Evacuare. Sentința nr. 1642/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1642/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 5671/225/2012*
Dosar nr._/225/2012 - Evacuare –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.1642
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21. 03. 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE - C. O.
GREFIER ȘEDINȚĂ - E. O.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamantul N. D. și pe pârâții G. S., G. A., G. A., G. R., având ca obiect evacuare.
Dezbaterile au avut loc în ședința din 14.03.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, la solicitarea părților pentru a se depune concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._/225/2013 la data de 23.11.2012, reclamantul N. D., în contradictoriu cu pârâtul G. S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtului G. S. și a membrilor familiei sale din imobilul situat în municipiul Dr.Tr.S., ., întrucât îl ocupă în mod ilegal, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că împreună cu sora sa, G. M. V., mama pârâtului G. S. au moștenit de la părinții lor, D. și E. N., un imobil compus din casa de locuit, curte și dependințe, conform certificatului de moștenitor nr.232/1960 eliberat de notariatul de Stat din T. S..
Potrivit acestui certificat de moștenitor, întreaga masă succesorală a fost împărțită în mod egal între reclamant și G. M. V., fiul și respectiv fiica defuncților și a rămas în grija și administrarea sorei sale - G. M. V., care ulterior l-a primit în spațiul destinat reclamantului pe fiul său G. S., împreună cu familia sa.
Datorită relațiilor bune dintre părți, reclamantul a acceptat ca pârâtul să nu plătească chirie ci numai utilități și cota parte din impozit, însă din anul 1995 între familia pârâtului G. S. și mama sa, rămasă văduvă, au apărut tensiuni care au dus la răcirea relațiilor familiale și ulterior, la separarea completă.
Urmare a acestui fapt, reclamantul a încheiat două contracte de închiriere cu pârâtul, scutindu-l de plata chiriei, iar după decesul mamei sale, pârâtul și familia sa s-au extins asupra întregului imobil.
Pârâtul a refuzat semnarea unui nou contract de închiriere sau eliberarea a ½ din imobil, fiind notificat în acest sens de către reclamant.
Și-a întemeiat prezenta, pe dispoz. art.82 corob. cu art.112 și urm cpc., art.274cpc și art.555 Noul Cod Civil.
A depus la dosar: certificat de moștenitor nr.232/1960, contractele de închiriere nr._/2002 și nr.6567/2003, notificare din 12.07.2012, confirmare de primire, împuternicire avocațială, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar.
Legal citat, pârâtul G. S. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii în evacuare, apreciind că în speță, certificatul de moștenitor nr.232/1960 este un simplu act declarativ, care nu-i conferă reclamantului un drept exclusiv de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Mai mult, reclamantul nu a solicitat partajarea averii succesorale, astfel că stare de indiviziune se menține și în prezent, pârâtul având la rândul său un drept indiviz de păroprietate asupra bunurilor în litigiu.
Contractele de închiriere invocate de reclamant au cel mult valoarea unor acte întrerupătoare de prescripție, iar din certificatul de moștenitor rezultă că reclamantul împreună cu mama pârâtului au moștenit cotele indivize de ½ din două imobile, unul compus din trei camere și trei bucătării, respectiv din două camere și o bucătărie, în timp ce în contractul de închiriere se menționează că pârâtul urma să folosească două din cele trei camere ale imobilului, fără a fi identificate acestea, dar nici partea de imobil ce îi revine reclamantului.
Pârâtul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 555 și 563 C.Civ., reclamantul nefiind proprietar exclusiv asupra a două camere din imobil.
Și-a întemeiat în drept întâmpinarea pe dispozițiile art.115 cpc.
A depus la dosar un borderou cu înscrisuri - filele 33-45 din dosar, respectiv carte imobil și acte de stare civilă..
Reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune, prin care a solicitat conceptarea și citarea în calitate de pârâți a numiților G. A., G. A., G. R., solicitând evacuarea acestora din partea de imobil care revine lui.
La rândul lor, pârâții G. A., G. A., G. R. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, însușindu-și motivele invocate de pârâtul G. S..
În temeiul art. 167 c.p.civ., instanța a administrat în cauză proba cu interogatoriul pârâților și proba cu înscrisurile de la dosar, apreciindu-le ca legale, pertinente, concludente și utile, de natură să ducă la dezlegarea pricinii.
