Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 1967/2013. Judecătoria DEVA

Judecătoria DEVA - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 1967/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 8974/221/2010

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA

D., . nr. 35

Tel: 0254_/ Fax: 0254_, e-mail:_

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1967/2013

Ședința publică din data de: 10 aprilie 2013

Instanța constituita din :

PREȘEDINTE: A. L. S. – judecător

Grefier: A. G.-P.

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul B. T. și pe pârâta B. V., având ca obiect partaj bunuri comune.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 03 aprilie 2013, iar apoi având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi, 10 aprilie 2013 când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra acțiunii civile de față:

Prin cererea formulată și înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 15 octombrie 2010, reclamantul B. T., domiciliat în ., județul Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. V., domiciliată în municipiul D., Calea Zarandului, ., ca prin hotărârea ce se va pronunța:

(1) să se constate că împreună cu pârâta a dobândit sub durata căsătoriei, prin contribuție egală, următoarele bunuri:

- imobilul apartament înscris în CF 6456/137 D., nr. top 3756/47/5/x/7/137 compus din patru camere și dependințe cu suprafața de 75,24 mp. și cota aferentă din părțile comune;

- certificatul de acționar nr. 6233/29 noiembrie 2004 înscris în Registrul acționarilor la poziția 6220 al BCR SA însumând un nr. de 5100 de acțiuni, cu valoarea de 10.000 lei/ acțiune, de la nr._ la nr._;

(2) să se dispună partajarea bunurilor comune prin atribuirea lor în natură către pârâtă, cu obligația acesteia la plata unei sulte corespunzătoare.

În motivarea cererii, în esență, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, iar prin sentința civilă nr. 1002/2005 pronunțată de Judecătoria D., căsătoria a fost desfăcută prin divorț. A mai arătat că sub durata căsătoriei a dobândit împreună cu pârâta bunurile menționate, pe care aceasta însă refuză să le partajeze de bună voie.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 36 Codul familiei.

Reclamantul a anexat cererii extras CF 6456/137 D. și copia certificatului de acționar.

Prin cererea (cerere reconvențională – filele 14-15 din dosar) formulată și înregistrată la Judecătoria D. sub nr._ din data de 10 noiembrie 2010 (conexată la prezentul dosar), pârâta B. V. a solicitat în contradictoriu cu reclamantul B. T., ca prin hotărârea ce se va pronunța:

(1) să se constate că sub durata conviețuirii cu pârâtul au dobândit în cotă de ½ parte următoarele bunuri:

- imobilul înscris în CF 6456/137 D., nr. top 3756/47/5/x/7/137 în valoare de 130.000,00 lei;

- imobilul situat în municipiul Timișoara înscris în CF_, nr. top 1732/9065/L/VII în valoare de 80.000,00 lei;

- autoturism marca Dacia L. înmatriculat sub nr._ în valoare de 9.000,00 lei;

- autoturism marca Dacia 1310 Break înmatriculat sub nr._ în valoare de 1.000,00 lei;

- imobilul situat în . înscris în tarlaua 16/2, . valoare de 100.000,00 lei.

(2) să se dispună partajarea acestor bunuri prin formarea de loturi în natură și stabilirea eventualelor sulte;

(3) obligarea la cheltuieli de judecată, în caz de opoziție.

În motivarea cererii, în esență, pârâta a arătat că a fost căsătorită cu reclamantul, iar prin sentința civilă nr. 1002/2005 pronunțată de Judecătoria D. s-a desfăcut căsătoria din culpa ambilor soți. A mai arătat că după pronunțarea acestei hotărâri, împreună cu reclamantul a continuat să conviețuiască și să se gospodărească împreună până în luna august 2010, când între ei s-a produs în mod definitiv separarea în fapt.

A mai precizat că sub durata conviețuirii cu pârâtul a dobândit prin cumpărare garsoniera situată în municipiul Timișoara, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2694/2002 de BNP Tomus A., precum și imobilul apartament cu 4 camere situat în municipiul D..

A mai subliniat că în anul 1994 reclamantul împreună cu mama și cu sora sa au convenit cu privire la moștenirea rămasă după tatăl acestuia, fiindu-i atribuită . în . suprafață de 800 mp. pe care au construit inițial o cabană, iar în anul 1998 au început demersurile pentru obținerea autorizației de construire și în anul 2000 au început construcția casei situată în Zam la nr. 252, nr. top 644/6 compusă din cinci camere, două băi, cămară, bucătărie și pivniță. Tot astfel, a susținut că în timpul conviețuirii au fost dobândite și cele două autoturisme care se află în posesia reclamantului.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 30 și urm. Codul familiei.

Pârâta a anexat cererii, în fotocopii, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2694/06 septembrie 2002 de BNP T. A., contractul de schimb imobiliar autentificat sub nr. 228/01 februarie 1996, sentința civilă nr. 1002/2005 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr. 159/2005 și titlul de proprietate nr. 5891/80

Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională (filele 24-25 din dosar) prin care a precizat următoarele:

Cu referire la imobilul apartament situat în D., înscris în CF 6456/137 D., nr. top 3756/47/5/x/7/137 a precizat că nu este de acord cu valoarea estimată de pârâtă de 130.000,00 lei, apreciind că valoarea imobilului se circumscrie sumei de 180.000,00 lei. A mai arătat că acest imobil nu se află în folosința exclusivă a pârâtei întrucât până în luna august 2010 a contribuit la plata cheltuielilor aferente acestui imobil în care a și locuit în perioada rece (noiembrie-aprilie) în toți anii după pronunțarea divorțului. Totodată a susținut că nu este de acord cu atribuirea acestui imobil către pârâtă decât în condițiile în care va fi despăgubit imediat cu jumătate din valoarea acestuia.

