Plângere contravenţională. Sentința nr. 1026/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1026/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 18986/225/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DR. TR. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1026
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
Grefier: A. N. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petentul C. I. D. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În baza art. 104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin Serviciul registratură, intimata a depus dovada de comunicare a procesului-verbal, petentul a depus contractul de vânzare–cumpărare din 03.11.2012 în original, iar din partea Primăriei Breznița Ocol s-au comunicat relațiile solicitate de instanță la termenul anterior.
Verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina potrivit art. 1 pct. 2 C.pr.civ. rap. la art. 32 din OG 2/2001.
În temeiul art.167 C pr civ, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat,în temeiul art. 150 C. retine cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.12.2012 sub nr._, petentul C. I. D. a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 27.11.2012 de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, a arătat că nu este vinovat de săvârșirea faptei deoarece autovehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ nu se mai află în posesia lui.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În dovedirea plângerii petentul a depus proces-verbal . nr._/27.11.2012 și contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit.
Deși legal citată, intimata nu a depus întâmpinare, dar a înaintat instanței adresa nr. 1025/EX/09.01.2013, certificat calificat și fotoxerox cameră de luat vederi cu privire la autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând lucrările dosarului, prin prisma cererii formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 27.11.2012 (fila 2) petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 constând în aceea că autovehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat la data de 05.11.2012, ora 15,23 pe DN 6 km 350+750 metri, pe raza localității Gura Văii, fără a deține rovinietă valabilă.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a încuviințat petentului proba cu înscrisurile depuse la dosar, acestea fiind singurele probe solicitate în apărare. Totodată, instanța, în baza rolului activ, având în vedere susținerile petentului formulate prin plângerea contravențională, a emis adresă către Direcția de Taxe și Impozite a Primăriei Breznița Ocol pentru ca aceasta să comunice dacă petentul figura înscris ca proprietar al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ la data de 05.11.2012.
Cu privire la cauza dedusă judecății, având în vedere că situația de fapt descrisă în procesul verbal este confirmată de planșa foto (fila 14), în sensul că la data de 05.11.2012 vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat pe raza localității Gura Văii fără a deține rovinietă valabilă, instanța reține că procesul verbal este temeinic întocmit sub aspectul situației de fapt reținute.
În ceea ce privește apărarea petentului conform căreia autovehiculul menționat anterior nu mai este în posesia acestuia, instanța reține că,contractul de vânzare cumpărare, depus de petent în copie și original, nu este semnat de către cumpărătorul G. V. I., transferul proprietății neputând astfel opera. Mai mult decât atât, prin adresa nr. 770/18.02.2013 (fila 20), Primăria Comunei Breznița Ocol a comunicat instanței faptul că la data de 05.11.2012 (data săvârșirii contravenției) petentul figura în evidențele fiscale cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, iar la data de 14.11.2012 (deci ulterior săvârșirii contravenției) acesta a solicitat eliberarea unui certificat fiscal în vederea înstrăinării autovehiculului. Totodată, din adresa sus menționată, instanța reține că petentul nu s-a prezentat ulterior la Primărie în vederea radierii din evidențele fiscale.
În consecință, instanța constată că la data săvârșirii contravenției, petentul era proprietarul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, acestuia revenindu-i obligația de a achita contravaloarea tarifului de utilizare a drumurilor publice.
Totodată, instanța reține că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Sancțiunea aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2001, este minimul prevăzut de textul legal incident.
Potrivit art. 11 din OG nr. 15/2002 „stabilirea nivelului tarifelor de trecere și al tarifelor de concesiune are la bază principiul recuperării costurilor de construcție, de operare și de întreținere.”
Așadar sumele obținute din achitarea rovinietelor sunt destinate asigurării calității infrastructurii rutiere din România, valoarea socială protejată prin OG nr. 15/2002 având o importanță deosebită în asigurarea unor căi de circulație moderne și fiabile.
În cauză petentul nu și-a îndeplinit obligația de a achita tariful de utilizare a infrastructurii rutiere, prejudiciind astfel autoritățile statului în îndeplinirea obiectivului de întreținere a drumurilor naționale.
Pentru aceste motive, dat fiind că s-a aplicat amenda la minimul special și având în vedere reaua credință a petentului care nu numai că nu a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale, dar a și procedat la întocmirea pro causa a contractului de vânzare-cumpărare, instanța constată că s-a respectat condiția de proporționalitate între fapta săvârșită și sancțiunea aplicată, menținerea sancțiunii impunându-se pentru formarea unei atitudini corecte a petentului față de necesitatea respectării normelor încălcate.
Pentru aceste motive instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. I. D. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. și va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ca fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul C. I. D., cu domiciliul în . Ocol, județul M., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., cu sediul în București, Sector 6,bld. I. M., nr. 401 A.
Menține procesul-verbal . nr._/27.11.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi data de 26.02.2013.
PreședinteGrefier,
Red.M.A./tehno.D.A.N.
4 ex./ 4 pagini
04.03.2013
Cod operator 6497
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 3474/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Cereri. Sentința nr. 4326/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN → |
|---|
