Plângere contravenţională. Sentința nr. 40/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 40/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 16068/225/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 40/2013
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M.
Grefier ședință A. - N. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul N. D. L. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În baza art. 104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că prin Serviciul registratură, petentul a depus precizare de acțiune.
Verificându-și din oficiu competența, în temeiul art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina potrivit art. 1 pct. 2 C.pr.civ. rap. la art. 32 din OG 2/2001 cu referire la art. 8 din Legea 61/1991.
În temeiul art.167 C pr civ, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 150 C.pr.civ. reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.10.2012 sub nr._, petentul N. D. L. în contradictoriu cu intimatul I. M. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.10.2012 și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 100 lei.
În motivarea plângerii, a arătat că la data de 10.09.2012, ora 12.30, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 100 lei, deoarece aflîndu-se în fața Școlii Generale nr. 14 ar fi adus injurii organelor de poliție. În realitate, se afla la ora și data respectivă pe terenul de fotbal al Școlii generale nr. 14, dar nu a adus nicio injurie organelor de ordine publică.
A menționat că nu știa că va fi sancționat abuziv fără niciun sens, el împreună cu cei cu care era nepărăsind terenul până când durata de timp în care terenul de fotbal era închiriat s-a scurs.
A învederat că organele de poliție au acționat imoral, luându-l din timpul orelor de curs pentru a semna un proces-verbal gata întocmit de aceștia. Nu a fost lăsat să declare nimic și i-au impus să semneze.
A mai arătat că nu a recunoscut și nu recunoaște cele relatate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Petentul a menționat că actul contestat este nelegal deoarece fapta a fost constatată la 10.09.2012, ora 12.30, iar procesul-verbal a fost încheiat la 15.10.2012, la o lună și 5 zile de la constatarea faptei, încălcându-se prevederile art. 14 din OG 2/2001. Totodată, nu au fost respectate dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 deoarece nimeni nu i-a spus că urmează să fie sancționat contravențional și nici că poate face obiecțiuni la procesul-verbal de contravenție.
În subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment, învederând că fapta nu prezintă pericol social.
În drept a invocat prevederile OG 2/2001.
În probațiune, petentul a depus procesul-verbal . nr._/15.10.2012 și adeverință nr. 3308/13.12.2012.
La data de 23.11.2012, prin serviciul registratură, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, arătând că la data de 15.09.2012, ora 22:30, petentul, în timp ce se afla în fața Școlii Generale nr. 14 din Drobeta Turnu Severin, a consumat băuturi alcoolice dintr-o sticlă de plastic de doi litri. De asemenea, acesta a adresat injurii organelor de poliție.
În drept, a invocat prevederile Legii 61/1991, solicitând judecarea în lipsă conform art. 242 C.pr.civ.
În probațiune, a depus raportul agentului constatator din data de 14.11.2012.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/15.10.2012 întocmit de intimat, petentul N. D. L. a fost sancționat cu avertisment și amendă în cuantum de 100 lei, reținându-se că la data de 10.09.2012, aflându-se în fața Școlii Generale nr. 14 din Drobeta Turnu Severin, a consumat băuturi alcoolice dintr-o sticlă de plastic de doi litri și a adresat injurii organelor de poliție.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește motivele de nulitate invocate de către petent prin plângere, instanța le va respinge ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Cu privire la încălcarea de către intimat a dispozițiilor art. 14 din OG 2/2001, instanța reține că petentul a semnat procesul-verbal contestat astfel că la data de 15.10.2012, data întocmirii actului contestat, i s-a înmânat o copie de pe acesta. Prin urmare, petentul a luat la cunoștință de acuzație nu prin comunicare sau afișare, ci prin înmânare, fiind practic imposibilă încălcarea prevederilor legale sus-menționate. Mai mult decât atât, procesul-verbal a fost încheiat la o lună și 5 zile de la constatarea săvârșirii faptei, fiind pe deplin respectat art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 care prevede că aplicarea sancțiunii (care coincide cu întocmirea procesului-verbal) se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Cu alte cuvinte încheierea procesului verbal trebuie să se efectueze în decurs de 6 luni de la data sus menționată, dispoziții legale respectate întocmai de agentul constatator.
Cu privire la al doilea motiv de nelegalitate, instanța îl va respinge ca neîntemeiat dat fiind faptul că petentul a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul-verbal, aspect care reiese din faptul că la rubrica „obiecțiuni ale contravenientului” agentul constatator a consemnat „recunosc cele consemnate”.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța constată că petentul nu a administrat nicio probă care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat, forța probantă a acestuia sub aspectul faptei reținute fiind în continuare validă.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, instanța constată că pentru săvârșirea faptei prev. de art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991 petentului i s-a aplicat avertisment, iar pentru fapta prev. de art. 3 pct. 23 acesta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 100 lei, reprezentând minimul prevăzut de textul legal incident (art. 4 lit. e din Legea 61/1991).
Instanța apreciază că sancțiunile au fost corect individualizate, raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5 și ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Având în vedere atitudinea nesinceră a petentului, precum și faptul că s-a aplicat amenda la minimul special, instanța constată că s-a respectat condiția de proporționalitate între fapta săvârșită și sancțiunea aplicată, menținerea sancțiunii impunându-se pentru formarea unei atitudini corecte față de necesitatea respectării normelor de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
În lumina acestor considerente, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. D. L. împotriva procesului-verbal . nr._/15.10.2012, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. D. L., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., .. 1, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul M., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal . nr._/15.10.2012 ca fiind legal și temeinic încheiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.01.2013.
PreședinteGrefier,
Red.M.A./tehno.D.A.N.
2 ex./ 4 pagini
22.01.2013
Cod operator 6497
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 317/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 36/2013.... → |
|---|