În ce privește imobilul situat în Timișoara, ., ., compus dintr-o cameră și dependințe, înscris în CF_ Timișoara, nr. top_/LVII a precizat că este de acord cu valoarea estimată de pârâtă de 80.000,00 lei, însă cu precizarea că acesta a fost dobândit din banii obținuți ca urmare a trecerii în rezervă, astfel că pârâtei îi revine doar o cotă de 25,5% din valoarea imobilului.

Referitor la autoturismul Dacia L. înmatriculat sub nr._ a subliniat că acesta a fost achiziționat în anul 2008 cu prețul de 24.145,00 lei prin contribuție comună. A mai precizat că este de acord cu valoarea estimată de pârâtă de 9.000,00 lei, dar nu este de acord să-i achite jumătate din valoare întrucât autoturismul a fost avariat de către pârâtă întru-un accident rutier petrecut la data de 14 august 2009, iar costurile reparației în sumă de 7.600,00 lei au fost suportate de către el, situație în care, raportat la sumele investite de fiecare parte în autoturism, pârâtei îi revine un procent de 38% din valoarea acestuia.

În ce privește autoturismul marca Dacia 1310 înmatriculat sub nr._ a precizat că este de acord cu valoarea indicată de pârâtă.

Cu referire la imobilul situat în Zam, nr. 252, județul Hunedoara a precizat că terenul pe care este edificată construcția aparține mamei sale, decedată la data de 20 iulie 2008 a cărei succesiune nu a fost dezbătută. A mai arătat că pârâta nu are nici un drept asupra acestui imobil, că nu a existat nicio înțelegere (partaj de ascendent) și că valoarea estimată nu este cea reală. Mai mult a subliniat că conform înțelegerii intervenite între ei, la data încheierii acesteia, valoarea estimată de reclamantă era doar de 600.000 lei, iar de la data înțelegerii nu s-a mai făcut nicio investiție comună.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

Prin precizarea depusă la dosar (fila 38 din dosar), reclamantul a subliniat că la sfârșitul anului 2006, după pronunțarea divorțului, împreună cu pârâta au hotărât să vândă și au vândut un număr de 1100 acțiuni din cele deținute la BCR, situație în care au mai rămas un număr de 4000 acțiuni cu privire la care a solicitat fie să i se transfere dreptul de proprietate pentru un număr de 2000 acțiuni, fie ca pârâta să-l despăgubească cu contravaloarea celor 2000 acțiuni conform ofertei varianta 1 a Erste Bank.

La termenul de judecată din data de 28 aprilie 2011 reclamantul a formulat o nouă precizare (filele 55-58 din dosar) prin care a solicitat admiterea rectificării unor declarații și inadvertențe cuprinse în unele documente elaborate de el și înaintate instanței sau direct fostei sale soții, motivat de faptul că în întâmpinarea înaintată instanței cât și în proiectul de înțelegere pe care l-a propus fostei soții încă din luna octombrie 2010 au fost cuprinse solicitări nejustificate. Prin urmare a solicitat să se constate cazul fortuit în care s-a aflat.

În acest sens a precizat că nu este adevărat că ar fi continuat să conviețuiască cu pârâta după desfacerea căsătoriei și să se gospodărească în comun cu aceasta, ci așa cum rezultă din înțelegerea din 22 aprilie 2002, el a plătit regulat sumele aferente întreținerii copiilor, conform sentinței de divorț, precum și sumele aferente cheltuielilor curente cu locuința și cele administrative legate de bunurile comune. A mai arătat că, cu excepția autoturismului Dacia L. cumpărat în comunîn anul 2008 nu a mai făcut investiții comune și mai mult nu a avut niciodată acces la veniturile fostei soții sau la conturile sale bancare. Tot astfel a subliniat că după divorț au trăit separat și independent unul de altul din punct de vedere financiar, conform înțelegerii din 22 aprilie 2002.

În ce privesc bunurile comune a subliniat următoarele:

- imobilul apartament situat în D., înscris în CF 6456/137 D., nr. top 3756/47/5/x/7/137;

Cu referire la acesta a subliniat că este bun comun dobândit în timpul căsătoriei, precum și faptul că deși veniturile realizate de el au fost mai mari, este de acord cu partajarea lui în cotă de ½ parte fiecare. Totodată a solicitat să-i fie atribuit beneficiul locuinței sau în caz contrar, să se dispună instituirea în favoarea sa a unei indemnizații lunare de 150 euro (echivalent în lei) pe care pârâta să i-o asigure pentru acoperirea cheltuielilor de instalare într-o altă locuință până la data rămânerii irevocabile a hotărârii de partaj.

- imobilul situat în Timișoara, ., ., compus dintr-o cameră și dependințe, înscris în CF_ Timișoara, nr. top_/LVII;

În ce privește acest bun a precizat că a fost dobândit din banii obținuți ca urmare a trecerii sale în rezervă, situație în care acesta nu este bun comun, ci este proprietatea sa, cumpărat din bani proprii.

