Plângere contravenţională. Sentința nr. 1906/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1906/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 1792/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă nr. 1906
Ședința publică de la 04.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: S. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. C. D. ..L. în contradictoriu cu intimata D.S.V.S.A. M., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.04.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională introdusă pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 01.02.2013, înregistrată sub nr. _ , petenta S.C. C. D. ..L. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 27.01.2013, prin agent constatator, de către intimata D.S.V.S.A. M. și anularea măsurii dispusă prin Ordonanța de interzicere a activității nr. 1/30.01.2013.
În motivarea plângerii, petenta a învederat instanței că în urma controlului efectuat s-a constatat că spațiile destinate fabricării pâinii, utilajele și instalațiile folosite în procesul de producție nu respectă normele de igienă impuse de Reg. C.O. 802/2004, fiind sancționată contravențional.
A mai menționat că prin Ordonanța nr. 1/30.01.2013 s-a dispus interzicerea desfășurării activității de fabricare a pâinii, produselor de panificație și patiserie.
Petenta a mai arătat că în procesul verbal de constatare nr. 88/30.01.2013 s-a reținut, cu privire la căile de acces în unitate în scopul asigurării circuitelor funcționale și a evitării contaminărilor pe fluxul tehnologic, că unitatea este în continuare împrejmuită, nefiind rezolvate litigiile civile care sunt derulate în instanță cu persoanele vecine și nu s-au pus la dispoziție documente din care să reiasă dreptul de proprietate privind terenul din vecinătatea brutăriei. Totodată, s-a mai constatat că reprezentantul unității utilizează zona de acces care nu mai corespunde din punct de vedere al modului de amenajare și nu asigură desfășurarea activităților impuse de fluxul tehnologic în condiții de igienă, iar în ceea ce privește fosa septică, nu s-au putut prezenta dovezi că aceasta respectă normele de igienă.
Cu privire la căile de acces în vederea asigurării circuitelor necesare funcționării brutăriei, petenta a menționat că acestea sunt blocate abuziv de Primărie.
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosar, în copie, Ordonanța nr. 1/30.01.2013 (f. 3), procesul verbal de constatare nr. 88/30.01.2013 (f. 4,5) și proces verbal de contravenție ., nr._/24.01.2013 (f. 6).
În temeiul art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și art.1 alin. 2 din O.G. 32/1995, cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 28.02.2013 intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește Ordonanța de interzicere a desfășurării activității nr. 1/30.01.2013 iar pe fondul cauzei respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, a arătat că în data de 24.01.2013, ca urmare a reclamației înregistrată la D.S.V.S.A. M. prin care se aducea la cunoștință că în brutăria aparținând petentei nu se respectă normele de igienă și sănătate publică, o echipă a D.S.V.S.A. M. s-a deplasat în vederea cercetării aspectelor sesizate, iar în urma controlului s-au constatat că cele reclamate se confirmă, întocmindu-se procesul verbal de constatare nr. 61/24.01.2013 și procesul verbal de contravenție ., nr._/24.01.2013.
Intimata a menționat că exista un singur spațiu de acces atât pentru personal, materie primă, produs finit și alimentare cu lemne, contrar legislației sanitar veterinare. Totodată, în spațiul de depozitare produsul finit era depozitat direct pe pavimentul neigienic, lăzi neigienizate, materia primă lângă produsul finit, nefiind astfel respectat fluxul tehnologic de producție iar în spațiul de producție au fost găsite pachete de țigări, căni de cafea, pahare cu lichid, iar în frigiderul unde se păstra materia primă perisabilă a fost găsită hrana personalului, contrar normelor în vigoare.
Intimata a adăugat că cele consemnate contravin prevederilor art. 4 lit. a pct. 5 din H.G. nr. 984/2005 potrivit căruia constituie contravenție la normele de igienă sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor privind producția, prelucrarea, depozitarea și comercializarea produselor alimentare și se sancționează cu amendă de la 2.000 la 10.000 lei în cazul faptelor săvârșite de persoanele juridice.
De asemenea, în baza art. 10 lit. b din O.G. nr. 42/2004 aprobată prin Legea nr. 215/2004 cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu Ordinul 111/2008 cu modificările și completările ulterioare, s-a emis Ordonanța privind suspendarea activității din unitățile supuse înregistrării sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor nr. 2/25.01.2013 începând cu data de 25.01.2013 până la data de 29.01.2013, perioadă pentru remedierea deficiențelor.
Intimata a arătat că în data de 29.01.2013 a fost formulată cererea de reverificare unitate înregistrată la D.S.V.S.A. M. sub nr. 766 prin care se declara pe propria răspundere că au fost remediate deficiențele constatate și consemnate în Nota de control/PVC nr. 61/24.01.2013.
A menționat că, din verificările efectuate, s-a constatat că nu au fost remediate deficiențele constatate și reținute în notele și procesele verbale de constatare anterioare pentru care s-a dispus suspendarea, astfel că s-a propus emiterea Ordonanței privind interzicerea desfășurării activității din unitățile suspuse înregistrării sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor și că la momentul reverificării, unitatea își desfășura activitatea deși aceasta era suspendată.
Intimata a învederat că în data de 30.01.2013 s-a emis Ordonanța nr. 1 prin care s-a interzis desfășurarea activității de către petenta S.C. C. D. ..L. din ., însă aceasta din urmă a formulat acțiune în instanță ce a format obiectul dosarului nr._ - cerere anulare Ordonanță de interzicere a desfășurării activității, cerere respinsă prin sentința nr. 1079/04.02.2013.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 115-119 C.proc.civ., H.G. nr. 984/2005, O.G. nr. 42/2004, Legea nr. 215/2004 și Ordinul 111/2008.
În probațiune, intimata a depus la dosar, în copie: procesul verbal . nr._/24.01.2013 (f. 23), procesul verbal de constatare nr. 61/24.01.2013 (f. 24, 25), Ordonanța nr. 2/25.01.2013 (f. 26), cererea de reverificare unitate nr. 766/29.01.2013 (f. 28), procesul verbal de constatare nr. 88/30.01.2013 (f. 29-31), Ordonanța nr. 1/30.01.2013 (f. 32), sentința nr. 1079/04.02.2013 (f. 35-38), nota de confirmare nr._/23.03.2012 (f. 39), procesul verbal . nr._/09.02.2012 (f. 40), procesul verbal de constatare nr. 82/09.02.2012 (f. 41,42), procesul verbal de constatare nr. 146/29.02.2012 (f. 43,44), procesul verbal de constatare nr. 213/19.03.2012 (f. 48,49), ordonanța nr. 1/15.03.2012 (f. 50,51), planșe foto (f. 53-118) și cerere de reverificare unitate nr. 766/29.01.2013 (f. 119).
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
La termenul din data de 28.03.2013 instanța a dispus capătul de cerere privind anularea măsurii dispuse prin Ordonanța nr. 1/30.01.2013.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 24.01.2013, intimata D.S.V.S.A. M., prin agent constatator, a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, prin care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 lit. a pct. 5 din H.G. nr. 984/2005, reținându-se că spațiile destinate fabricării pâinii precum și utilajele folosite în procesul de producție nu respectă normele de igienă impuse de Regulamentul CE 852/2004.
Petenta a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ, și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
În procedeul verificării legalității procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petentă în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea nu doar a aspectelor de nelegalitate invocate de către petentă în cererea sa, ci și a celor care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._/24.01.2013 constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Analizând înscrisurile existente la dosar, respectiv procesul verbal de constatare nr. 61/24.01.2013 (f. 24, 25), Ordonanța nr. 2/25.01.2013 (f. 26), sesizarea nr. 502/21.01.2013 (f. 27), cererea de reverificare unitate nr. 766/29.01.2013 (f. 28), procesul verbal de constatare nr. 88/30.01.2013 (f. 29-31), Ordonanța nr. 1/30.01.2013 (f. 32), procesul verbal . nr._/09.02.2012 (f. 40), procesul verbal de constatare nr. 82/09.02.2012 (f. 41,42), procesul verbal de constatare nr. 146/29.02.2012 (f. 43,44), procesul verbal de constatare nr. 213/19.03.2012 (f. 48,49), ordonanța nr. 1/15.03.2012 (f. 50,51), planșe foto (f. 53-118) și cerere de reverificare unitate nr. 766/29.01.2013 (f. 119), instanța reține că procesul verbal de constatare a contravenției este temeinic.
Față de această situație de fapt, instanța constată că prin procesul-verbal de contravenție s-a dat o încadrare corectă faptei săvârșite și aceasta a fost legal sancționată, arătându-se că este prevăzută de art. 4 lit. a pct. 5 din H.G. nr. 984/2005 și sancționată de același articol.
Potrivit art. 4 lit. a pct. 5 din H.G. nr. 984/2005 constituie contravenție la normele de igienă sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor privind producția, prelucrarea, depozitarea și comercializarea produselor alimentare, a subproduselor animale, a hranei pentru animale, a produselor farmaceutice veterinare sau a altor produse de uz veterinar și se sancționează cu amendă de la 2000 lei la_ lei în cazul persoanei juridice nerespectarea regulilor de igienă în exploatațiile de animale, în stânele și gospodăriile populației privind igiena corporală a animalelor, mulsul, prelucrarea, transportul și valorificarea laptelui și produselor lactate.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin procesul-verbal de contravenție i-a fost aplicată petentului amenda contravențională în cuantum de 2000 lei, sancțiune care îndeplinește pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de H.G. nr. 984/2005 și O.G. nr. 2/2001, fiind stabilită în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție, fiind minimul sancțiunii aplicabile.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, va respinge, ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta S.C. C. D. ..L. în contradictoriu cu intimata D.S.V.S.A. M. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. C. D. ..L., cu sediul în Malovăț, jud. M., în contradictoriu cu intimata D.S.V.S.A. M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 1, jud. M., ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție ., nr._/24.01.2013 ca legal și temeinic.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.04.2013.
Președinte, Grefier,
aflat în concediu medical,
semnează grefier șef
Red. C.C./tehnored. C.C.
4 ex/ 5 pag.
13.05.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 688/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 698/2013. Judecătoria... → |
|---|
