Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1846/2013. Judecătoria DOROHOI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1846/2013 pronunțată de Judecătoria DOROHOI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 3054/222/2013
Dosar nr._ - cerere valoare redusă-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D. - JUDEȚUL B.
Sentința civilă nr. 1846
Ședința Camerei de Consiliu din 07 noiembrie 2013
Președinte – N. M. I.
Grefier – S. M.
La ordine judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta C. Națională de autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA - Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași cu sediul în Iași, . 19, jud. Iași, CP_, C._ J_ în contradictoriu cu pârâta S.C. T. M. S.A. cu sediul în D., .. 2, jud. B., C._, având ca obiect ”cerere cu valoare redusă”.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează: obiectul cauzei „cerere cu valoare redusă”, cauza se află la primul termen de judecată.
Instanța, în baza art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 1029 alin. 9 Cod procedură civilă, încuviințează administrarea probei cu înscrisurile depuse de părți.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 1029 alin. 2 Cod procedură civilă, se socotește lămurită asupra procesului și declară închisă faza cercetării judecătorești.
În temeiul art. 390 Cod procedură civilă, instanța, din oficiu, pune în discuția părților existența unor cereri, excepții procesuale, probe și apărări care nu au fost soluționate în cursul cercetării judecătorești.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise, conform art. 392 Cod procedură civilă raportat la art. 1030 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei acordând cuvântul părților.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă raportat la art. 1030 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. la data de 09 august 2013, sub nr._, reclamanta C. Națională de autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA- Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași cu sediul în Iași, . 19 jud. Iași CP_, C._ J_ a chemat în judecată pârâta S.C. T. M. S.A. cu sediul în D., .. 2 jud. B. C._ solicitând, în procedura prevăzută de art. 1025 și urm. Cod procedură civilă, la plata sumei de 1.918,06 lei reprezentând contravaloarea obligației principale, 374,80 lei dobânzi legale și 153 lei cheltuieli de judecată ocazionate de prezenta.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu debitoarea contractul nr 62/01.08.2005 pentru acordarea dreptului de utilizare a zonei drumului proprietate public a statului pentru amenajarea accesului la DN 29B km 29+200 în schimbul plății unui tarif.
Creditoarea a mai arătat că . nu și-a îndeplinit obligația de platăa tarifului de utilizare și pe cale de consecință a procedat la aplicarea unei penalități de 0,06%/zi de întârziere.
Cu privire îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, reclamanta a mai arătat că ne aflăm în prezența unei sume ce nu depășește 10.000 lei respective a unei creanțe certe, lichide și exigibile.
În drept, creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1025 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus în cadrul probei cu înscrisuri, în copie: contract de utilizare (f. 20-23), chitanța privind plata taxei judiciare de timbre (f. 9), adresa nr. 1621/17.07.2012 (f. 10), somație (f. 13-15, 19), adresa nr. 138/17.01.2013 (f. 16), calcul penalități (f. 24), facturile fiscale din sold (f. 11-12, 17-18).
Pârâtul nu a depus formularul de răspuns în termenul legal deși cererea reclamantei i-a fost comunicată la data de 12.09.2013.
I. Analizând materialul probator administrat în cauză în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata tarifului de utilizare a drumului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1025 Cod procedură civilă, procedura privind cererile cu valoare redusă are ca obiect realizarea de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani în cuantum maxim de 10.000 lei.
Astfel, procedura privind cererile cu valoare redusă este o procedură specială care necesită îndeplinirea unor condiții speciale de admisibilitate a cererii prin care se declanșează această procedură: creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani în cuantum maxim de 10.000 lei; în al doilea rand, creanța să nu-și aibă izvorul în domeniile prevăzute de art. 1025 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă; în al treilea rând, urmarea procedurii instituite de art. 1029 Cod procedură civilă.
Între părți în cursul anului 2005 s-a încheiat contractul nr 62/01.08.2005 pentru acordarea dreptului de utilizare a zonei drumului proprietate public a statului pentru amenajarea accesului la DN 29B km 29+200 în schimbul plății unui tarif.
Conform dispoz. art. 969 cod civil 1864, contractele legal încheiate sunt obligatorii pentru părți având forță juridică similară unei legi.
Ele trebuie executate cu bună credință având în vedere și dispozițiilor art. 1073 Cod civil 1864 potrivit căreia creditorul are dreptul la executarea întocmai a obligației de către debitor, iar în caz contrar are dreptul la despăgubiri.
În cadrul raporturilor juridice obligaționale, creditorului care invocă obligarea debitorului la îndeplinirea unei anume obligații îi revine sarcina de a dovedi existența creanței, respectiv a raportului juridic care a dat naștere dreptului său subiectiv.
Odată făcută această probă, pârâtul este obligat să iasă din pasivitate și în apărare să facă dovada fie a ineficienței raportului juridic obligațional în baza căruia creditorul își întemeiază dreptul său de creanță, fie a executării obligației invocată de către creditor.
