că agenția de turism a emis facturile fiscale . nr._/12 mai 2011 și nr._/25 iulie 2011, iar el a achitat integral contravaloarea pachetului de servicii turistice, respectiv sumele de 1163 euro și 116 lei cu chitanțele nr._/14 mai 2011,_/30 iunie 2011,_/05 iulie 2011 și_/08 iulie 2011.
A mai precizat că anterior plecării a fost nevoit, din motive de sănătate, să renunțe la pachetul de servicii turistice și să rezilieze contractul. În acest sens, a precizat că în luna iulie soția sa a avut probleme de sănătate iar în perioada 02 – 05 august 2011 aceasta a fost internată în Spitalul Județean de Urgență D. după care a stat în concediu medical pentru ca apoi în data de 19 septembrie 2011 să fie supusă unei intervenții chirurgicale.
A mai învederat că în acord cu dispozițiile art. 17 din OG 107/1999 și art. V pct. 1 din contractul încheiat, în calitate de client, poate renunța la pachetul de servicii și datorează penalizări numai în cazul în care renunțarea este din vina sa. Însă, în speță, a mai arătat că, atâta timp cât motivul rezilierii contractului nu-i este imputabil, s-a adresat pârâtei solicitându-i restituirea sumelor achitate și chiar a invitat-o pe aceasta la conciliere directă, însă demersurile sale au rămas fără rezultat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 17 din OG 107/1999.
Reclamantul a anexat cererii, în fotocopii, contractul-cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. 211/14 mai 2011, voucher-ul eliberat, chitanțele de plată a pachetului de servicii și facturile fiscale emise de agenția de turism.
Pârâta S.C. N. 2000 S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, în esență, pârâta a arătat că a încheiat cu reclamantul contractul de comercializare a pachetelor de servicii turistice prin care-i asigura acestuia un sejur pentru 7 zile în Croația și cazare 2 nopți în Ungaria la Hotel Ibis Budapesta. A mai arătat că reclamantul putea să solicite renunțarea la serviciile contractate, însă acesta nu a respectat clauzele contractuale în sensul de a depune la agenție o solicitare, situație în care nu are nicio culpă și nicio responsabilitate pentru faptul că acesta nu a mai beneficiat de serviciile contractate.
A mai precizat că reclamantul este beneficiarul unei Polițe de asigurare complexă a călătoriilor Turist Plus Premium . nr._ încheiată cu G. Asigurări la data de 08 iulie 2011, poliță prin care și-a asigurat riscul călătoriei, inclusiv riscul producerii unui eveniment de natură a-l împiedica să mai efectueze călătoria.
Cu privire la concilierea directă pretins efectuată, a subliniat că a dat curs invitației și s-a prezentat la conciliere la data de 09 ianuarie 2012, ora 12,00 însă în lipsa reclamantului nu a fost posibilă concilierea, motiv pentru care înțelege să invoce excepția prematurității promovării acțiunii, cât timp invitația la conciliere a fost făcută doar formal.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Pârâta a anexat întâmpinării, în fotocopii, invitația la conciliere directă, răspunsul comunicat și polițele de asigurare Turist Plus Premium.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamantul a solicitat respingerea excepției prematurității promovării acțiunii, motivat de faptul că, anterior promovării cererii, prin apărătorul său a transmis pârâtei o invitație la conciliere directă prin care a invitat-o la sediul cabinetului apărătorului său pentru data de 09 ianuarie 2012, ora 12,00, însă la data stabilită s-a prezentat doar un reprezentant al acesteia care a înmânat un răspuns scris la convocare cuprinzând punctul de vedere al pârâtei față de pretențiile sale.
După termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2012 reclamantul a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a S.C. G. Asigurare-Reasigurare România S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea celor două pârâte în solidar la plata sumelor de 1163 euro și 116 lei, actualizate la data plății efective.
În motivarea precizării, în esență, reclamantul a arătat că societatea de asigurări a întocmit dosar de daună în baza poliței de asigurare emise, însă a refuzat plata despăgubirii pe motiv că nu s-a respectat condiția plății primei de asigurare în aceeași zi cu emiterea poliței.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, 970, 1039 și 1073 Cod civil.
Prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din data de 05 decembrie 2012, urmare a excepției neîndeplinirii concilierii directe cu asiguratorul invocată de instanță din oficiu, reclamantul a solicitat respingerea acestei excepții, motivat de faptul că deși nu a urmat întocmai procedura prevăzută de art. 7201 Cod procedură civilă, s-a adresat asiguratorului cu o cerere de despăgubire, în temeiul poliței de asigurare iar aceasta a deschis dosarele de daună nr._ și_, împrejurare în care acesta a aluat la cunoștință de pretențiile sale, cuantumul și temeiul lor. Totodată a precizat că refuzul explicit al asiguratorului de a plăti despăgubirea denotă imposibilitatea soluționării litigiului pe cale amiabilă.
