Pretenţii. Sentința nr. 1242/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1242/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 7513/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., .. 35
Tel:0254_/ Fax: 0254_ /e-mail_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1242/2013
Ședința publică din: 05.03.2013
Instanța constituită din:
Președinte: A. E. B. - judecător
Grefier: G. O.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamanta C. V. în contradictoriu cu pârâta C. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că, prin serviciul registratură, P. de pe lângă Judecătoria D. a comunicat Dosarul nr. 2559/P/2010.
Instanța, în baza disp. art. 167 al. 1 cod proc. civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, constată procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.08.2012 sub nr._, reclamanta C. V., domiciliată în ., Jud. B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. L., domiciliată în D., ., Jud. Hunedoara, obligarea acesteia la plata sumei de 1400 lei pe care pârâta i-a obținut prin înșelăciune la data de 09.08.2010, precum și obligarea pârâtei la plata unor daune de întârziere în cuantum de 10 lei pe zi de întârziere, de la data la care i-a luat banii și până la data restituirii întregului debit.
În motivarea cererii reclamanta arată că în urma unei convorbiri telefonice avută cu pârâta la data de 09.08.2010, aceasta a determinat-o prin promisiuni mincinoase, să-i trimită suma de 1400 lei prin mandat online, pentru a beneficia de un premiu din partea companiei Orange, pe care l-ar fi câștigat urmare tragerii la sorți. Reclamanta arată că a formulat plângere penală împotriva pârâtei, iar în urma cercetărilor s-a ajuns la concluzia că fapta există, dar a fost dispusă soluția de scoatere de sub urmărire penală considerându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
A atașat cererii de chemare în judecată, în copie, ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria D. dată în dosarul penal nr. 2559/P/2010, chitanță și mandat poștal on line.
Pârâta, legal citată, nu s-a prezentat în instanță, nu a formulat întâmpinare și nici nu a propus probe în apărare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind atașat dosarul penal nr. 2559/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din data de 11.07.2012, dată în cadrul dosarului penal nr. 2559/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D., s-a dispus în privința pârâtei Cașlarova L. scoatera de sub urmărire penală cu privire la fapta prevăzută și pedepsită de art. 215 al. 1 C.penal, față de concluzia că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Din probele administrate în cadrul dosarului penal rezultă că la data de 09.08.2010 reclamanta a avut o discuție telefonică cu un bărbat, care s-a recomandat ca fiind un reprezentant al . care a informat-o că în urma unei trageri la sorți este câștigătoarea unei sume mari de bani, iar pentru ridicarea premiului este necesar să trimită prin poștă suma de 1400 lei. În acest sens, reclamanta a expediat prin mandat On-line nr. BTDR11008010/09.08.2010 suma de 1400 lei, destinatarul fiind pârâta Caslarova L. (f.15, 19 dosar penal). Din declarația dată în fața organelor de urmărire penală (f.9 dosar penal), aceasta recunoaște faptul că a încasat suma de bani, afirmând că a dat-o unui cumnat care a trimis-o la oficiul poștal, și care i-a mai trimis și altă dată bani pentru întreținerea copilului surorii sale, astfel că nu a interesat-o proveniența banilor.
În drept, potrivit disp. art. 998 C.civ., în forma în vigoare la momentul judecării litigiului - 21.06.2011: „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.”
Astfel, condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților presupun: existența unei fapte ilicite; săvârșirea cu vinovăție a faptei ilicite; cauzarea unui prejudiciu ca urmare a săvârșirii acesteia și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat.
În ceea ce privește fapta culpabilă, ea constă în încasarea unei sume de bani necuvenite, care nu reprezenta nici plată în executarea unei obligații, dar nici obiect al unui contract de donație sau împrumut.
