Reziliere contract. Sentința nr. 4387/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4387/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 4569/221/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., .. 35
Tel: 0254_/ Fax: 0254_ / e-mail_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4387/2013
Ședința publică din data de 07.11.2013
Instanța constituită din:
Președinte: Ț. C. - judecător
D. E.– grefier
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de reclamantul M. D. prin Directia de Asistenta Sociala, în contradictoriu cu pârâți R. V. și R. C., având ca obiect – reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Țbenschi F. pentru reclamanta, lipsa fiind paratii.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 C.pr. civ. și art. 94 lit d si j C.pr. civ., instanța se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art.238 alin. 1 C.pr. civ., instanța estimează durata procesului la maxim 2 termene de judecată, sub rezerva neintervenirii unor împrejurări neprevăzute și acordă cuvântul pe probe.
Reprezentanta reclamantului susține cererea așa cum a fost formulată în probațiune solicită proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, si proba cu interogatoriul pârâților, menționând că alte probe nu mai are, iar la interpelarea instanței arată că penalitățile de întârziere au fost calculate in baza facturilor emise de beneficiari, iar fiecare locatar plătește în funcție de cât consumă. În temeiul art. 255 și 237 pct. 7 C., instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar, si proba cu interogatoriul pârâților apreciind proba ca admisibilă și utilă soluționării cauzei, iar fata de lipsa nejustificata a pârâților la termenul de astăzi, face aplicarea art. 358 C.pr. civ.
În temeiul art. 244 alin. 1 C., instanța constată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, și pe cale de consecință să se constate încetarea contractului de închiriere nr._/01.10.2010 modificat prin actul adițional nr. 1/07.04.2011 si nr. 2/09.04.2012, obligarea pârâtului R. V. în calitate de titular al contractului să plătească reclamantei suma de 775,2 lei cu titlu de chirie si a sumei de 642,40 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei aprilie 2011- martie 2013 si a sumei de 1281,72 lei cu titlu de taxe restantei, precum si a sumei de 389,34 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei martie 2011-ianuarie 2013 si in continuare la plata taxelor comune pana la data executării efective a hotărârii pronunțate. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 C., declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față constată:
Prin cererea formulată și înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 21.06.2013, reclamanta M. D., prin Direcția de Asistență Socială, reprezentată prin PRIMAR a solicitat în contradictoriu cu pârâții R. V. și R. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate încetat contractul de închiriere nr._/01.10.2010 modificat prin actele adiționale nr. 1/07.04.2011 și 2/09.04.2012, să dispună evacuarea pârâților din spațiul locativ situat în municipiul D., ..27, ., camera 213, județul Hunedoara, să-l oblige pe pârâtul R. V. în calitate de titular al contractului de închiriere la plata către reclamantă:
- a sumei de 775,92 lei cu titlu de chirie și a sumei de 642,40 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente, pentru perioada aprilie 2011 – martie 2013;
- a sumei de 1281,72 lei cu titlul de taxe comune restante și a sumei de 389,34 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente, pentru perioada martie 2011 – ianuarie 2013 și în continuare la plata taxelor comune până la data executării efective a hotărârii pronunțate.
Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, în esență, a arătat că între reclamantă și pârâtul R. V. s-a încheiat contractul de închiriere nr._/01.10.2010 modificat prin actele adiționale nr. 1/07.04.2011 și 2/09.04.2012 a cărui termen de valabilitate a fost până la data de 09.04.2013 și că după această dată nu a mai intervenit prelungirea. A mai arătat că, potrivit dispozițiilor contractuale, chiriașul avea obligația de a achita chiria la termenul stabilit, precum și taxele comune la zi, obligație pe care aceasta nu și-a respectat-o, situație în care datorează și penalități de întârziere. De asemenea, a susținut că prin somație, l-a încunoștințat pe pârât atât despre debitele restante cât și despre faptul că municipiul D. nu mai intenționează să-i prelungească contractul de închiriere. În concluzie, a apreciat că în lipsa unui temei legal care să justifice folosința spațiului ocupat, se impune evacuarea chiriașului.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 114/1996, art. 969 C.civ..