Pârâta S.C. G. Asigurare-Reasigurare România S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca netemeinică și nelegală.
În motivarea întâmpinării, în esență, pârâta a arătat că în data de 08 iulie 2011 între ea și reclamant s-a încheiat contractul de asigurare . nr._ în baza căruia și a declarației de eveniment depusă de reclamant, a instrumentat dosarele de daună nr._ și_. A mai arătat că prin adresa nr. 87/13 septembrie 2011 i-a comunicat reclamantului că nu are dreptul la despăgubire față de dispozițiile art. 4.3 Cap. II din Condițiile de asigurare, motivat de faptul că polița de asigurare a fost încheiată doar la data de 08 iulie 2011 în timp ce contractul de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. 211 a fost încheiat la data de 14 mai 2011.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâta a anexat întâmpinării, în fotocopii, Condițiile de asigurare privind polița de călătorie în străinătate „Turist Plus Premium” și dosarele de daună instrumentate
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 417,00 lei taxă judiciară de timbru și 3,00 lei timbru judiciar, anulate la dosar.
În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatoriile societăților pârâte și probe testimoniale.
Analizând acțiunea de față, astfel cum a fost precizată, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:
La data de 14 mai 2011 între reclamant, în calitate de client și pârâta S.C. N. 2000 S.R.L. în calitate de agenție de turism s-a încheiat contractul cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. 211/14 mai 2011 privind un sejur de 7 nopți în Croația și cazarea 2 nopți în Ungaria – la Hotel Ibis Budapesta, începând cu data de 04 august 2011 (filele 5-6 din dosar). La data semnării contractului reclamantul a achitat suma de 600 euro cu titlu de contravaloare avans sejur (fila 8 din dosar), iar ulterior la datele de 30 iunie 2011 și 05 iulie 2011 acesta a achitat și diferența de preț, conform facturilor fiscale . nr._/12 mai 2011 și nr._/25 iulie 2011 emise de agenția de turism (filele 9-10 din dosar).
După achitarea integrală a prețului sejurului contractat, la data de 08 iulie 2011 reclamantul a achitat și suma de 116,00 lei reprezentând contravaloarea asigurării complexe, fiindu-i eliberată de către agenția de turism (în calitate de intermediar al societății de asigurare) polița de călătorie în străinătate „Turist Plus Premium” . nr._/08 mai 2011.
Fiind în imposibilitatea fortuită de a efectua călătoria, datorită unor probleme medicale ale soției sale (filele 73-74, 99-102, 104-123 din dosar), la data de 08 august 2011 reclamantul și soția sa s-au adresat pârâtei S.C. G. Asigurare-Reasigurare România S.A. cu o cerere de despăgubire, completând în acest sens înscrisurile intitulate „declarație eveniment a persoanelor asigurate” (filele 71-72, 85-86 din dosar).
În urma instrumentării celor două dosare de daună deschise de asigurator (nr._ și_), prin adresa nr. 87/13 septembrie 2011 asiguratorul l-a încunoștințat pe reclamant că nu poate soluționa favorabil cererea de despăgubire, motivat de faptul că serviciile turistice au fost achiziționate de la agenția de turism în data de 14 mai 2011 în baza contractului nr. 211, iar polița de asigurare a fost încheiată la data de 08 mai 2011, iar potrivit Capitolul II pct. 4.3 din condițiile de asigurare, riscul de anulare a călătoriei (storno) era valabil numai în condițiile în care emiterea poliței de asigurare și plata primei de asigurare aveau loc în aceeași zi cu încheierea contractului de comercializare a pachetelor de servicii turistice (fila 142 din dosar).
În aceste condiții, reclamantul a demarat procedura concilierii directe cu pârâta S.C. N. 2000 S.R.L. solicitându-i acesteia restituirea sumelor de 1163 euro reprezentând contravaloarea pachetului de servicii turistice și 116,00 lei reprezentând contravaloarea asigurării. În invitația expediată, reclamantul a comunicat pârâtei atât cuantumul pretențiilor cât și temeiul lor (fila 18 din dosar). La data stabilită pentru conciliere s-a prezentat reprezentantul societății pârâte care prin adresa nr. 2/09 ianuarie 2012 a comunicat apărătorului reclamantului că nu este în culpă și că nu poate onora solicitarea de restituire a sumelor precizate, cât timp turistul este singurul vinovat de situația creată. În acest sens s-a subliniat că reclamantul nu a înregistrat nicio cerere scrisă de renunțare la contract, situație în care nu are nici o obligație de restituire a sumelor pretinse deoarece sumele încasate au fost virate prestatorilor de servicii (fila 19 din dosar).
