Contestaţie la executare. Sentința nr. 161/2013. Judecătoria DOROHOI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 161/2013 pronunțată de Judecătoria DOROHOI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 3636/222/2012
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D. JUDEȚUL B.
Sentința civilă nr. 161
Ședința publică din 31 ianuarie 2013
Președinte – N. M. I.
Grefier – S. M.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea C. A. cu domiciliul în . E., jud. B. în contradictoriu cu intimații B. N. cu domiciliul în . E., jud. B., B. M. cu domiciliul în . E., jud. B., B. C. cu domiciliul în . E., jud. B. și B. A. cu domiciliul în . E., jud. B. având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților, au avut loc în ședința publică din data de 24 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 31.01.2013, când a hotărât astfel:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei D. la data de 13.11.2013, sub nr._, contestatoarea C. A. cu domiciliul cu domiciliul în . E., jud. B. în contradictoriu cu intimații B. N. cu domiciliul în . E., jud. B., B. M. cu domiciliul în . E., jud. B., B. C. cu domiciliul în . E., jud. B. și B. A. cu domiciliul în . E., jud. B. a formulat contestație la executare împotriva executării silite a Sentinței civile nr. 1829/2011 pronunțată de Judecătoria D. și a Deciziei civile nr. 362/2012 a Tribunalului B. respectiv împotriva somației întocmite la data de 07 noiembrie 2012 în dosarul execuțional nr. 123/2012 al B. Șmocot G. solicitând anularea formelor de executare și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației la executare, C. A. arată că nu este de acord cu plata sumelor de bani solicitate întru-cât nu sunt justificate iar suma pentru redactarea formelor de executare este prea mare.
În finalul motivelor de contestație, intimata a mai solicitat și suspendarea executării până la soluționarea cauzei.
Contestatoarea a depus în probațiune somația nr. 123/2012 din 07 noiembrie 2012 (fila 4), Sentința civilă nr. 1829 din 02 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ (file 5-6), Decizia civilă nr. 362 din 02 mai 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul_ (file 7-8).
La termenul din data de 24 ianuarie 2013, s-a prezentat pentru intimați av. F. V. care a solicitat respingerea contestației la executare fără cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale a intimaților, av. F. V. a arătat faptul că sumele solicitate a fi obținute în urma executării reprezintă cheltuieli judiciare admise prin sentințele pronunțate în dosarul_ iar cheltuielile de executare sunt proporționale cu obiectul cauzei având în vedere faptul că implică formularea cererilor de învestire cu formulă executorie, xerocopierea și legalizarea sentințelor precum și formularea cererii de executare silită.
Instanța, din oficiu, a dispus atașarea în xerocopie la dosarul cauzei a dosarului de executare nr. 123/2012 al B. Șmocot G. (file 15 – 25).
I. Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma cererii de suspendare a executării instanța reține următoarele:
Potrivit art. 403 Cod procedură civilă până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță.
Prin citația comunicată la data de 21.11.2012, instanța a pus în vedere contestatoarei să achite cauțiunea în cuantum de 137 lei în vederea pronunțării pe cererea de suspendare a executării silite formulate în subsidiar.
La termenul din data de 14 decembrie 2012, instanța a pus din nou în vedere contestatoarei obligația acesteia de a achita cauțiunea în cuantum de 137 lei și de a depune la dosarul cauzei dovada achitării cauțiunii.
La termenul din data de 24 ianuarie 2013, contestatoarea a arătat că nu a achitat cauțiunea întru-cât nu cunoaște instituția unde trebuie achitată această cauțiune și a solicitat un nou termen pentru achitarea acestei.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 156 Cod procedură civilă, a faptului că s-a acordat un termen pentru achitarea cauțiunii și a faptului că contestația la executare poate fi judecată pe fondul cauzei, a respins cererea de amânare formulată de contestatoare și a acordat cuvântul pe cererea de suspendare a executării silite.