- autoturismul Dacia L. înmatriculat sub nr._ ;

Cu referire la acesta a subliniat că a fost achiziționat în anul 2008 cu prețul de 24.145,00 lei prin contribuție comună. A mai precizat că este de acord cu valoarea estimată de pârâtă de 9.000,00 lei, dar nu este de acord să-i achite jumătate din valoare întrucât autoturismul a fost avariat de către pârâtă întru-un accident rutier petrecut la data de 14 august 2009, iar costurile reparației în sumă de 7.600,00 lei au fost suportate de către el, situație în care, raportat la sumele investite de fiecare parte în autoturism, pârâtei îi revine un procent de 38% din valoarea acestuia, respectiv suma de 3.400,00 lei.

- autoturismul marca Dacia 1310 înmatriculat sub nr._ cu privire la care a precizat că este bun comun și că este de acord cu valoarea indicată de pârâtă.

- imobilul situat în Zam, nr. 252, județul Hunedoara;

În ce privește acest imobil a subliniat că toate documentele de la dosar dovedesc că dreptul de proprietate asupra imobilului aparțin mamei sale. Totodată a subliniat că dacă pârâta a pus la dispoziția mamei sale pentru realizarea acestei construcții ca ajutor, împrumut sau fără nici un titlu începând cu anul 2000 diferite sume de bani și pe care nu le-a revendicat până în prezent, solicită a se constatat că s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă.

- acțiuni BCR – cu privire la acestea, în esență, reclamantul a reiterat cele susținute prin precizarea depusă la filele 38-39 din dosar.

La termenul de judecată din data de 28 aprilie 2011, pârâta prin apărător, și-a precizat oral cererea reconvențională, în sensul că în ce privește imobilul din Zam a solicitat să se constate că deține un drept de creanță corespunzător cotei de ½ parte din valoarea imobilului.

La data de 27 decembrie 2011 (filele 131-133 din dosar) numita P. C. (născută B.) a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat ca în procesul de partaj dintre fratele său, B. T. și pârâtă să nu se dispună asupra cotei de ½ din imobilele situate în Zam, nr. 252, construite pe tarlaua 16/2, . în T.P. 5891/80.

Pârâta B. V. a formulat întâmpinare la cererea de intervenție prin care a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, întrucât intervenienta nu a invocat un drept propriu (filele 187-190 din dosar).

La data de 13 martie 2012, numita P. C. și-a precizat cererea de intervenție în interes propriu în sensul că a solicitat să nu se dispună în procesul de partaj asupra cotei de ½ care i se cuvine în calitate de moștenitoare legală a defunctei B. V. din terenul și imobilele situate în Zam, nr. 252 și să se constate în ce privește cota de ½ ce i se cuvine din aceste imobile că s-a împlinit termenul de prescripțiue extinctivă prevăzut de lege față de revendicările de creanță ridicate de pârâta B. V. asupra acestora.

Reclamantul B. T. a formulat întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu (fila 221 din dosar) prin care a arătat că nu se opune admiterii acesteia.

Prin încheierea de ședință din data de 28 martie 2012 (filele 225-226 din dosar), în temeiul art. 165 Cod procedură civilă, s-a dispus disjungerea cererii de intervenție în interes propriu, motivat de faptul că față de modul în care a fost redactată, instanța s-a aflat în imposibilitatea de a analiza îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii, urmând ca pretențiile intervenientului să fie valorificate pe cale separată și nu în prezenta procedură.

Taxe de timbru:

- acțiunea principală a fost timbrată cu suma de 8.691,00 lei taxă judiciară de timbru (filele 36 și 37 din dosar)

- cererea reconvențională a fost timbrată cu suma de 8.400,00 lei taxă judiciară de timbru (fila 33 din dosar)

Onorarii expert:

(1) 1.930,00 lei onorariu expertiza în construcții: chitanța_/1/14.06.2011 în valoare de 500,00 lei (B. T. – fila 88), chitanța_/1/08.06.2011 în valoare de 500,00 lei (B. V. – fila 94) și chitanța nr._/1/21.02.2012 (B. V. – fila 184 din dosar)

(2) 1.000,00 lei onorariu expertiză auto achitat cu chitanța_/1/08.06.2011 în valoare de 500,00 lei (B. V. – fila 95) și chitanța_/1/18.01.2012 în valoare de 500,00 lei (B. V. – fila 95)

(3) 1.500,00 lei onorariu expertiză în construcții imobilul din Timișoara: chitanța_/1/15.03.2012 în valoare de 700,00 lei (B. T. – fila 222) și chitanța_/1/30.05.2012 în valoare de 800,00 lei (B. T. – fila 258)

(4) 5.800,00 lei onorariu contraexpertiză tehnică în construcții: chitanța_/1/24.09.2012 în valoare de 1.000,00 lei (B. T. - fila 281), chitanța nr._/1/25.09.2012 în valoare de 1.000,00 lei (B. V. – fila 283), chitanța_/1/14.11.2012 în valoare de 2.500,00 lei (B. T. - fila 301) și chitanța nr._/1/27.11.2012 în valoare de 1.300,00 lei (B. V. – fila 303).

