Plângere contravenţională. Sentința nr. 36/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN

Sentința nr. 36/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 92/225/2012*

Dosar nr._ - plângere contravențională –

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 36/2013

Ședința publică de la 08 Ianuarie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A. M.

Grefier ședință A. - N. D.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. V. G. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile și martorul I. I.-M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

În baza art. 104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța lasă cauza la a doua strigare.

La a doua strigare au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin Serviciul registratură, s-au comunicat relațiile solicitate de instanță la termenul anterior, respectiv D.P.C.E.P. a comunicat faptul că domiciliul numitului I. I.-M. figurează cu domiciliul în ., județul M..

Instanța constată imposibilitatea de administrare a probei testimoniale cu martorul I. I.-M., având în vedere întoarcerea citației cu mențiunea „destinatar necunoscut în localitatea Prunișor” și faptul că martorul figurează în Registrul Național de Evidență a Persoanelor cu același domiciliu cu cel cunoscut de instanță.

În temeiul art.167 C pr civ, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat,în temeiul art. 150 C. retine cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra actelor și lucrărilor dosarului instanța constată următoarele:

La data de 05.01.2012 a fost înregistrată pe rolul instanței plângerea contravențională formulată de petentul P. V. G. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ /19.12.2011 încheiat de intimatul I.P.J. M.- Postul de Poliție Șimian, solicitând anularea acestuia.

În fapt, a arătat că în ziua de 19.11.2011 când se afla la gara Prunișor pentru a-și conduce soacra a fost căutat de poliție la domiciliul său unde, nefiind găsit, i-au lăsat o invitație, iar în data de 21.11.2011 s-a prezentat la poliție unde a fost chestionat cu privire la tăierea unor arbori din pct. Ardeiești. A declarat la poliție că nu are cunoștință de această faptă și a fost pus să semneze o declarație scrisă de agentul constatator pentru că le-a spus că nu cunoaște carte, după care i-au dat drumul și i-au spus că nu se va întâmpla nimic, iar la cca o lună a primit prin poștă procesul verbal de contravenție prin care a fost sancționat.

Printr-o precizarea la plângerea depusă în termenul legal, petentul a arătat că nici el nici soția sa nu sunt vinovați de comiterea faptei pusă în sarcina lor, iar L. M. cu care sunt în relații de dușmănie de mai mulți ani i-a reclamat, însă butucii găsiți tăiați în pădure nu au fost tăiați de ei. A mai arătat că au o familie compusă din doi copii mici și nu au nicio sursă de venit. A mai arătat că poliția nu a făcut cercetări la fața locului, nu a luat urmele cailor, căruțelor, nu i-a verificat la domiciliu dacă dețin lemnele de cer sau stejar care au fost tăiate și s-au luat numai după cele declarate de L. M.. A mai arătat că susținerea numitei L. M. conform căreia în data de 18.11.2011 se aflau în pădure tăind lemne e neîntemeiată întrucât de la locul de unde aduce vitele la păscut și până la locuința sa sunt 3 km și nu pleacă niciodată pe întuneric cu vitele, cum nici nu avea cum să-i recunoască pe întuneric. Petentul susține că nu a fost găsit tăind lemne și nici nu au fost găsite lemne la domiciliul său .

A mai învederat că aspectele descrise de agentul constatator în procesul verbal nu corespund realității, întrucât fapta descrisă nu este comisă de el.

În dovedirea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri și cu martori.

La dosar a depus procesul verbal de contravenție în original, plicul în care i s-a comunicat, precizare plângere.

La termenul de judecată din 01.02.2012 instanța a admis excepția litispendenței și a reunit dosarul nr._ la cauza cu nr._, constatându-se triplă identitate de cauză, părți și obiect.

Intimatul a formulat întâmpinare în dosarul_ solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal.

A arătat că petentul a fost sancționat cu 5000 lei pentru fapta prev. art 8 al. 1 lit. a și sancționată de art. 8 al. 2 din Legea nr. 171/2010, întrucât a fost depistat tăind lemne împreună cu soția sa și cu fratele său în punctul Ardeiești, situat între stale Dragotești și Fîntâna Domnească din .. A atașat în susținerea întâmpinării: plângere înreg. la I. M., raport al agentului constatator, adresa de comunicare proces verbal încheiat cu ocazia sesizării la 112, proces verbal de cercetare la fața locului, declarațiile numiților L. M., P. A. – I., P. V.- G., adresa 6834/28.11.2011 emisă de Ocolul Silvic Șimian.

Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru părți, precum și proba testimonială cu martorul R. G. pentru petent, și din oficiu proba cu martorii audiați la poliție, numiții L. M., P. A..

Prin sentința civilă nr. 2021/16.03.2012 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis plângerea petentului și a anulat procesul-verbal . nr._/19.12.2011.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție contestat în cauză, instanța a reținut că acesta a fost încheiat la data de 19.12.2011, în urma unor controale efectuate în data de 19.11.2011, când s-a săvârșit fapta contravențională dar fapta și autorul ei nu au fost constatate personal de agentul constatator ci numai rezultatele faptei.

Cum, la data constatării contravenției nu s-a încheiat un proces verbal de constatare în baza căruia ulterior să se aplice sancțiunea și cum procesul verbal din data de 19.12.2011 prin care s-a aplicat sancțiunea nu prevede că fapta a fost săvârșită la această dată ci la o dată anterioară, respectiv la 19.11.2011, instanța a constatat nulitatea procesului verbal . nr._ încheiat la 19.12.2011 de I. M. pentru lipsa datei și orei comiterii faptei în conformitate cu disp. art.17 din OG nr.2/2001.