Instanța observă că față de cerința ca titlurile executorii să fie duse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt, în vederea realizării drepturilor creditorului urmăritor, suspendarea executării silite apare ca o măsură excepțională de natură a proteja o situație juridică ce nu poate fi îndreptată pe calea dispozițiilor cuprinse în art. 4041 Cod procedură civilă.
Instanța observă că obligarea debitoarei la plata unor sume de bani stabilite prin sentințe judecătorești rămase irevocabile nu se încadrează în situații care nu pot fi îndreptate pe calea întoarcerii executării silite și pe cale de consecință în acele situații care să justifice luarea unei măsueri excepționale precum suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Mai mult, instanța reține faptul că la termenul din data de 24 ianuarie 2013 s-a rămas în pronunțare atât asupra cererii de suspendare a executării silite cât și asupra contestației la executare ceea ce demonstrează că eventuala grabă a debitorului în protejarea intereselor sale este acoperită de soluționarea cu celeritate a contestației la executare.
Față de cele de mai sus, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare.
II. Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma cererii de anulare a formelor de executare efectuate în dosarul nr. 123/2012 B. Șmocot G. instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1829 (file 5-6) pronunțată de Judecătoria D. în ședință publică din 02.11.2011 în dosarul_, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. A. (contestatoarea în cauză) și s-a dispus obligarea acesteia la plata către pârâții B. N., B. M., B. C. și B. A. (intimații în cauză) a sumei de 125 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 362 (file 7-8) pronunțată de Tribunalul B. – Secția I-a Civilă în ședința publică din data de 02 mai 2012 s-a respins recursul formulat de către C. A. și s-a dispus obligarea recurentei la plata sumei de 500 lei către intimați cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
La data de 26 octombrie 2012 (fila 16), intimații au solicitat B. Șmocot G. punerea în executare a titlurilor executorii susmenționate constituindu-se în acest sens dosarul de executare nr. 123/2012.
Prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită întocmit de executor judecătoresc Șmocot G. la data de 23 octombrie 2012, s-au stabilit cheltuielile de executare în dosarul de executare nr. 123/2012 la 360 lei din care 100 lei onorariu executor judecătoresc, 60 lei cheltuieli de executare și 200 lei onorariu avocat în faza executării silite.
La data de 09.11.2012, executorul judecătoresc Șmocot G. a comunicat către contestatoare somația prevăzută de art. 387 Cod procedură civilă pentru suma de 1.376 lei din care 500 lei cheltuieli de judecată fond, 500 lei heltuieli de judecată recurs, 200 lei onorariu avocat pentru redactare forme de executare, 16 lei taxă de timbru judiciar și 160 lei onorariu și cheltuieli de executare silită.
Potrivit dispozițiilor art. 399 Cod procedură civilă persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor legale de către organele de executare în termen de 15 zile de la comunicarea actului efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale .
La data de 13.11.2012, contestatoarea a formulat contestație la executare, în cadrul căreia solicită anularea formelor de executare pe considerentul că sumele nu sunt justificate iar sumele pentru redactarea formelor de executare sunt prea mari.
Instanță constată că apărările formulate către contestatoare prin acțiunea introductivă și prin concluziile scrise au în principal caracterul unor apărări de fond raportate la titlurile executorii reprezentate Sentința civilă nr. 1829 și Decizia civilă nr. 362. În acest sens, instanța observă faptul că contestatoarea consideră că cheltuielile de judecată stabilite prin sentințele susmenționate sunt nejustificate.
Potrivit art. 399 Cod procedură civilă, în cazul în care titlul executor nu emană de la o instanță judecătorească, contestatorul poate formula apărări de fond având ca obiect titlu executoriu. per a contrario în situația dedusă judecății respectiv când titlurile executorii emană de la instanțe judecătorești, contestatoarea nu poate invoca nejustețea cheltuielilor de judecată respectiv întinderea sau înțelesul titlului executoriu.
Instanța observă de asemenea faptul că contestatoarea refuză plata cheltuielilor stabilite prin titluri executorii pe considerentul că între părți există alte litigii netranșate definitiv.