Probe administrate:

- înscrisuri;

- interogatoriul pârâtei (fila 71 din dosar) și supliment interogator (filele 119-120 din dosar);

- interogatoriul reclamanteului (filele 72-74 din dosar)

- probe testimoniale (declarații martori: P. M. – filele 107-108; L. E. C. – filele 109-110; N. S. I. – filele 111-112, M. M. – filele 117-118);

- expertiză tehnică auto (filele 153-181 din dosar) și răspuns la obiecțiuni (fila 230 din dosar);

- expertiză tehnică în construcții (filele 199-214 din dosar);

- expertiză tehnică în construcții imobilul din Timișoara (filele 239-253 din dosar);

- contraexpertiză tehnică în construcții pentru imobilul din D. (filele 311-342 din dosar) și răspuns la obiecțiuni (filele 405-417 din dosar);

- contraexpertiză tehnică în construcții pentru imobilul din Zam (filele 343-388 din dosar) și răspuns la obiecțiuni (filele 405-417 din dosar).

Analizând acțiunea principală și cererea reconvențională, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Aspecte preliminare:

Având în vedere că la data promovării acțiunii cu privire la regimul juridic al bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei erau aplicabile dispozițiile Codului familiei, raportat și la dispozițiile art. 33 din Legea 71/2011, precum și la data desfacerii căsătoriei – 28 februarie 2005 – instanța constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile privind regimul matrimonial al soților reglementate de Codul civil 2009, motiv pentru care va analiza pretențiile formulate de părțile litigante prin prisma dispozițiilor Codului familiei și cele ale Codului de procedură civilă aplicabile.

Pe fondul cauzei, cu referire la acțiunea principală și cererea reconvențională, instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1002/28 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul civil nr. 159/2005 s-a desfăcut căsătoria încheiată la data de 05 mai 1983 între reclamant și pârâtă, din culpa ambilor soți (filele 18-19 din dosar).

După desfacerea căsătoriei prin divorț, părțile au continuat să conviețuiască și să se gospodărească împreună. Relevante în acest sens sunt atât susținerile reclamantului invocate în întâmpinarea depusă la dosar (fila 24 din dosar) potrivit cu care ar fi locuit împreună cu pârâta în apartamentul situat în D. și după desfacerea căsătoriei și că în anul 2008 prin contribuție comună au achiziționat autoturismul marca Dacia L., cât și susținerile reclamantei prezentate în cererea reconvențională. Această stare de fapt rezultă fără dubii și din declarațiile martorilor audiați. Astfel, martora P. M. a susținut că părțile au locuit împreună și după divorț, martorul L. E. C. a afirmat că a fost surprins când a aflat că cei doi sunt divorțați întrucât se comportau ca doi soți, iar martora M. M. a susținut că după divorțul lor, părțile au continuat să locuiască împreună până în august 2010.

În prezenta procedură părțile tind să-și partajeze bunurile comune dobândite atât în timpul căsătoriei, cât și după divorț dar în perioada în care au conviețuit împreună.

Potrivit art. 30 Codul familiei – „bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților”. Textul instituie și o prezumție relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă. C. propriu zisă ce se cuvine din devălmășie fiecăruia dintre soți se stabilește pe baza contribuției efective a fiecăruia la dobândirea tuturor bunurilor comune. Astfel, în lipsa unor probatorii din care să rezulte că unul din soți a avut o contribuție mai mare la achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, se prezumă că ambii soți au avut contribuții egale și, deci, împărțirea unor bunuri urmează a se face, de asemenea, în părți egale.

Prin divorțul părților, dreptul de proprietate devălmașă s-a transformat în plan intelectual, într-o proprietate pe cote-părți, iar până la proba contrară, cele două cote-părți se prezumă a fi egale. Potrivit dispozițiilor legale, coproprietatea este un drept de proprietate pe cote-părți ideale, abstracte, matematice, care aparține la două sau mai multe persoane asupra unuia și aceluiași lucru.

Specific regimului juridic al coproprietății este faptul că fiecărui coproprietar îi aparține o cotă-parte ideală, abstractă din dreptul de proprietate, bunul obiect al dreptului de proprietate rămânând nefracționat și are caracter vremelnic deoarece durează în timp până la sistarea ei.

Modalitatea specifică și cea mai frecventă de încetare a coproprietății este partajul sau împărțeala, respectiv operația juridică prin care încetează starea de coproprietate ori de indiviziune, în sensul că bunul sau bunurile stăpânite pe cote-părți sunt împărțite materialmente între copărtași, fiecare devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate sau asupra unui anume bun din cele ce formau obiectul coproprietății.

Împărțeala este reglementată în art. 728-799 Cod civil, completate cu prevederile art. 673¹-673¹⁴ Cod procedură civilă, care reglementează procedura specială a împărțelii judiciare.

Potrivit art. 673⁵ alin. 1 Cod procedură civilă instanța trebuie să stabilească bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar și cota-parte ce se cuvine fiecăruia.

În cele ce urmează instanța va analiza distinct atât compunerea masei partajabile, cât și cotele-părți ce se cuvin foștilor soți.

 În ceea ce privește bunurile supuse împărțelii:

Ca urmare a recunoașterii reciproce (acțiune principală, completare la acțiune –și cerere reconvențională), instanța constată că părțile au dobândit sub durata căsătoriei următoarele bunuri a căror calitate de bunuri comune nu a fost contestată:

- imobilul apartament compus din patru camere și dependințe situat în municipiul D., Calea Zarandului, ., ., județul Hunedoara, înscris în CF_-C1-U28 D. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 6457/137 D.), nr. top 3756/47/5/x/7.