Ulterior, prin adresa nr. 6/08 februarie 2012 pârâta S.C. N. 2000 S.R.L. i-a comunicat apărătorului reclamantului că cele două polițe de asigurare eliberate au fost predate în original reclamantului la data de 08 iulie 2011 când s-a efectuat plata primei de asigurare, iar copia lor a fost transmisă asiguratorului (fila 28 din dosar).
În prezenta procedură, reclamantul tinde la recuperarea sumelor de bani achitate cu titlu de preț al serviciilor turistice și al poliței de asigurare încheiată.
În acord cu dispozițiile art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe înainte de a intra în fondul dezbaterilor, asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Prin urmare, instanța va analiza cu prioritate excepția prematurității promovării acțiunii în raport de dispozițiile art. 7201 Cod procedură civilă, invocată de pârâta S.C. N. 2000 S.R.L. prin întâmpinare.
Potrivit art. 7201 Cod procedură civilă, în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii, reclamantul trebuie să încerce soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Prevederile art. 7201 Cod procedură civilă privind efectuarea concilierii prealabile, în litigiile comerciale evaluabile în bani, sunt obligatorii, în schimb termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare a voinței părților, cât și conținutul concret al înscrisurilor sunt recomandate în articolul menționat începând cu alineatul 2 dar nu reprezintă condiții cerute imperios de lege, astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile ci numai dacă partea dovedește o vătămare.
În speță, având în vedere că reclamantul a procedat la invitarea pârâtei la conciliere directă, iar la data stabilită pentru conciliere reprezentantul acesteia a transmis în scris apărătorului reclamantului punctul de vedere al societății pârâte relativ la pretențiile exprimate, instanța constată că excepția invocată este neîntemeiată. Această soluție se impune și raportat la împrejurarea că pârâta nu a dovedit vreo vătămare din faptul că nu a existat o discuție efectivă între părțile litigante, atâta timp cât prin răspunsul comunicat și-a exprimat refuzul categoric de a-l despăgubi pe reclamant.
Referitor la fondul litigiului, în prealabil instanța reține că la data de 12 aprilie 2010 între S.C. G. Asigurare-Reasigurare România S.A., în calitate de asigurator și S.C. N. 2000 S.R.L., în calitate de intermediar în asigurări a intervenit un contract de intermediere în asigurări, ce a avut ca obiect negocierea și încheierea de contracte de asigurare de către intermediarul în asigurări, în numele G., cu stricta respectare a condițiilor, tarifelor și normelor de subscriere ale G., tipurilor de asigurări și a comisioanelor maxime pentru intermedierea de asigurări specificate și a metodologiei de subscriere și încasarea primelor de asigurare (filele 157-171 din dosar).
Potrivit contractului încheiat, S.C. N. 2000 S.R.L. în calitate de intermediar în asigurări și-a asumat obligația de a cunoaște condițiile de asigurare aferente contractelor/polițelor intermediate în numele Asiguratorului și să prezinte cu exactitate potențialilor asigurați prevederile acestora (pct. 5.10 din contract).
În speță, astfel cum rezultă din declarația martorului audiat la data încheierii contractului de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. 211/14 mai 2011, pârâta S.C. N. 2000 S.R.L. nu l-a încunoștințat pe reclamant despre necesitatea încheierii poliței de asigurare storno la data încheierii contractului, ci dimpotrivă la data eliberării poliței l-a asigurat pe reclamant că în cazul în care dintr-un motiv întemeiat nu va putea efectua călătoria i se va restitui integral contravaloarea acesteia, mai puțin contravaloarea asigurării (fila 181 din dosar).
Însă, în Condițiile de asigurare privind polița de călătorie în străinătate „Turist Plus Premium” contractată de reclamant, referitor la asigurarea storno – capitolul II pct. 4.3 – s-a prevăzut că în cazul în care prevederile contractuale (contract de achiziție pachet servicii turistice) stabilesc aplicarea imediată (începând cu ziua încheierii contractului) a penalizărilor în caz de anulare a călătoriei, riscul de anulare a călătoriei (storno) este valabil numai în condițiile în care emiterea poliței de asigurare și plata primei de asigurare au loc în aceeași zi cu încheierea contractului de comercializare a pachetelor de servicii turistice.
Procedând la analizarea, sub acest aspect, a contractului cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. 211/14 mai 2011, instanța constată că începând cu data încheierii contractului (în lipsa unor prevederi exprese care să excludă de la aplicarea din acest moment a dispozițiilor art. V pct. 1), în cazul în care turistul renunța la pachetul de servicii turistice obiect al contractului, el datora Agenției penalități în cuantumurile prevăzute expres la pct. 1.1. al aceluiași articol.
