Plângere contravenţională. Sentința nr. 236/2013. Judecătoria DOROHOI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 236/2013 pronunțată de Judecătoria DOROHOI la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 3783/222/2012
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D. JUDEȚUL B.
Sentința civilă nr. 236
Ședința publică din 13 februarie 2013
Președinte - B. N. E.
Grefier - G. O.
La ordine judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul C. M., domiciliată în municipiul B., ., ., județul B., în contradictoriu cu intimatul A. Națională A Vămilor, Direcția R. Pentru Accize Și Operațiuni Vamale Iași cu sediul în Iași, .. 10 C, jud. Iași, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B., cu sediul în municipiul B., ..24, județul B..
La apelul nominal, făcut în ședința publică în ordinea de pe listă (poziția 19), lipsă petentul și reprezentanții intimatelor.
În baza prevederilor art. 104 alin. 13 din HCSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei se prezintă petentul, lipsă reprezentanții intimatelor.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că intimata Direcția R. Pentru Accize Și Operațiuni Vamale Iași a depus întâmpinare la dosar, în dublu exemplar.
Instanța înmânează petentului un exemplar al întâmpinării și-l întreabă dacă dorește termen pentru studierea acesteia.
Petentul răspunde negativ.
Instanța, văzând că nu se formulează alte cereri și nu mai sunt probe de administrat, în baza art. 150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise și acordă cuvântul pe fond.
Petentul C. M. solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar modificarea procesului verbal și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. Subliniază că este pentru prima oară când a fost sancționat contravențional, iar cantitatea de țigări găsită asupra lui nu este atât de mare, iar acestea nu erau pentru comercializare.
J U D E C A T A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 23.11.2012 sub numărul_, petentul C. M. a chemat în judecată pe intimata A. Națională a Vămilor – Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași-Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de_ lei dispusă prin procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._ din data de 07.11.2012, cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 20.10.2012 a fost depistat pe raza comunei Mihăileni, județul B., conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, având 4 pachete de țigări marca Plugarul cu timbre fiscale de Republica M.. Mai arată petentul că a fost în Republica Ucraina pentru a achiziționa diverse produse alimentare, iar la întoarcere în Vama Siret a cumpărat de la o persoană necunoscută țigări marca Plugarul, pentru consumul propriu. În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și cele ale Codului de procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal (f.5, 6), proces-verbal de control (f.7), dovada de comunicare (f.8,9), înștiințare de plată (f.10), declarație (f.11), certificate de naștere (f.12, 13), adeverință (f.14,15) și plic (f.16).
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
În temeiul art.242 alin.2 C.p.civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.Intimata A. Națională a Vămilor – Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic, inclusiv sub aspectul sancțiunii aplicate.
În motivare, intimata a arătat că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./20 nr._ din data de 07.11.2012 petentul a fost sancționat cu amenda minimă în cuantum de 20.000 lei și cu măsura complementară de reținere în vederea confiscării a bunurilor folosite la săvârșirea contravenției, pentru încălcarea art. 2213 alin.2 lit. a) raportat la art. 2213 alin. 3 și la art. 2214 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, întrucât a fost depistat la data de 20.10.2012 pe raza localității Mihăileni, având în autoturismul cu nr. de înmatriculare_, o cantitate de 24 pachete de țigări Plugarul cu marcaje fiscale de Republica M..
A mai arătat că în mod corect în sarcina petentului a fost antrenată răspunderea contravențională pentru fapta reținută în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, întrucât aceasta există, a fost săvârșită cu vinovăție și constituie contravenție la regimul vamal al produselor accizabile, iar petentul nu a dovedit existența unei alte situații de fapt decât cea descrisă în procesul verbal și nici nu a prezentat documente de proveniență a produselor respective pentru a face dovada deținerii legale a acestora.