Conform evidențelor de carte funciară (fila 415 din dosar) acest imobil reprezintă proprietatea comună a reclamantului și pârâtei sub B1, dobândită de aceștia sub durata căsătoriei în baza contractului de schimb autentificat sub nr. 228/1996.

Astfel cum rezultă din raportul de contraexpertiză tehnică în construcții efectuat în cauză, cu completările ulterioare, valoarea actuală de circulație a acestui imobil se circumscrie sumei de 179.849,00 lei (188.500,00 lei valoarea de circulație a imobilului – 8.151,00 lei valoarea parchetului laminat montat de către pârâtă în anul 2011).

- imobilul situat în municipiul Timișoara înscris în CF_, nr. top 1732/9065/L/VII în valoare de 80.000,00 lei;

Conform evidențelor de carte funciară (fila 416 din dosar) acest imobil reprezintă proprietatea comună a reclamantului și pârâtei sub B1, dobândită de aceștia sub durata căsătoriei în baza contractului de vânzare–cumpărare autentificat sub nr._/2002.

Imobilul este situat în municipiul Timișoara, ., ., . și este înscris în CF_-C1-U24 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF_), nr. ord. A+1, nr. top_/LVII.

Astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, valoarea actuală de circulație a acestui imobil se circumscrie sumei de 37.507,00 lei.

Cu referire la acest imobil, în prealabil, instanța reține că prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul nu a contestat calitatea de bun comun (filele 24-25 din dosar), pentru ca, ulterior, prin precizările depuse (filele 55-58 din dosar) să susțină că acesta este bunul său propriu fiind dobândit din ajutorul acordat cadrelor militare la trecerea în rezervă.

Însă aceste susțineri nu pot fi primite atâta timp cât pe de-o parte bunul a fost dobândit sub durata căsătoriei, fiind incidente dispozițiile art. 30 Codul familiei, iar pe de altă parte ajutorul bănesc acordat cadrelor militare la trecerea în rezervă sau direct în retragere în temeiul art. 31 din Legea 138/1999 nu poate fi asimilat unei indemnizații de asigurare și deci nu poate fi conferit ca bun propriu conform art. 31 lit. e din Codul familiei (decizia 314/03 martie 2005 C.A. București, Secția IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală – „Divorțul și partajul judiciar-Jurisprudență” Ed. M., pag. 164-168).

Astfel, potrivit art. 31 lit. e Codul familiei – „Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț indemnizația de asigurare sau despăgubirea pentru pagube pricinuite persoanei”. În speță, sumele acordate reclamantului în conformitate cu dispozițiile art. 31 din Legea 138/1999 (fila 49 din dosar) reprezintă un ajutor neimpozabil ce se acordă tuturor cadrelor medicale aflate în unul din cazurile prevăzute de art. 85 din Legea 89/1995 privind statutul cadrelor militare, fiind venit salarial

- autoturism marca Dacia L. înmatriculat sub nr._ în valoare de 9.000,00 lei;

Potrivit susținerilor ambelor părți, acest autovehicul a fost dobândit prin contribuție comună, de către cei doi foști soți în anul 2008. Astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 153-181 din dosar), valoarea actuală de circulația a acestui autoturism se circumscrie sumei de 13.280,00 lei.

- autoturism marca Dacia 1310 Break înmatriculat sub nr._ în valoare de 1.000,00 lei;

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că acest autoturism a fost dobândit sub durata căsătoriei și are calitatea de bun comun. Cu referire la valoarea acestuia se va avea în vedere suma de 1.400,00 lei stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză.

- imobilul construcție situat în . edificat pe terenul evidențiat în tarlaua 16/2, . valoare de 100.000,00 lei.

Prin titlul de proprietate nr. 5891/80 s-a reconstituit în favoarea mamei reclamantului, respectiv defunctei B. C. V., dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha și 3706 mp. printre care și pentru suprafața de 800 mp. evidențiată în sola 16/2 . categoria de folosință curți construcții.

Cu privire la titlul de proprietate emis nu au fost îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară. În aceste condiții, susținerile reclamantului în sensul că suprafața de 800 mp. evidențiată în sola 16/2 . face parte din imobilul înscris în CF_ Zam (provenită din conversia de pe hârtie a CF 6), nr. top 14/1, 14/2, 15, 93, 95 (fila 45 din dosar) nu pot fi primite, cu atât mai mult cu cât urmare a eliberării titlurilor de proprietate, vechile cărți funciare corespondente au fost sistate.

La data de 21 decembrie 2000 pe numele B. V., domiciliată în municipiul D., Calea Zarandului, ., . eliberată autorizația de construire nr. L/2000 pentru edificarea unei construcții tip locuință P+M în localitatea Zam, pe terenul înscris în T.P. 5891/80, nr. sola 16/2, nr. . 63 din dosar). Astfel cum rezultă din autorizația de construire raportat la domiciliul persoanei solicitante, titularul acesteia a fost pârâta. Chiar dacă ulterior, autorizația de construire a fost rectificată (fila 387 din dosar), raportat la actele și lucrările dosarului, instanța constată că această rectificare a fost efectuată pro causa atâta timp cât însăși sora reclamantului a anexat cererii de intervenție formulată o autorizație de construire nerectificată (fila 138 din dosar).