Împotriva soluției adoptată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin s.c.nr.2021/16.03.2012, în termen legal a declarat recurs intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul a fost admis prin decizia nr. 505/05.06.2012 a Tribunalului M., hotărârea recurată fiind casată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța pe fond având în vedere că la pronunțarea sentinței recurate instanța a anulat procesul-verbal pe motive de nelegalitate.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 26.07.2012 sub numărul_, judecătorul cauzei formulând declarație de abținere (fila 5) admisă prin încheierea pronunțată în data de 07.09.2012 (fila 7).

Dosarul a fost repartizat aleatoriu completului de judecată C1 Stagiar, care a reținut cauza spre soluționare, la termenul din data de 08.01.2013 nefiind formulate alte cereri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal . nr._/19.12.2011 întocmit de intimat, petentul P. V. G. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru săvârșirea faptei prev. de art. 8 alin. 1 lit. a din Legea 171/2010, reținându-se că, împreună cu soția sa P. C. L. și fratele său P. A. I., au fost depistați în timp ce tăiau și sustrăgeau arbori din pădurea situată în punctul Ardeiești, situat între satele Dragotești și F. Domnească din ..

Împotriva procesului-verbal menționat, petentul a formulat plângere contravențională în termen legal.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Având în vedere cele mai sus expuse, instanța, în baza probelor administrate în cauză, reține următoarele:

În data de 19.11.2011, petentul, împreună cu soția sa P. C. L. și fratele său P. A. I., au fost depistați în timp ce tăiau și sustrăgeau arbori din pădurea situată în punctul „Ardeiești”, situat între satele Dragotești și F. Domnească, din ..

Această stare de fapt reiese din cuprinsul procesului-verbal contestat, care se coroborează cu raportul agentului constatator din data de 29.12.2011 (fila 4, dosarul_ ), procesul-verbal (fila 8, dosarul_ ) și procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 9-10, dosarul_ ), înscrisuri din care instanța reține că numita L. M. i-a surprins pe petent și pe soția și fratele său în timp ce tăiau arbori în punctul „Ardeiești” (declarație, filele 11-12, dosarul_ ). După ce aceasta a sunat la Poliție, cei trei au fugit de la fața locului, abandonând materialul lemnos tăiat. În urma cercetărilor efectuate, au fost identificate 17 cioate rezultate în urma tăierii recente, iar la marginea pădurii agenții au identificat încă 23 de cioate esență cer, prezentând aceeași urmă de tăiere proaspătă cu ferăstrău manual.

Potrivit art. 8 alin. 1 lit. a din Legea 171/2010, constituie contravenție „tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum și distrugerea ori vătămarea de arbori, puieți sau lăstari, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare”.

Având în vedere cele mai sus expuse, precum și faptul că prin adresa nr. 6834/28.11.2010 (fila 15, dosar_ ) Direcția Silvică M. a comunicat intimatului că valoarea prejudiciului produs este de 4,74 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de material lemnos, instanța constată că starea de fapt consemnată în cuprinsul procesului verbal este conformă cu realitatea, fapta săvârșită de petent fiind în mod corect încadrată în dispozițiile legale.

În ceea ce privește probele propuse de petent, instanța reține că acestea nu au putut contura o altă situație de fapt. Astfel, numitul P. A. I., fratele petentului, a declarat că nu știe de ce acesta a fost amendat și ce faptă a săvârșit (declarație, fila 25, dosar_ ), iar numitul R. G. a susținut că nu a fost la fața locului (declarație, fila 27, dosar_ ).

Întrucât în cauză s-a păstrat proporționalitatea între prezumția de nevinovăție și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, soluția valorificării procesului verbal este, față de probele petentului care nu au reușit să contureze o altă situație de fapt decât cea reținută de autoritățile vamale, compatibilă cu jurisprudența Curții în materie contravențională, potrivit căreia în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit săvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul-verbal nu este una nerezonabilă (cauza Blum c. Austriei, 5, 26 - 29).

Prin urmare, instanța constată legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, urmând a proceda la analiza proporționalității sancțiunii aplicate.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 5000 lei cu fapta săvârșită, se constată că sancțiunea a fost corect individualizată raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5, ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și ale art. 8 alin. 2 lit. c din Legea 171/2010. Astfel, pericolul social abstract al faptei este unul sporit și se deduce din cuantumul ridicat al amenzii stabilite de lege, care se justifică prin scopul urmărit, respectiv prevenirea săvârșirii faptelor silvice.

În ceea ce privește „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia”, instanța reține că fapta petentului de a tăia și de a încerca să sustragă material lemnos, cu încălcarea prevederilor legale, în condițiile în care pentru exploatarea lemnului sunt prevăzute dispoziții stricte al căror scop este prevenirea abuzurilor în domeniul tăierii arborilor, asigurându-se astfel o raționalizare a exploatării lemnului, prezintă un grad ridicat de pericol (concret) din cauza consecințelor semnificative pe care aceste activități ilicite o au asupra mediului înconjurător.

Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educativă constând în procesul de antrenare a individului să respecte anumite norme de comportament, și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce dispozițiile legale.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante.

În raport de acest criteriu, față de atitudinea nesinceră adoptată de petent în prezenta cauză, în lumina considerentelor menționate anterior, instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale.

Pentru aceste motive instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. V. G. în contradictoriu cu intimatul I. M., ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 19.12.2012, ca fiind legal și temeinic.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. V. G., cu domiciliul în comuna Prunișor, . M., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Județean de Poliție M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul M., ca neîntemeiată.

Menține procesul-verbal . nr._/19.12.2011 ca fiind legal și temeinic încheiat.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 08.01.2013.

PreședinteGrefier,

Red.M.A./tehno.D.A.N.

4 ex./ 5 pagini

29.01.2013

Cod operator 6497

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 36/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN