Plângere contravenţională. Sentința nr. 1507/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1507/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 87/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă nr. 1507
Ședința publică de la 14.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: S. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta B. M. A. în contradictoriu cu intimații A. Națională Vamală și B. V. Porțile de F. I, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 07.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.03.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională introdusă pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 07.01.2013, înregistrată sub nr. _ , petenta B. M. A. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție ./200 nr._, nr. 434 încheiat la data de 29.12.2013, prin agent constatator de intimata A. Națională a Vămilor – B. V. Porțile de F. I iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea plângerii, sub aspectul legalității procesului verbal de constatare a contravenției, a arătat că acesta este nul întrucât nu întrunește cerințele prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind consemnat în procesul verbal că a fost încheiat la data de „29.12.2013 în localitatea Gura”, lipsind astfel denumirea locului încheierii acestuia, anul și ora.
A mai arătat că lipsește mențiunea că petentul are posibilitatea să achite în 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă aceasta prevede o astfel de posibilitate.
Petenta a mai învederat că fapta nu a fost descrisă suficient și că nu au fost arătate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
Cu privire la situația de fapt, a arătat că s-a reținut în procesul verbal de constatare că s-ar fi găsit în bagajele sale 9 pachete de țigări nedeclarate.
Petenta a precizat că în data de 29.12.2012 a fost împreună cu soțul ei și cu numita Urtila M. în Serbia pentru a face cumpărături și că la întoarcere au fost supuși controlului. A arătat că atât ea cât și ceilalți au declarat că aveau câte 3 pachete de țigări asupra lor, fiind achiziționate pentru consum propriu.
A mai menționat că amenda i-a fost aplicată doar ei deși țigările nu au fost găsite doar în bagajele acesteia, fiecare din ei cumpărând câte 2-3 pachete de țigări.
În drept, a invocat dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosar procesul verbal ./200 nr._, nr. 434/29.12.2013 (f. 5), adeverința de reținere a bunurilor . nr._/29.12.2012 (f. 6).
În temeiul art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și art.1 alin. 2 din O.G. 32/1995, cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 31.01.2013 prin Serviciul Registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, a arătat că în data de 29.12.2012, orele 10:00, în localitatea Gura Văii, în Punctul de Control pentru trecerea frontierei Porțile de F. I, s-a prezentat pe sensul de intrare în țară numita B. M. A., pasageră în autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ . La solicitarea organelor de control, aceasta a declarat că dețien două pachete de țigări. Ulterior, în urma controlului, au fost descoperite încă 9 pachete de țigarete marca Viceroy, bunuri ce nu au fost declarate și nici prezentate autorității vamale.
Intimata a arătat că, urmare a celor constatate, autoritatea vamală a dispus sancționarea petentei cu amendă în cuantum de 1500 lei pentru săvârșirea prevăzute și sancționate de art. 652 lit. d) din Regulamentul de aplicare a Codului V. al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006.
Cu privire la susținerea petentei în sensul că țigaretele ar fi aparținut atât ei cât și altor două persoane care se aflau în autoturism, a arătat că nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei având în vedere că prin Declarația de Abandon nr._/29.12.2012 aceasta abandonează cele 9 pachete de țigări, recunoscând astfel că îi aparțineau.
Sub aspectul legalității procesului verbal de constatare a contravenției, a arătat că susținerea petentei în sensul că agentul constatator nu ar fi indicat „locul încheierii procesului verbal, anul și ora”, nu poate fi reținută de către instanța de judecată doar pentru faptul că, referindu-se la locul încheierii agentul constatator, dintr-o eroare materială a specificat localitatea „Gura” în loc de „Gura Văii” specificându-se în schimb locul săvârșirii faptei: respectiv, sensul de intrare în țară din B. V. Porțile de F. I, de asemenea fiind trecute data săvârșirii faptei, respectiv, 29.12.2012, ora 10:00.
Cu privire la faptul că nu s-a menționat în procesul verbal de constatare a contravenției posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termen de 48 ore, a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 28 din O.G. nr. 2/2001, aceste prevederi devin aplicabile doar în condițiile în care actul normativ de stabilire a contravenției aceasta este menționată expres. În cuprinsul H.G. nr.707/2006 privind Regulamentul de aplicare a Codului V. al României, legiuitorul nu a prevăzut această posibilitate legală de plată a jumătate din minimul amenzii în termen de 48 ore.
Cu privire la sancțiunea aplicată, intimata a adăugat că s-a respectat principiul proporționalității faptei deoarece fapta reținută în sarcina petentei aduce atingere relațiilor privind normele vamale și fiscale iar amenda a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.
În probațiune, intimata a depus la dosar, în copie, declarația de abandon nr._/29.12.2012 ( f. 21).
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul U. M., apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 29.12.2012, intimata A. Națională a Vămilor - B. V. Porțile de F., prin agent constatator, a întocmit procesul-verbal de contravenție ./200, nr._, nr. 434/29.12.2013, prin care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 652 lit. d) din Regulamentul de aplicare a Codului V. al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006, reținându-se că, la data de 29.12.2012, în jurul orei 10:00, s-a prezentat pe sensul de intrare în țară petenta, pasager al autoturismului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_ care a declarat că deține două pachete de țigări iar în urma controlului efectuat s-a constatat că avea în bagajele personale încă 9 pachete de țigări marca Viceroy.