În baza certificatului de urbanism și a autorizației de construire, sub durata căsătoriei părților, a fost edificat imobilul construcție situat în localitatea Zam, la nr. administrativ 252. Această stare de fapt rezultă și din probele testimoniale administrate în cauză. Astfel martorul P. M. (fila 107 din dosar) a relatat că în perioada în care s-a construit casa cei doi erau căsătoriți, precum și faptul că, din câte a observat, la construcția casei și la amenajarea acesteia s-a ținut cont și de opinia pârâtei. Aceeași stare de fapt rezultă și din declarația martorului L. E. C. (fila 109 din dosar) care a susținut că „construcția s-a realizat în perioada în care părțile erau căsătorite”, cât și din declarația martorului M. M. (fila 117 din dosar) care a afirmat că „construcția s-a făcut cu contribuția comună a celor doi soți”.

În aceste condiții, susținerile reclamantului în sensul că acest imobil a fost construit de către mama lui, respectiv defuncta B. V., nu pot fi primite. Astfel, din declarațiile acelorași martori rezultă, fără dubii, că în imobil nu a locuit niciodată mama reclamantului sau sora acestuia. Mai mult, atât reclamantul (prin întâmpinările depuse la dosar) cât și sora acestuia (prin cererea de intervenție formulată) au recunoscut implicit că pârâta a contribuit financiar la edificarea acestui imobil. Relevante în acest sens sunt susținerile potrivit cu care „dacă fosta soție a pus la dispoziția mamei mele începând cu anul 2000 sume de bani pentru realizarea acestei construcții ca ajutor, ca împrumut sau fără nici un titlu și pe care nu le-a revendicat până acum” (filele 57 și 132-133 din dosar).

Potrivit literaturii de specialitate, în ipoteza în care soții construiesc un imobil pe terenul unui terț, în patrimoniul lor intră toate drepturile decurgând din faptul edificării construcției, adică dreptul de a folosi imobilul și dreptul de a fi despăgubiți de proprietarul terenului, care devine proprietar ca efect al accesiunii imobiliare, cu excepția cazului în care între soții constructori și terțul proprietar nu a intervenit o convenție, în sensul că soții au avut învoirea proprietarului fondului pentru edificarea construcției.

În această ultimă situație, proprietatea construcției aparține celui care construiește, în patrimoniul comun intrând și un drept de superficie care conține în tiparul său dreptul de proprietate asupra construcției.

Raționamentul că imobilul edificat de soți aparține întotdeauna proprietarului terenului este unul simplist. Astfel dacă între părți a intervenit o convenție în temeiul căreia s-a construit se aplică dispozițiile Codului civil referitoare la forța contractului (în speță art. 969 cod civil de la 1864), față de care se caracterizează raporturile juridice dintre soții constructori și proprietarii terenului.

În speță, existența unei convenții (negotium juris) în acest sens care nu a fost materializată prin înscris (ad probationem), date fiind relațiile apropriate între părți, a fost dovedită. Din actele și lucrările dosarului, rezultă fără dubiu că cei doi foști soți au edificat imobilul construcție pe terenul proprietatea mamei reclamantului cu acordul acesteia. Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor P. M. (fila 108 din dosar) care a susținut că „relațiile de familie au fost armonioase atât între părți cât și între pârâtă și mama reclamantului; că nu a auzit pe nimeni în . că mama reclamantului s-ar pretinde proprietară pe construcție, că din discuțiile purtate cu părțile nu a înțeles ca respectivul imobil să fie construit pentru mama reclamantului”, L. E. C. (fila 109 din dosar) care a afirmat că „mama reclamantului a locuit în ultimii 30 ani la casa ei împreună cu sora reclamantului” și N. S. I. (fila 111 din dosar) care a susținut că „din câte cunosc în . imobilul aparține soților B.”.

Prin urmare, întrucât în cauză s-a dovedit că cei doi soți au edificat imobilul construcție pe terenul proprietatea mamei reclamantului, cu acordul acesteia, bunul imobil în discuție are regimul juridic al unui bun coachizit și intră în patrimoniul comun al foștilor soți.

Potrivit raportului de contraexpertiză tehnică în construcții (filele 352, 357, 407 din dosar) valoarea de circulație a imobilului situat în Zam, la nr. administrativ 252 compus din casă de locuit P+M și anexe gospodărești este de 141.767,00 lei (cu precizarea că în valoarea imobilului nu s-a inclus valoarea terenului pe care acesta este edificat).

În prealabil, instanța reține că sub durata căsătoriei celor doi, pârâta în calitate de membru al Asociației Salariaților Băncii Comerciale S.A. a achiziționat în anul 2004, în baza OUG 18/2004 un număr de 5.100 acțiuni BCR, valoarea de achiziție a unei acțiuni fiind de 10.350,00 lei rol, respectiv 1,0350 lei ron (fila 9 din dosar), fiindu-i eliberat în acest sens certificatul de acționar nr. 6233/29 noiembrie 2004 (fila 4 din dosar).

Ulterior, conform susținerilor reclamantului (fila 38 din dosar), cei doi foști soți au vândut împreună la sfârșitul anului 2006 un număr de 1100 acțiuni, iar la data de 25 octombrie 2010 pârâta a înstrăinat și diferența de 4.000 acțiuni contra sumei de 47.806,00 lei (fila 214 din dosar).