Ori, dată fiind forma contractului cadru preformulat utilizat de pârâta S.C. N. 2000 S.R.L. în relațiile cu clienții săi și raportat la obligațiile contractuale asumate de această pârâtă față de asigurator, rezultă dincolo de orice dubii că pentru valabilitatea asigurării storno cuprinsă în polița de asigurare de călătorie în străinătate „Turist Plus Premium” era absolut necesar ca la data încheierii contractului de servicii turistice să fie încheiat și contractul de asigurare.
În aceste condiții, se va reține că prin nerespectarea culpabilă a obligațiilor asumate în calitate de intermediar de asigurări, pârâta S.C. N. 2000 S.R.L. și-a prejudiciat clienții, în sensul că deși aceștia au contractat polița de asigurare intermediată, riscul asigurat (storno) era exclus de la despăgubire încă din momentul încheierii contractului de asigurare. Aceasta întrucât pârâta S.C. N. 2000 S.R.L. nu și-a armonizat dispozițiile contractelor încheiate cu clienții săi cu cele ale condițiilor de asigurare prevăzute pentru polițele de asigurare pe care le încheia în calitate de intermediar și pentru care primea bonificații (comisioane).
În conformitate cu art. 969 cod civil - „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 Cod civil, convențiile trebuie executate cu bună-credință. În aplicarea acestui principiu, instanța reține că derularea conformă a unei convenții trebuie asumată de fiecare dintre participanții la raportul juridic și trebuie să fie respectată în același mod de ambele părți.
Însă, în situația de față se poate constata că pârâta S.C. N. 2000 S.R.L. prin modul culpabil în care a înțeles să încheie cu reclamantul atât contractul cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. 211/14 mai 2011 în calitate de agenție de turism cât și contractul de asigurare . nr._/08 mai 2011 în calitate de intermediar în asigurări, aceasta i-a produs reclamantului un prejudiciu prin imposibilitatea obținerii unei despăgubiri de la asigurator pentru situația producerii riscului asigurat – stare de fapt dovedită prin probele administrate în cauză.
Prin urmare, în speță, echitatea și echilibrul contractual al părților nu au fost corect reprezentate, iar nerespectarea principiului bunei-credințe poate fi sancționată prin obligarea pârâtei S.C. N. 2000 S.R.L. la despăgubiri.
În ce o privește pe pârâta S.C. G. Asigurare-Reasigurare România S.A., în raport de cele analizate anterior, instanța constată că în lipsa dovedirii unei minime culpe în neplata despăgubirii izvorâtă din contractul de asigurare, în prezenta procedură nu poate fi antrenată răspunderea sa contractuală.
Așa fiind, instanța va admite în parte acțiunea de față, în sensul că va fi obligată pârâta S.C. N. 2000 S.R.L. la plata sumelor de 1163 euro și 116,00 lei către reclamant, cu titlu de despăgubiri, urmând a fi respinsă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta S.C. G. Asigurare-Reasigurare România S.A.â
Totodată, având în vedere că legea prezumă în cazul neexecutării unei obligații ce are ca obiect o sumă de bani, că lipsa de folosință a acesteia provoacă creditorului un prejudiciu, se va dispune și obligarea pârâtei S.C. N. 2000 S.R.L. la plata către reclamant a dobânzii legale aferentă debitului principal și calculată de la data promovării acțiunii, respectiv 25 iunie 2012 (data punerii în întârziere) și până la data plății efective. În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reținându-se culpa procesuală a pârâtei S.C. N. 2000 S.R.L. în declanșarea litigiului, se va dispune și obligarea acesteia la plata sumei de 420,00 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul S. E. M., domiciliat în S., .. 37, județul Hunedoara în contradictoriu cu pârâta S.C. N. 2000 S.R.L., cu sediul în municipiul D., ., județul Hunedoara și, în consecință:
Obligă pârâta la plata sumelor de 1163 euro și 116,00 lei către reclamant, precum și la plata dobânzii legale datorată pentru aceste sume și calculată de la data promovării acțiunii, respectiv 25 iunie 2012 și până la data plății efective.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, obligă pârâta la plata sumei de 420,00 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. E. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. G. ASIGURARE-REASIGURARE ROMÂNIA S.A., cu sediul procesual ales în municipiul S., .. 32, județul A..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2013.
Președinte,Grefier,
A. L. S. A. G.-P.
A.L.S./A.G.P.
5 ex./23 aprilie 2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4428/2013. Judecătoria DEVA | Pretenţii. Sentința nr. 185/2013. Judecătoria DEVA → |
|---|