În ceea ce privește cheltuielile de executare contestate de către contestator, instanța reține faptul că potrivit art. 3717 alin. 1 Cod procedură civilă partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop.
Conform art. 3717 alin. 3 Cod procedură civilă, sumele care urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii, pentru sumele astfel stabilite procesul-verbal constituind titlu executoriu, potrivit alin. 4 din același articol.
Pe baza dispozițiilor legale anterior citate, instanța reține faptul că poate fi declanșată executarea silită împotriva debitorului și cu privire la cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc, printr-un proces verbal care constituie titlu executoriu, însă doar în măsura în care cheltuielile de executare evidențiate într-un atare înscris au fost realizate efectiv de către creditor. Astfel, cad în sarcina debitorului urmărit doar cheltuielile suportate efectiv de către partea care a solicitat executarea silită și dovedite în mod corespunzător.
În concret, pe baza normelor legale analizate, instanța constată că nu se puteau fi cuprinse în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit de B. Șmocot G. decât sumele care au fost efectiv avansate pentru derularea executării silite, stabilite pe baza dovezilor prezentate în acest sens.
Analizând dosarul de executare nr. 12/2012 comunicat de către B. Șmocot G., instanța constată că procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită întocmit de executor judecătoresc Șmocot G. la data de 23 octombrie 2012, s-au stabilit cheltuielile de executare în dosarul de executare nr. 123/2012 la 360 lei din care 100 lei onorariu executor judecătoresc, 60 lei cheltuieli de executare și 200 lei onorariu avocat în faza executării silite, sumele respective având, deci, natura unor cheltuieli de executare în sensul art. 3717 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 3717 alin. 2 Cod procedură civilă prevede că sunt în sarcina debitorului urmărit cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la realizarea obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Instanța constată că prin contestația la executare formulată a fost contestat și cuantumul onorariului avocațial ca element al cheltuielilor de executare, apreciindu-se de către contestator că valoarea acestuia este nejustificat de mare față de activitatea desfășurată de către avocat în această etapă.
Instanța reține că declanșarea executării silite a obligației s-a făcut în baza unor demersuri ce implică formularea cererilor de învestire cu formulă executorie, xerocopierea și legalizarea sentințelor precum și formularea cererii de executare silită cereri întocmite de av. F. V. pentru un onorariu în cuantum de 200 lei.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța constată că nu există disproporție vădită dintre valoarea onorariului avocațial de 200 lei aferent fazei de executare silită față de serviciile efectiv prestate de către avocat precum și față de valoarea pricinii.
În concluzie, având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanța va respinge contestația la executare, formulată de către C. A. ca fiind neîmtemeiată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă raportat la art. 276 Cod procedură civilă, instanța constată culpa procesuală a contestatoarei în litigiul dedus judecății și pe cale de consecință respinge și capătul de cerere privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării silite din dosarul de executare nr. 123/2012 formulată de contestatoarea C. A. cu domiciliul în . E., jud. B. în contradictoriu cu intimații B. N. cu domiciliul în . E., jud. B., B. M. cu domiciliul în . E., jud. B., B. C. cu domiciliul în . E., jud. B. și B. A. cu domiciliul în . E., jud. B. ca fiind neîntemeiată.
Respinge contestație la executare formulată de contestatoarea C. A. cu domiciliul în . E., jud. B. în contradictoriu cu intimații B. N. cu domiciliul în . E., jud. B., B. M. cu domiciliul în . E., jud. B., B. C. cu domiciliul în . E., jud. B. și B. A. cu domiciliul în . E., jud. B. și având ca obiect actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 123/2012 ca fiind neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. M. I. S. M.
Red. N.M.I.
Thred. S.M.
Ex. 7/05.02.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1582/2013. Judecătoria DOROHOI | Pretenţii. Sentința nr. 465/2013. Judecătoria DOROHOI → |
|---|
