Plângere contravenţională. Sentința nr. 501/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 501/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 18375/225/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DR. TR. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 501
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.01.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
Grefier: A. N. D.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petentul I. G. și pe intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul, fiind lipsă intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că prin serviciul registratură, CNADNR SA a comunicat relațiile solicitate de instanță, în sensul că DN 56 A km 73+700 se află în afara localității Hinova, intimatul a depus întâmpinare, în două exemplare, raportul agentului constatator din 08.01.2013, atestat operator din 27.02.2012,buletin de verificare metrologică din 19.04.2012,cartea de identitate și certificatul de înmatriculare a vehiculului,precum și CD-ul privind înregistrarea video.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ.., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform art. 1 pct. 2 C.pr.civ. rap. la art. 32 alin. 2 OG 2/2001 cu referire la art. 118 alin. 1 din OUG 195/2002.
Instanța procedează la legitimarea petentului, identificat cu CI . nr._, căruia i se înmânează un exemplar de pe întâmpinare.
Petentul, la interpelarea instanței, arată că nu dorește să dea declarație și solicită vizualizarea CD-ului și încuviințarea probei cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fond părții prezente.
Petentul solicită anularea procesului-verbal și depune înscrisuri, respectiv fișă salariu, învederând totodată că nu consideră că se afla în zona de acțiune a indicatorului de limitare de viteză, însă lasă la aprecierea instanței stabilirea adevărului. De asemenea, arată că nu are posibilități financiare să plătească amenda, pensia sa fiind foarte mică.
În temeiul art.167 C pr civ, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, și pentru intimat și proba video, apreciind că acestea sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 150 C., declară dezbaterile închise și retine cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.12.2012 sub nr._, petentul I. G. în contradictoriu cu intimatul I. M. a solicitat instanței anularea procesului verbal . nr._/28.11.2012.
În motivare, a arătat că în ziua de 28.11.2012, în jurul orelor 18, se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, dinspre Drobeta Turnu Severin spre Ostrovu Corbului. A menționat că știe că pe acel drum este restricție de viteză de 70 km/h, însă a considerat că nu se afla pe acea porțiune de drum. Totodată, petentul a arătat că agentul constatator nu a stabilit corect viteza cu care circula ca fiind de 86 km/h.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În probațiune, petentul a depus procesul-verbal . nr._/28.11.2012, în original.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. i și art. 15 lit. p din Legea nr.147/1996 raportat la art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu completările și modificările ulterioare, și de plata timbrului judiciar, conform art. 1 din OG nr. 32/1995, aprobată prin Legea nr. 106/1995.
Prin serviciul registratură, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, a arătat că în ziua de 28.11.2012, la orele 16:19, a fost înregistrat cu aparatul radar autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, care circula pe DN56 A – km 73+700, jud. M., cu viteza de 86 km/h, în localitate, într-o zonă de restricție de 50 km/h.
A mai menționat că petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG 195/2002.
În drept, a invocat prevederile OG 2/2001, dispozițiile Normei de metrologie legală NML 021-05. A solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
În probațiune, a depus atestat operator Autovision nr._/27.02.2012, buletin de verificare metrologică nr._/19.04.2012, raportul agentului constatator din data de 08.01.2013, cartea de identitate a autovehiculului I. cu nr. de înmatriculare MAI_, înregistrare video stocată pe CD-ul inscripționat „8”.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și pentru intimat și proba video.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/28.11.2012 întocmit de intimat, petentul I. G. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei, reținându-se că la data de 28.11.2012, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 86 km/h, pe sectorul de drum respectiv limita de viteză fiind de 50 km/h, stabilită prin indicator.
S-a reținut astfel în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din Oug 195/2002.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a încuviințat petentului proba cu înscrisurile depuse, aceasta fiind singura probă solicitată. De asemenea, instanța a procedat la vizualizarea CD-ului în ședință publică, dându-i astfel posibilitatea petentului de a-și formula apărările în raport de probele intimatului.
Cu privire la cauza de față, instanța constată că sunt incidente dispozițiile Normei de Metrologie Legală NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, astfel cum a fost modificată prin Ordinul nr.187 din 14 iulie 2009 emis de Biroul de metrologie legală, care prevăd la punctul 5.2 care sunt condițiile de atestarea a legalității a aparatelor radar.