În probațiune, reclamanta a anexat cererii înscrisuri (filele 5-13).
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală față de cererea formulată.
Cererea de chemare în judecată este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997.
În cauză au fost administrate și s-a încuviințat probe cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului R. V..
Analizând acțiunea civilă de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârâtul R. V. s-a încheiat contractul de închiriere nr._/01.10.2010 modificat prin actele adiționale nr. 1/07.04.2011 și 2/09.04.2012 a cărui termen de valabilitate a fost până la data de 09.04.2013.
Prin somația nr. 1001/22.01.2013 pârâtului i s-a adus la cunoștință obligația de a achita debitele restante sub sancțiunea evacuării (fila 13 din dosar).
În cele ce urmează, instanța va analiza distinct capetele de acțiune formulate de reclamantă.
1. în ce privește încetarea contractului de închiriere:
Potrivit dispozițiilor art. 21 lit. i din Legea nr. 114/1996 a locuinței, „Închirierea locuințelor se face pe baza acordului dintre proprietar și chiriaș, consemnat prin contract scris, care se va înregistra la organele fiscale teritoriale și va cuprinde … data intrării în vigoare și durata”, iar potrivit art. 23 din lege, „În cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual.”
Totodată, conform art. 1436 Cod civil: „Locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuință de o prealabilă înștiințare.” și art. 1438 Cod civil: „Când s-a notificat concediul, locatarul chiar dacă ar fi continuat a se servi de obiectul închiriat sau arendat, nu poate opune relocațiunea tăcută.”
Astfel, din interpretarea dispozițiilor legale redate anterior se va reține că, în situația în care contractul de închiriere s-a încheiat pe o durată determinată, acesta va produce efecte până la expirarea termenului, dacă nu intervine prelungirea legală sau reînnoirea de drept a contractului.
În speță, raporturile locative născute între părți în temeiul contractului încheiat, au încetat la data de 09.04.2013, iar termenul închirierii nu a mai fost prelungit după acest moment. Mai mult, prin somație, pârâtului R. V. titular al contractului de închiriere i s-a adus la cunoștință intenția reclamantei de a nu mai proceda la prelungirea locațiunii în condițiile în care acesta nu-și achită debitele restante, situație în care, în temeiul art. 111 Cod procedură civilă, instanța urmează a constata încetat contractul de închiriere nr._/01.10.2010 modificat prin actele adiționale nr. 1/07.04.2011 și 2/09.04.2012.
2. în ce privește cererea de evacuare formulată:
Evacuarea reprezintă o sancțiune civilă, aplicabilă raporturilor juridice de locațiune, caracterizată prin faptul că reclamantul urmărește eliberarea de către pârât a imobilului la care se referă litigiul. Acțiunea în evacuare este specifică raporturilor locative care privesc doar folosința imobilului, iar în cadrul ei nu se analizează existența dreptului real asupra bunului. Eliberarea imobilului fiind de esența acțiunii în evacuare, aceasta poate fi introdusă împotriva celui care folosește bunul, fără a contesta dreptul reclamantului, pe când rezolvarea unui conflict privitor la proprietate poate forma numai obiectul unei acțiuni în revendicare.
Prin urmare, acțiunea în evacuare este o acțiune personală specifică exclusiv raporturilor juridice contractuale legate de folosința bunului, preexistente momentului introducerii acțiunii în evacuare. Astfel, ipoteza în care pârâtul posedă bunul, fără însă ca folosința acestuia să-i fi fost acordată în temeiul unor raporturi juridice prestabilite între părți, corespunde întrutotul premisei acțiunii în revendicare.