Analizând acțiunea reclamantului, așa cum a fost precizată, în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale apreciate ca incidente, instanța constată următoarele:
Urmare a deschiderii succesiunii autoarei N. E., decedată la data de 16.10.1959, s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 232/30.04.1960 (f.3), în favoarea moștenitorilor acceptanți – descendenți de gradul I, N. D. (reclamantul) și G. M. ( autoarea pârâtului G. S.), cărora le-a revenit cota indiviză de ½ din masa succesorală.
Potrivit certificatului de moștenitor precitat, masa succesorală rămasă de pe urma autoarei comune s-a compus din suprafața de 650 mp teren curți construcții, situat în Drobeta Turnu Severin, . și Dr. Saidac, nr. 11, împreună cu două imobile, unul compus din trei camere și trei bucătării, iar cel de-al doilea compus din două camere și o bucătărie.
Coroborând actele de stare civilă de la dosar, instanța constată că la data de 20.01.2006 a decedat comoștenitoarea G. M., de pe urma sa rămânând ca moștenitor pârâtul G. S., în calitate de descendent de gradul I, ce a preluat prin retransmitere cota de ½ din imobilele moștenite de autoarea sa urmare a deschiderii succesiunii defunctei N. E..
Potrivit cărții imobilului din ., coroborat cu răspunsurile pârâților G. A. și S. la interogatoriu (f.53,54), pârâtul locuiește la această adresă începând cu anul 1966, iar ulterior anului 1982 în același imobil au domiciliat și membrii familiei sale, ceilalți pârâți.
Este adevărat că între reclamant și pârâtul G. S. s-au încheiat două contracte de închiriere, la data de 03.10.2002 (f.5), pe o durată de un an, respectiv la data de 04.10.2003 (f.6), pe o durată de trei ani, însă, în acord cu susținerile pârâților, instanța constată că între părți nu s-a făcut ieșirea din indiviziune cu privire la imobilele bunuri succesorale menționate în certificatul de moștenitor nr. 232/1960.
Ori, în atare situație, certificatul de moștenitor invocat nu face decât dovada calității de moștenitor și a cotei indivize care revine reclamantului și, prin retransmitere, pârâtului, reclamantul nefăcând dovada împărțelii bunurilor succesorale.
De principiu, instanța reține că starea de indiviziune conferă tuturor titularilor săi prerogativa folosinței bunului, iar un coindivizar nu se poate îndrepta împotriva celuilalt pentru a cere deposedarea acestuia de bun si crearea unui drept de folosință exclusivă în favoarea sa, pentru că nu există un temei legal pentru aceasta.
Este drept că în măsura în care, prin conduita sa, un coindivizar aduce atingere unor drepturi personale nepatrimoniale ale celuilalt coindivizar, cum ar fi dreptul la integritate fizică și psihică, există alte mijloace juridice pentru remedierea acestei situații, neputând fi aplicată o sancțiune juridica sui generis, constând in crearea unui drept de folosință exclusivă asupra bunului indiviz în favoarea unui coproprietar și în detrimentul celuilalt – așa cum solicită în prezenta reclamantul, întrucât evacuarea are ca premisă necesară și obligatorie deținerea unui bun de către pârât fără titlu, iar coindivizarul pârât G. S. are un titlu conferit de dreptul sau indiviz.
Totodată, instanța rețină că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 653 Cod civil, (aplicabile în speță, întrucât succesiunea s-a deschis anterior intrării în vigoare a noului cod civil) privind sezina moștenirii, care operează în favoarea pârâtului G. S., astfel încât deposedarea lui de imobil la cererea reclamantul ar duce la încălcarea acestor prevederi legale.
Mai mult, instanța constată că reclamantul nu a fost în măsură să indice care este partea de imobil care îi revine în exclusivitate, respectiv care este partea ocupată de pârâți, în condițiile în care din chitanțele de plată aflate la filele 56-59 rezultă că pârâtul G. S. a achitat taxele și impozitele locale aferente proprietății din ..
Față de considerentele expuse mai sus, apreciind că între părți nu s-au născut raporturi locative, așa cum pretinde reclamantul, întrucât starea de indiviziune dintre acestea nu a fost lichidată prin împărțeală, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată prezenta acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea precizată la filele 28-29, formulată de reclamantul N. D., domiciliat în București, ., nr.1, ., apt.25, sector 4, în contradictoriu cu pârâții G. S., G. A., G. A. și G. R., toți cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M...
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER,
C. O.E. O.
Red. C.O. / Tehn. O.E.
6 ex./3 pag.
09.04.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3252/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3263/2013. Judecătoria... → |
|---|