Astfel în buletinul de verificare metrologică nr._/19.04.2012 (fila 16) s-a menționat marca (DACIA L.), numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care a fost amplasat radarul respectiv ( MAI_, care este același cu vehiculul_, astfel cum rezultă din cartea de identitate, fila 17) și amplasamentul acestuia – în sensul că măsoară în regim de staționare și în regim de deplasare.
În procesul verbal este identificat autoturismul I. utilizat ca având numărul de înmatriculare MAI_ (fila 2).
Deoarece aparatul radar poate funcționa numai pe o singură mașină și aceasta este identificată în procesul verbal, înseamnă că radarul montat pe ea este unul și același cu cel cu care s-a făcut înregistrarea de la dosarul cauzei.
Aparatul radar este atestat că funcționa corespunzător conform buletinul de verificare metrologică nr._/19.04.2012 (fila 16) și în staționare și în deplasare.
Totodată instanța constată că agentul constatator deține atestatul nr._/27.02.2012 (fila 15).
Prin urmare, instanța reține că cerințele referitoare la legalitatea înregistrării, prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, au fost respectate în cauza dedusă judecății.
Cu referire la situația de fapt, instanța reține că în imaginile de pe înregistrarea aflată la dosar se observă numărul de înmatriculare al autovehiculului, respectiv_ (cadrele 3773 - 3775), care se deplasează cu viteza de 86 km/oră (cadrele 3585 - 3586), fiind dovedit dincolo de orice dubiu că petentul a circulat cu această viteză și, față de dispozițiile art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, reține că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG nr. 195/2002.
Susținerea petentului în sensul că limita de viteză pe sectorul respectiv de drum nu ar fi fost de 50 km/oră nu este reală deoarece în cadrele 3396 – 3424 din înregistrarea video se observă în mod indubitabil un indicator de limitare de viteză (început de sector de drum cu limitare de viteză) de 50 km/h, autoturismul petentului rulând pe această porțiune în momentul în care aparatul radar a înregistrat viteza de 86 km/h.
Având în vedere considerentele care preced, instanța constată că au fost administrate probe care confirmă cele reținute prin procesul verbal – respectiv că petentul a condus cu viteza de 86 km/oră pe un sector de drum cu limitare de viteză de 50 km/h, astfel încât acesta este temeinic și legal întocmit.
Instanța reține că fapta petentului a fost corect încadrată juridic și că sancțiunea pecuniară aplicată pentru fapta de a conduce cu viteza de 86 km/oră, depășind viteza legală cu 36 km/h, se încadrează în limitele legale.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, instanța reține că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante. Cu referire la cauza de față, instanța constată că, deși petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei, la termenul de judecată, după vizualizarea înregistrării video depuse de intimat, acesta a lăsat la aprecierea instanței stabilirea temeiniciei procesului-verbal contestat, atitudinea acestuia exprimând regret în cazul în care probele de la dosar ar releva în mod neîndoielnic încălcarea dispozițiilor legale de către petent.
Având în vedere cele mai sus expuse, precum și faptul că amenda aplicată, deși este stabilită la minimul legal, este excesiv de oneroasă pentru petent, raportat la veniturile sale (fișă salariu, fila 21), instanța apreciază că atitudinea acestuia față de dispozițiile legale poate fi corectată și fără aplicarea sancțiunii amenzii.
Ținând seama și de prevederile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune, instanța va înlocui sancțiunea amenzii aplicate, în cuantum de 420 lei, cu sancțiunea avertismentului, apreciind astfel că această din urmă sancțiune este de natură să asigure realizarea scopului punitiv și preventiv-educativ al incriminării faptei contravenționale.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petent și să modifice procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 28.11.2012 de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție M., în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei cu sancțiunea avertismentului.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul I. G., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 4, .. 1, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul M..
Modifică procesul-verbal . nr._/28.11.2012 în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG 195/2002 cu sancțiunea „avertisment”.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
Atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 29.01.2013.
PreședinteGrefier,
Red.M.A./tehno.D.A.N.
4 ex./ 5 pagini
05.02.2013
Cod operator 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4295/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Actiune in regres. Sentința nr. 1341/2013. Judecătoria... → |
|---|