Intimatul a precizat că o reindividualizare a sancțiunii prin transformarea sancțiunii amenzii în avertisment, ar conduce practic la anularea eforturilor depuse de echipajele mobile ale poliției și ale autorității vamale în desfășurarea activității de depistare, stopare sau reducere a frecvenței faptelor de contrabandă cu produse accizabile și de evaziune fiscală încurajând în acest fel contravenienții la săvârșirea în continuare a acestui tip de fapte, cu consecințe negative asupra bugetului de stat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115- 118 din Codul de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 571/2003, O.G. nr. 92/2003.
În apărare, intimatul a solicitat prin întâmpinare administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei, în copie procesul verbal de control (f. 39-40), procesul-verbal de predare-primire (f.41), procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f. 31-33), adeverința de reținere a bunurilor ( 34), înștiințarea de plată (f.36), declarație(f.38), dovada de comunicare (f.35), dovadă de reținere a bunurilor (f.37). În baza dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de judecată de astăzi, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerându-le legale, pertinente și concludente pentru soluționarea cauzei, conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._ din data de 07.11.2012 întocmit de către intimata A. Națională a Vămilor – Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași-Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B., petentul C. M. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei și cu sancțiunea complementară constând în confiscarea bunurilor, constatându-se că în data de 20.10.2012, orele 22.40 în localitatea Mihăileni, petentul a fost identificat de către un echipaj al SPF D. având asupra sa o cantitate de 24 de pachete de țigarete marca Plugarul cu timbre fiscale din Republica M., pentru care nu a putut face dovada provenienței mărfurilor și a introducerii mărfurilor în sistemul de accizare, faptă prevăzută de dispozițiile art. 2213 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 571/2003 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 2213 alin. 3 din același act normativ.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._ din data de 07.11.2012 a fost întocmit în lipsa petentului, fiindu-i comunicat acestuia la data de 13.11.2012,
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ANV/20 nr._ din data de 07.11.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului H. O. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție fiscală, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat acestei sintagme de către jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._ din data de 07.11.2012 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului vamal aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
In cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul C. M. nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._ din data de 07.11.2012 reținându-se că în data de 20.10.2012, în localitatea Mihăileni, petentul a fost identificat de către un echipaj al SPF D. având asupra sa o cantitate de 24 de pachete de țigarete marca Plugarul cu timbre fiscale din Republica M. pentru care nu a putut face dovada provenienței mărfurilor și a introducerii mărfurilor în sistemul de accizare.
Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este susținută de procesul verbal de control (f. 39-40), procesul-verbal de predare-primire (f.41), procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f. 31-33), adeverința de reținere a bunurilor ( 34), înștiințarea de plată (f.36), declarație(f.38) și dovadă de reținere a bunurilor (f.37).
Din analiza declarației aflate la fila 38 din dosar, precum și a plângerii contravenționale formulate, instanța constată că petentul C. M. a recunoscut, în esență, situația de fapt constatată în actul sancționator, arătând că asupra sa s-au găsit 24 de pachete de țigări, fără acte de proveniență, cu timbre fiscale din Republica M. însă s-a apărat susținând că aceste produse au fost achiziționate pentru consumul propriu.
Instanța reține că, potrivit art. 20621 alin. 10 din Legea nr. 571/2003, este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută. În explicarea acestui text de lege, H.G. nr. 44/2004 (II), la punctul (31) stabilește că „în afara antrepozitului fiscal pot fi deținute numai produsele accizabile pentru care acciza a fost înregistrată ca obligație de plată, iar prin circuitul economic se poate stabili de către autoritățile competente cu atribuții de control că produsele provin de la un antrepozitar autorizat, de la un destinatar înregistrat sau de la un importator”.
În plus, potrivit art. 2069 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 571/2003, persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este, în ceea ce privește deținerea unor produse accizabile, astfel cum se menționează la art. 2067 alin. (1) lit. b): persoana care deține produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deținerea acestora.
Totodată potrivit art. 20661 alin.1 lit. b) tutunul prelucrat constituie produs accizabil iar potrivit alin. 3 „produsele accizabile prevăzute .la alin.1 pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secțiuni”.