În cadrul acțiunii în evacuare, acțiune personală, reclamantul trebuie să dovedească numai încetarea raporturilor juridice locative dintre părți nu și existența dreptului de proprietate asupra bunului.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 114/1996 a locuinței, „În cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual.”, iar potrivit art. 25 din același act normativ: „Evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile. Chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere, pana la data executării efective a hotărârii de evacuare.”
În speță, se va reține că raporturile locative născute între părți, în temeiul contractului încheiat au încetat, precum și faptul că termenul închirierii nu a mai fost prelungit după acest moment, situație în care se va dispune evacuarea pârâților din spațiul locativ situat în municipiul D., ..27, ., camera 213, județul Hunedoara.
3. cu privire la capătul de cerere privind pretențiile formulate:
Referitor la acest capăt de acțiune, astfel cum a fost formulat și precizat, instanța reține că pârâtul R. V., titular al contractului de închiriere, nu și-a executat obligația contractuală de plată a chiriei și nici a taxelor comune restante la termenele scadente.
În speță reclamanta a probat cu înscrisurile depuse la dosar, necontestate de pârât, pretențiile solicitate. În schimb acesta din urmă nu a făcut dovada achitării creanței și nici nu a contestat faptul că avea datoria de a plăti debitul solicitat pentru locuința închiriată. Nici în procedura desfășurată în fața instanței nu a manifestat interes pentru clarificarea situației neprezentându-se în vederea administrării probei cu interogatoriu, astfel încât, în aplicarea art. 358 C.pr.civ., instanța va socoti această împrejurare ca un început de dovadă în favoarea reclamantei.
În ceea ce privesc penalitățile de întârziere solicitate pentru neplata în termen a chiriei se va reține că, potrivit dispozițiilor contractuale, cuantumul acestora nu poate depăși totalul chiriei restante.
Prin urmare, creanță pretinsă de reclamantă este certă, lichidă, exigibilă și necontestată de către pârâți care nu au făcut în cauză dovada achitării debitului și nu au contestat cuantumul creanței, situație în care, instanța îl va obliga pe pârâtul R. V. în calitate de titular al contractului de închiriere la plata către reclamantă a sumei de 775,92 lei cu titlu de chirie și a sumei de 642,40 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente, pentru perioada aprilie 2011 – martie 2013; a sumei de 1281,72 lei cu titlul de taxe comune restante și a sumei de 389,34 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente, pentru perioada martie 2011 – ianuarie 2013 și în continuare la plata taxelor comune până la data executării efective a hotărârii pronunțate.
Pentru cele ce preced, instanța va admite acțiunea, astfel cum a fost formulată de reclamantă, ca fiind fondată.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta M. D., prin Direcția de Asistență Socială, reprezentată prin PRIMAR, cu sediul în D., C. V., nr. 36, ., în contradictoriu cu pârâții R. V. și R. C. ambii cu domiciliul în D., 1 Mai, nr. 27, ., jud. Hunedoara, și, în consecință:
Constată încetat contractul de închiriere nr._/01.10.2010 modificat prin actele adiționale nr. 1/07.04.2011 și 2/09.04.2012.
Dispune evacuarea pârâților din spațiul locativ situat în municipiul D., ..27, ., camera 213, județul Hunedoara.
Obligă pârâtul R. V. în calitate de titular al contractului de închiriere la plata către reclamantă:
- a sumei de 775,92 lei cu titlu de chirie și a sumei de 642,40 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente, pentru perioada aprilie 2011 – martie 2013;
- a sumei de 1281,72 lei cu titlul de taxe comune restante și a sumei de 389,34 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente, pentru perioada martie 2011 – ianuarie 2013 și în continuare la plata taxelor comune până la data executării efective a hotărârii pronunțate.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.11.2013.
Președinte,Grefier,
Ț. C. D. E.
TC/DE, 5 ex., 18.12.2013
| ← Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 659/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2763/2013. Judecătoria DEVA → |
|---|