Petenta a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ, și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
În procedeul verificării legalității procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petentă în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea nu doar a aspectelor de nelegalitate invocate de către petentă în cererea sa, ci și a celor care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției ./200, nr._, nr. 434/29.12.2013, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de petentă în sensul că lipsește locul încheierii procesului verbal de constatare a contravenției, anul și ora, fiind consemnat că a fost încheiat la data de „29.12.2013 în localitatea Gura”, instanța reține următoarele:
Prin Decizia în interesul legii nr. XXII/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu valoare de principiu că art. 17 din OG 2/2001 prevede limitativ cazurile de nulitate absolută a procesului-verbal, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță, nerespectarea celorlalte dispoziții legale atrăgând nulitatea relativă a procesului-verbal doar dacă s-a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acestuia.
Potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde printre altele data și locul unde a fost încheiat. Analizând conținutul acesteia, instanța reține că faptul că s-a consemnat ca dată a încheierii „29.12.2013” în loc de „29.12.2012” este o eroare materială având în vedere că la descrierea faptei s-a reținut în mod corect data „azi, data de 29.12.2012.”
Totodată, cu privire la locul încheierii acestuia, din conținutul procesului verbal reiese că acesta s-a încheiat în localitatea Gura Văii „B. V. Porțile de F. I, localitatea Gura Văii”.
De asemenea, chiar dacă instanța ar fi constatat că s-au încălcat dispozițiile art. 16 din OG. Nr. 2/2001, din ansamblul material probator administrat în cauză, instanța reține că petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției (f. 5), adeverința de reținere a bunurilor ., nr._, nr. 2456/29.12.2012 (f. 6) și declarația de abandon nr._/29.12.2012 (f. 21), instanța reține că procesul-verbal este temeinic.
Instanța apreciază ca deosebit de relevant conținutul-procesului verbal, în cuprinsul căruia se menționează explicit că petentul este de acord cu cele consemnate, semnând în mod corespunzător înscrisul constatator.
Instanța va înlătura declarația martorei U. M. (f. 26) având în vedere contradicțiile dintre aceasta și declarația dată de petentă. Astfel, martora propusă de petentă a declarat că agenții constatatori au verificat bagajele pasagerilor și au scos pachetele de țigări din sacoșe, în timp ce petenta a învederat instanței că ea a fost cea care a scos pachetele de țigări din bagaje și le-a prezentat agenților.
Cu privire la apărarea petentei în sensul că nu a fost lăsată să facă obiecțiuni ș a semnat atât procesul verbal de constatare a contravenției cât și declarația de abandon deoarece a fost presată de agenți, instanța o va înlătura având în vedere că petenta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Față de această situație de fapt, instanța constată că prin procesul-verbal de contravenție s-a dat o încadrare corectă faptei săvârșite și aceasta a fost legal sancționată, arătându-se că fapta este prevăzută și sancționată de art. 652 lit. d din H.G. nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului V. al României, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 946/2007.
Potrivit art. 652 lit. d, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1500 lei la 3000 lei neîndeplinirea de către persoanele fizice care trec frontiera a obligației de a declara și de a prezenta în vederea controlului vamal bunurile pentru care este prevăzută această obligativitate.
Instanța constată că bunurile introduse în țară de către petentă și anume țigarete, intră în categoria produselor accizabile conform art. 206 ind. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare și că potrivit, art. 5 alin. 1 din Ordinul Ministrului Finanțelor publice nr. 2220/2006 modificat și completat prin ordinul nr. 3424/20.11.2008, persoanele fizice au dreptul de a introduce în țară, fără a fi supuse la plata drepturilor vamale, țigarete în limita a 40 bucăți.
În cauza de față, instanța reține că în urma controlului au fost descoperite țigarete ce nu au fost declarate și nici prezentate autorității vamale și care depășesc limita prevăzută art. 5 alin 1 din Ordinul Ministrului Finanțelor publice nr. 2220/2006 modificat și completat prin ordinul nr. 3424/20.11.2008, respectiv 40 țigarete (două pachete).
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că atitudinea petentei față de dispozițiile legale poate fi corectată și fără aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale.
Ținând seama și de prevederile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune, instanța va înlocui sancțiunea amenzii aplicate, în cuantum de 1500 lei, cu sancțiunea avertismentului, apreciind astfel că înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment este de natură să asigure realizarea scopului punitiv și preventiv-educativ al sancțiunii.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, va admite în parte plângerea formulată de petenta B. M. A. în contradictoriu cu intimații A. Națională a Vămilor și B. V. Porțile de F. și va modifica procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200, nr._, nr. 434/29.12.2013 în sensul înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 1500 lei cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta B. M. A., domiciliată în Drobeta Turnu Severin, ., ., apt. 1, jud. M., în contradictoriu cu intimații A. Națională Vamală cu sediul în București, .. 13, sector 1, și B. V. Porțile de F. I, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M..
Înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1500 lei aplicată prin procesul-verbal ./200, nr._, nr. 434/29.12.2013 cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red C.C ./Tehnored. S.C.
Ex.5/ pag 5
16.04.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1497/2013.... | Uzucapiune. Sentința nr. 314/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