Referitor la prejudiciul cauzat, acesta constă numai în suma de 1400 lei, pe care reclamanta a expediat-o prin mandat poștal pe numele pârâtei. Cu privire la această sumă, se constată că această condiție a răspunderii civile delictuale este dovedită nu doar de probele aflate la dosarul penal, dar și de lipsa de reacție a pârâtei față de acțiunea introductivă de instanță pe care a primit-o personal (f. 11), prejudiciul suferit îndeplinind și condițiile cerute de lege pentru a se putea obține repararea lui și anume, de a avea un caracter cert si de a nu fi fost reparat încă. În privința acestui ultim aspect, instanța are în vedere faptul că pârâta nu a înțeles să conteste pretențiile reclamantei prin dovada pozitivă a faptului plății sau a caracterului lor neîntemeiat.
În ceea ce privește pretenția reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 10 lei pe zi de întârziere, cu titlul de daune de întârziere, de la data încasării sumei de bani și până la restituirea debitului, instanța face precizarea că repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale are drept scop să înlăture integral efectele faptei ilicite, iar nu să constituie o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare, în plus față de paguba suferită.
În acest sens, se constată că potrivit dispozițiilor art. 1088 C.civ., în forma în vigoare la data săvârșirii faptei, “La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.” Prin urmare, cum în cazul obligațiilor de a da o sumă de bani, legea stabilește și criteriul de evaluare a lipsei folosinței lor, traducându-se în dobânda legală, pe care reclamanta nu a înțeles să o solicite, cererea de obligare a pârâtei la plata unor daune interese în cuantum de 10 lei pe zi de întârziere nu are suport juridic, mai ales în condițiile în care nici măcar nu se invocă faptul că această sumă ar fi destinată să acopere un prejudiciu a cărui contravaloare ar reprezenta suma pretinsă.
Este adevărat că potrivit art. 5803 C.pro.civ., sugerat de reclamantă prin pretenția formulată, “Dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 lei (RON) la 50 lei (RON), stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.” Însă, din simpla lectură a acestei dispoziții se poate observa că ea nu poate fi incidentă în speță, reclamanta neavând la data formulării acțiunii un titlu executoriu, iar amenda civilă se plătește statului și nu creditorului.
Vinovația pârâtei este de necontestat, și rezultă din însăși declarația dată în fața organului de urmărire penală, unde recunoaște dezinteresul manifestat față de proveniența banilor, scopul urmărit fiind doar acela de a-și însuși suma trimisă. Instanța nu poate lua în considerare afirmațiile din declarația dată în cadrul dosarului de urmărire penală (f.9) potrivit cărora a dat banii unui cumnat de-al său, întrucât această predare nu are nici o justificare dacă a considerat că banii erau destinați surorii sale, cum a procedat și în alte împrejurări asemănătoare; aceste contradicții scot în evidență reaua credință a pârâtei, în intenția de a se sustrage răspunderii civile față de reclamanta C. V.. In plus, instanța reține și împrejurarea că în prezenta procedură, pârâta au invocat în apărare nici o cauză exoneratoare de răspundere.
In fine, instanța constată că și cea din urmă cerință a angajării răspunderii civile delictuale, aceea a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita, este îndeplinită în speță, întrucât efectul produs, adică prejudiciul cauzat, a fost provocat de acțiunea cauzatoare, în speță încasarea în mod necuvenit a sumei de bani.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că acțiunea formulată este numai în parte întemeiată, în privința sumei de 1400 lei, urmând ca instanța să oblige pârâta la plata către reclamantă a acestei sume cu titlul de despăgubiri civile, cu respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare formulată de reclamanta C. V., domiciliată în ., Jud. B., în contradictoriu cu pârâta C. L., domiciliată în D., ., Jud. Hunedoara.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1400 lei reprezentând despăgubiri civile.
Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2013.
Președinte, Grefier,
A. E. B. O. G.
A.E.B./O.G.
4 ex./24.05.2013
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 2/2013. Judecătoria DEVA | Pretenţii. Sentința nr. 4946/2013. Judecătoria DEVA → |
|---|