În prezenta cauză se constată că reclamanta a făcut dovada raportului juridic obligațional prin intermediul Contractului nr 62/01.08.2005 și a actelor adiționale la acesta precum și prin intermediul facturilor fiscal anexate (f. 11-12, 17-18).
În privința forței probante a facturilor fiscale, instanța reține că acestea fac dovada deplină împotriva emitentului și în favoarea aceluia ce o deține, adică a destinatarului și pe cale de consecință sarcina probei plății revine debitorului.
Factura fiscală poate să facă dovada și în favoarea emitentului dacă este acceptată de către destinatar. Acceptarea poate fi expresă, atunci când se face prin depunerea semnăturii destinatarului pe unul din exemplarele facturii, cu mențiunea „acceptat” sau tacită, când rezultă din modul de comportament al beneficiarului manifestat prin orice act de dispoziție, neîndoielnic sub aspectul manifestării sale de voință în sensul acceptării acesteia.
Pârâta . deși i-a fost comunicată cererea reclamantei nu și-a exprimat poziția procesuală și astfel nu a reușit să convingă că nu avea obligația plății tarifului de utilizare a drumului. Instanța reține că atitudinea pasivă a pârâtului este una de recunoaștere tacită a pretențiilor reclamantei.
Instanța constată că, în cauză, creanța a cărei valorificare se urmărește rezultă din contractul mai sus-menționat, care atestă convenția încheiată între părți existența sa fiind neîndoielnică.
Cu privire la caracterul lichid al creanței, art. 662 alin. 3 codul de procedură civilă prevede că o creanță „este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlu executoriu conține elemente care permit stabilirea lui”.
Instanța constată că, în speță, această condiție este îndeplinită, deoarece câtimea creanței este determinată în cuprinsul facturilor fiscale emise de creditoare.
În privința exigibilității creanței, o creanță este exigibilă sau scadentă dacă termenul prevăzut în favoarea debitorului s-a împlinit sau, în condițiile legii, debitorul este decăzut din beneficiul termenului. Astfel, în speță, potrivit art. 6 din contract, pârâta este obligată să plătească reclamantului tariful de utilizare conform Ordinului Ministerului Transporturilor .
Față de această reglementare legală, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru plata serviciilor de livrare apă și va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 1.918,06 lei.
II. Analizând materialul probator administrat în cauză în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere instanța reține următoarele:
Instanța reține în primul rând că, în cererea formulată, creditoarea a pretins și calculat penalități în baza prevederilor art. 8 din contractul de utilizare nr. 62/2005, respectiv 0,06% pentru fiecare zi de întârziere de la data la care obligațiile au devenit exigibile.
Cuantumul penalităților facturate și solicitate de către creditoare se ridică la suma de 374,80 lei.
Potrivit art. 1531 Cod civil creditorul are dreptul la repararea integral a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
Potrivit art. 1535 Cod civil în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune mporatorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul cuvenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dsovedească vreun prejudiciu.
Potrivit art. 8 din contractul de utilizare nr. 62/2005, neachitarea facturii în termenul stabilit atrage după sine plata de penalități de întârziere al căror cuantum este de 0,06% / zi de întârziere.
Față de aceste dispoziții normative și având în vedere că penalitățiile calculate asigură un echilibru just și legal între drepturile și obligațiile părților, instanța va urma a obliga pârâta la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 374,80 lei .
III. În privința cheltuielilor de judecată instanța reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 454 C.pr.civ. rezulta ca partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata. La baza obligatiei de restituire stă culpa procesuala a partii care a cazut în pretentii.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 150 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței și 3 lei timbre judiciar.
Având în vedere culpa procesulă a pârâtului și faptul că reclamanta a dovedit cheltuielile judiciare realizate, instanța urmează a admite capătul de cerere și va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 153 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA - Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași cu sediul în Iași, . 19, jud. Iași, CP_, C._ J_ în contradictoriu cu pârâta S.C. T. M. S.A. cu sediul în D., .. 2, jud. B., C._, având ca obiect ”cerere cu valoare redusă”, și în consecință:
Obligă pârâta S.C. T. M. S.A. să achite creditoarei C. Națională de autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA,- Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași suma de 2.445,86 lei din care 1.918,06 lei reprezintă contravaloarea serviciilor, 374,80 lei reprezintă contravaloarea penalitățiilor de întârziere și 153 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor de judecată.
Numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Serviciul Registratură a Judecătoriei D..
Dată în ședința Camerei de Consiliul și pronunțată în ședință publică, astăzi 07 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. M. I. S. M.
Red. N.M.I.
Thred. S.M.
Ex. 4/20.11.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 60/2013. Judecătoria DOROHOI | Cereri. Sentința nr. 1851/2013. Judecătoria DOROHOI → |
|---|