Referitor la aceste acțiuni, se va reține că achiziția lor a fost facilitată de calitatea pârâtei de salariat al BCR. Însă, dat fiind faptul că acțiunile nu au fost dobândite de pârâtă cu titlu de premiu sau recompensă, nefiind incidente dispozițiile art. 31 lit. d din Codul familiei, ci în schimbul unei sume de bani, instanța constată că acestea au calitate de bun comun, fiind dobândite de cei doi foști soți sub durata căsătoriei.

Prin urmare, având în vedere că suma de 47.806,00 lei încasată de pârâtă după despărțirea definitivă a celor doi reprezintă un bun comun al celor doi soți ca urmare a înstrăinării unui număr de 4000 acțiuni BCR dobândite în timpul căsătoriei, instanța va include această sumă în masa partajabilă.

Pentru cele ce preced, în temeiul art. 6735 alin. 1 Cod procedură civilă instanța constată că masa partajabilă în valoare totală 421.609,00 lei se compune din următoarele bunuri:

- imobilul apartament compus din o cameră și dependințe situat în municipiul Timișoara, ., . înscris în CF_-C1-U24 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF_), nr. ord. A+1, nr. top_/LVII în valoare de 37.507,00 lei;

- imobilul construcție compus din casă de locuit P+M și anexe gospodărești situat în . edificat pe terenul evidențiat în tarlaua 16/2, . titlul de proprietate nr. 5891/80 în valoare de 141.767,00 lei;

- autoturism marca Dacia L. înmatriculat sub nr._, an fabricație 2008, nr. identificare UU1LSDAEH39069343, culoare roșu metalizat în valoare de 13.280,00 lei;

- autoturism marca Dacia 1310 Break înmatriculat sub nr._, an fabricație 1997, nr. identificare UU1R13311W2709267 în valoare de 1.400,00 lei;

- suma de 47.806,00 lei încasată de pârâtă după despărțirea definitivă a celor doi ca urmare a înstrăinării unui număr de 4000 acțiuni BCR dobândite în timpul căsătoriei.

 Referitor la cotele-părți ce se cuvin celor doi foști soți:

În prealabil, instanța reține că bunurile dobândite de oricare dintre soți sub durata căsătoriei sunt considerate comune, deoarece legea presupune că ambii soți au avut o contribuție la dobândirea lor. Astfel, cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune, iar când nu se poate determina contribuția fiecărui soț în dobândirea bunurilor comune, instanța va împărți bunurile comune în părți egale între soți. Comunitatea de bunuri este un efect legal al căsătoriei și bunul dobândit de oricare dintre soți este comun, chiar dacă numai unul dintre ei a contribuit efectiv la acea dobândire.

Prezumția relativă de comunitate prevăzută de art. 30 Codul familiei, poate fi infirmată prin orice mijloc de probă, de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare sau exclusivă la dobândirea bunurilor.

La încetarea stării de comunitate, împărțeala se realizează prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare codevălmaș în raport cu contribuția reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, iar nu pe pluralitate de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport cu anumite categorii de bunuri, astfel cota de contribuție a fiecăruia la dobândirea bunurilor comune urmează a se stabili asupra întregii comunități și nicidecum asupra fiecărui bun în parte (decizia nr. 4149/21.10.2003 a C.S.J., secția civilă).

Legislația noastră admite ca în virtutea unei contribuții mai mari a unuia dintre soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune, acestuia să i se stabilească și o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, însă această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă, iar nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, soluție ce contravine principiului unității patrimoniului comun al soților.

Chemată să hotărască asupra întinderii cotelor părți ce le revin soților din masa bunurilor partajabile, instanța va ține seama de contribuția efectivă a fiecăruia dintre soți la dobândirea bunurilor supuse partajului. Astfel, cotele de contribuție vor fi determinate nu numai în funcție de aportul material la achiziționarea bunurilor comune – indicat de nivelul veniturilor fiecăruia dintre soți – ci și de munca prestată în gospodărie și cea depusă pentru creșterea copilului. În acest sens, se va reține că, aportul la dobândirea bunurilor poate fi direct, constând în munca sau mijloacele ambilor soți, ori indirect, prin economisirea unor mijloace comune și reducerea cheltuielilor casnice, ca în cazul muncii depuse de femeie în gospodărie. Astfel, contribuția soților la achiziționarea bunurilor nu poate fi reținută exclusiv în raport de veniturile realizate de fiecare, aprecierea unor contribuții diferențiate trebuie să se întemeieze pe probe convingătoare, din care această situație să rezulte neîndoielnic.

Prin urmare, susținerea unuia din foștii soți privind o contribuție majorată sau exclusivă trebuie să rezulte din probele administrate în cauză și care să facă dovada existenței unor împrejurări de natură a conduce la răsturnarea prezumției legale relative reglementate de art. 30 alin. 1 Codul familiei, privind comunitatea de bunuri și contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei.

În speță, reclamantul a invocat o contribuție mai mare doar în ceea ce privește autoturismul marca Dacia L. și o contribuție exclusivă la dobândirea imobilului apartament situat în Timișoara, însă această stare de fapt prezentată de reclamant nu este susținută de probele administrate în cauză. Ori, în atare situație, instanța consideră că prezumția de comunitate și de contribuție egală la dobândirea bunurilor din litigiu nu a fost răsturnată, motiv pentru care va reține o contribuție egală, la dobândirea acestora, de ½ parte pentru fiecare.