Din coroborarea dispozițiilor legale amintite rezultă că deținătorul de produse accizabile are obligația de a face dovada că acestea provin de la una din categoriile de furnizori menționate, respectiv antrepozitar autorizat, operator înregistrat, operator neînregistrat sau de la un importator, neavând relevanță numărul de intermediari interpuși, în circuitul economic, între antrepozitar și deținător, legea nefăcând nicio distincție în acest sens, precum și faptul că acciza aferentă produselor menționate a fost achitată.
În ceea ce privește pachetele de țigarete confiscate de la petentă, potrivit adeverinței de reținere a bunurilor nr. 62 EM2 din data de 06.11.2012, pachetele cu țigarete marca Plugarul nu aveau aplicate timbre fiscale românești, ci timbre fiscale din Republica M. (fila 34). Potrivit declarației din nota explicativă, petentul a arătat că pachetele de țigarete găsite asupra sa îi aparțin și că le-a achiziționat de la o persoana necunoscută (fila 38).
Având în vedere natura produselor (tutun prelucrat), cantitatea de țigarete (24 de pachete), lipsa oricărui document de proveniență (facturi), instanța va înlătura apărările petentului conform căreia țigaretele au fost cumpărate pentru consumul propriu și nu în vederea comercializării, reținând că aceste susțineri nu au relevanță atâta timp cât textele legale sancționează simpla deținerede produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație. Astfel, instanța consideră că petentul Ciuboratiu M. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, instanța amintește că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Instanța reține că agentul constatator a aplicat petentului pentru fapta reținută sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei, dar apreciază că pentru această faptă, măsura avertismentului, ca sancțiune principală, este potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale, în caz contrar urmând a se recurge la aplicarea unei sancțiuni mai aspre.
Chiar dacă intimatul a făcut dovada antecedenței contravenționale a petentului, instanța are în vedere urmările minime pe care petentul le-a produs prin fapta săvârșită. Astfel, față de numărul foarte mic al pachetelor de țigări găsite asupra petentului (24 de pachete de țigări) o sancțiune cu amenda în cuantum de 20.000 lei apare ca fiind disproporționată, instanța formându-și convingerea că petentul a înțeles urmarea negativă a unei astfel de fapte și că nu o va mai repeta în viitor. Este adevărat că în ultimul timp se înregistrează o frecvență a faptelor de contrabandă însă orice sancțiune ce urmează să fie aplicată trebuie să corespundă pericolului social concret al fiecărei fapte privite în sine, avându-se în vedere toate criteriile de individualizare raportate la situația de fapt concretă. Or, în cauză, deținerea unui număr de 30 de pachete de țigări nu reprezintă o faptă cu un pericol social ridicat care să justifice aplicarea unei sancțiuni cu amendă într-un cuantum de 20.000 lei.
Totodată, circumstanțele personale ale petentului justifică înlocuirea amenzii cu avertisement, petentul având un copil minor în întreținere. Cu privire la sancțiunea complementară a confiscării produselor, instanța constată că a fost aplicată în mod legal.
Având în vedere cele anterior menționate, instanța va admite în parte plângerea petentului C. M. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._ din data de 07.11.2012, în contradictoriu cu intimata A. Națională a Vămilor - Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași- Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B., urmând a dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 20.000 lei cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale. Instanța va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal mai sus menționat, referitoare la confiscarea produselor.
Față de prevederile art. 274 Cod procedură civilă și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța urmează a lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul C. M., domiciliată în municipiul B., ., ., județul B., în contradictoriu cu intimatul A. Națională A Vămilor, Direcția R. Pentru Accize Și Operațiuni Vamale Iași - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B., cu sediul în municipiul B., ..24, județul B..
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 20.000 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._ din data de 07.11.2012, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal mai sus menționat.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
judecător B. N. E. G. O.
Red. / Thred. B.N.E.
4 ex. / 25.02.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1245/2013. Judecătoria DOROHOI | Pretenţii. Sentința nr. 2236/2013. Judecătoria DOROHOI → |
|---|