Potrivit art. 673⁵ alin. 2 Cod procedură civilă – „Instanța va face împărțeala în natură. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani”, iar potrivit art. 6739 Cod procedură civilă – „La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii din coproprietari au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea”.

În acest sens va atribui reclamantului pârât reconvențional B. T., Lotul nr. 1, în valoare totală de 156.447,00 lei compus din:

- autoturism marca Dacia L. înmatriculat sub nr._, an fabricație 2008, nr. identificare UU1LSDAEH39069343, culoare roșu metalizat în valoare de 13.280,00 lei;

- autoturism marca Dacia 1310 Break înmatriculat sub nr._, an fabricație 1997, nr. identificare UU1R13311W2709267 în valoare de 1.400,00 lei;

De asemenea, va atribui pârâtei reclamantă reconvențional B. V. Lotul nr. 2, în valoare totală de 265.162,00 lei, compus din

- suma de 47.806,00 lei încasată de pârâtă după despărțirea definitivă a celor doi ca urmare a înstrăinării unui număr de 4000 acțiuni BCR dobândite în timpul căsătoriei.

Pentru egalizarea valorică a loturilor, în temeiul art. 673⁵ alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, va fi obligată pârâta reclamantă reconvențional B. V. la plata către reclamantul pârât reconvențional B. T. a sumei de 54.357,50 lei cu titlu de sultă.

În temeiul dispozițiilor Legii 7/1996 se va dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară.

Pentru considerentele mai sus expuse, urmează ca instanța să pronunțe o soluție de admitere în parte a acțiunii principale și în totalitate a cererii reconvenționale.

În temeiul art. 276 Cod procedură civilă se va dispune compensarea în totalitate a cheltuielilor judiciare făcute de părți cu taxele judiciare de timbru și onorarii expertiză, urmând ca fiecare din părți să suporte plata propriului avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. T., domiciliat în ., județul Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. V., domiciliată în municipiul D., Calea Zarandului, ., ., județul Hunedoara. Admite cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional B. V. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional B. T. și, în consecință:

Constată că părțile au dobândit, sub durata căsătoriei și în timpul conviețuirii, prin cumpărare și construire următoarele bunuri comune în valoare totală 421.609,00 lei:

- autoturism marca Dacia L. înmatriculat sub nr._, an fabricație 2008, nr. identificare UU1LSDAEH39069343, culoare roșu metalizat în valoare de 13.280,00 lei;

- autoturism marca Dacia 1310 Break înmatriculat sub nr._, an fabricație 1997, nr. identificare UU1R13311W2709267 în valoare de 1.400,00 lei;

- suma de 47.806,00 lei încasată de pârâtă după despărțirea definitivă a celor doi ca urmare a înstrăinării unui număr de 4000 acțiuni BCR dobândite în timpul căsătoriei.

Dispune partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei în valoare totală de 421.609,00 lei, în cotă de ½ parte fiecare, după cum urmează:

Atribuie reclamantului pârât reconvențional B. T., Lotul nr. 1, în valoare totală de 156.447,00 lei compus din:

- autoturism marca Dacia L. înmatriculat sub nr._, an fabricație 2008, nr. identificare UU1LSDAEH39069343, culoare roșu metalizat în valoare de 13.280,00 lei;

- autoturism marca Dacia 1310 Break înmatriculat sub nr._, an fabricație 1997, nr. identificare UU1R13311W2709267 în valoare de 1.400,00 lei;

Atribuie pârâtei reclamantă reconvențional B. V. Lotul nr. 2, în valoare totală de 265.162,00 lei, compus din

- imobilul apartament compus din patru camere și dependințe situat în municipiul D., Calea Zarandului, ., ., înscris în CF_-C1-U28 D. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 6457/137 D.), nr. ord. A+1, nr. top 3756/47/5/x/7 în valoare de 179.849,00 lei;

- imobilul apartament compus din o cameră și dependințe situat în municipiul Timișoara, ., ., . înscris în CF_-C1-U24 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF_), nr. ord. A+1, nr. top_/LVII în valoare de 37.507,00 lei;

- suma de 47.806,00 lei încasată de pârâtă după despărțirea definitivă a celor doi ca urmare a înstrăinării unui număr de 4000 acțiuni BCR dobândite în timpul căsătoriei.

Pentru egalizarea valorică a loturilor, obligă pe pârâta reclamantă reconvențional B. V. să plătească reclamantului pârât reconvențional B. T. suma de 54.357,50 lei cu titlu de sultă.

Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară.

Respinge în rest acțiunea principală.

În temeiul art. 276 Cod procedură civilă compensează în totalitate cheltuielile judiciare făcute de părți cu taxele judiciare de timbru și onorarii expertiză, urmând ca fiecare din părți să suporte plata propriului avocat.

Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2013.

Președinte,Grefier,

A. L. S. A. G.-P.

A.L.S./A.G.P.

4 ex./10 aprilie 2013

← Pretenţii. Sentința nr. 2644/2013. Judecătoria DEVA		Obligaţie de a face. Sentința nr. 3127/2013. Judecătoria DEVA →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 1967/2013. Judecătoria DEVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 1967/2013. Judecătoria DEVA