Plângere contravenţională. Sentința nr. 880/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 880/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 15737/225/2012
Dosar nr._ -plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DR. TR. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 880
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
Grefier: A. N. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petentul M. M. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M. și intervenientul Ț. P. R. M., asigurător .- Filiala T..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petentul, intervenientul și martorii M. S. M. și M. F., fiind lipsă intimatul și asigurătorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin Serviciul registratură, s-au comunicat relațiile solicitate de instanță la termenul anterior cu privire la domiciliul petentului, în sensul că este același cu cel cunoscut de instanță.
Instanța procedează la legitimarea petentului identificat cu CI, având CNP_, care învederează instanței adresa de domiciliu, respectiv Drobeta Turnu Severin, ., ., județul M., și la legitimarea intervenientei, identificată cu CI, având CNP_.
În temeiul art. 193 C.pr.civ. instanța procedează la audierea martorilor prezenți, sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
În baza art. 167 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fond părților prezente.
Petentul solicită anularea procesului-verbal și restituirea permisului de conducere, arătând faptul că recunoaște că a agățat mașina celuilalt conducător auto, însă la momentul producerii accidentului nu și-a dat seama de acest lucru imediat. Învederează că s-a întâlnit cu proprietarul mașinii pentru a rezolva incidentul, însă a trebuit să plece a doua zi din localitate, iar proprietarul mașinii s-a dus la poliție.
Intervenienta arată că a mers la poliție pentru a declara accidentul întrucât s-au temut că nu vor putea repara mașina. De asemenea, arată că și-a reparat autoturismul cu polița petentului și că nu mai există probleme privitor la acest aspect.
În temeiul art. 150 C., instanța declară dezbaterile închise și retine cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
La data de 24.10.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin plângerea contravențională formulată de petentul M. M. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.10.2012, solicitând în principal să se dispună anularea în parte a acestuia, iar în subsidiar înlocuirea cu avertisment.
În motivarea în fapt, a arătat că la data de 18.09.2012, în ora 14:00, pe .. Tr. S. a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ și în timpul mersului a dat într-o groapă, i s-a deschis ușa din spate, neobservând când aceasta a atins un autoturism parcat.
Mai arată că la circa 10 minute a fost anunțat de acest lucru și a luat legătura cu proprietarul pentru a ajunge la o înțelegere amiabilă.
A considerat că a respectat dispozițiile art. 79 din OUG 195/2002. A învederat că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce nu este instituită prin procesul-verbal și nici printr-un act ulterior, astfel că aceasta nu există.
În subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.
În drept plângerea a fost motivată pe dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
În probațiune, petentul a depus proces-verbal . nr._/12.10.2012, dovada . nr._ și_/12.10.2012 și copie CI.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. i și art. 15 lit. p din Legea nr.147/1996 raportat la art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu completările și modificările ulterioare, și de plata timbrului judiciar, conform art. 1 din OG nr. 32/1995, aprobată prin Legea nr. 106/1995.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată .
A arătat că la data de 18.09.2012,ora 14:00, petentul a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ pe .. Tr. S. fără a asigura ușa dreapta spate a autovehiculului, care s-a deschis în mers și a acroșat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, ce se afla parcat. De asemenea, nu s-a prezentat la unitatea de poliție pentru a anunța accidentul de circulație, iar în urma verificării documentelor s-a constatat că autoutilitara avea inspecția tehnică periodică expirată.
La întâmpinare, intimata a atașat raportul agentului constatator din data de 05.11.2012, declarația petentului, declarația intervenientei.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de ambele părți și proba testimonială cu martorii propuși de petent.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/12.10.2012 întocmit de intimat, s-a reținut că petentul M. M. a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ pe .. Tr. S. fără a asigura ușa dreapta spate a autovehiculului, care s-a deschis în mers și a acroșat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, ce se afla parcat. De asemenea, nu s-a prezentat la unitatea de poliție pentru a anunța accidentul de circulație, iar în urma verificării documentelor s-a constatat că autoutilitara avea inspecția tehnică periodică expirată.
S-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravențiilor prev. de art. 100 alin. 3 lit. g, art. 102 alin. 1 pct. 1 și art. 101 alin. 1 pct. 14 din OUG 195/2002, pentru această din urmă faptă aplicându-se sancțiunea avertismentului.
Împotriva procesului-verbal menționat, petentul a formulat plângere contravențională în termen legal.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a încuviințat petentului proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorii M. F. și M. S. M..
Potrivit art. 101 alin. 1 pct. 14 din OUG 195/2002, „pornirea de pe loc a autovehiculului sau tramvaiului cu ușile deschise, circulația cu ușile deschise ori deschiderea acestora în timpul mersului; deschiderea ușilor autovehiculului atunci când acesta este oprit sau staționat, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranța deplasării celorlalți participanți la trafic” constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni. Totodată, conform art. 100 alin. 3 lit. g din OUG 195/2002, „neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2)” se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Cu privire la situația de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal, instanța reține că aceasta corespunde realității. Astfel, din probele administrate (raportul agentului constatator din data de 05.11.2012 – fila 20, declarația petentului – fila 21, declarația intervenientei – fila 22) reiese că petentul a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ pe . asigura ușa dreapta spate a autovehiculului care s-a deschis și a acroșat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, nu a declarat accidentul la unitatea de poliție și autoutilitara avea ITP-ul expirat.
În acest sens, instanța reține că cei doi martori au declarat că ușa autoutilitarei conduse de către petent s-a deschis, acroșând autoturismul parcat aparținând intervenientei Ț. P. R. M.. Totodată, din declarația martorului M. S. M. (fila 42) reiese că petentul nu a declarat accidentul la poliție, stabilind cu proprietarul autoturismului care a fost lovit să se întâlnească a doua zi, când petentul a trebuit să plece în interes de serviciu, întâlnirea nemaiavând loc.
Mai mult decât atât, contravenientul a recunoscut în fața instanței săvârșirea faptelor imputate, iar intervenienta a confirmat că cele declarate de martori corespund realității.
Critica petentului (plângere, fila 2) conform căreia sancțiunea complementară nu este instituită prin procesul-verbal atacat este neîntemeiată, având în vedere că agentul constatator a menționat în cuprinsul actului atacat că i s-a reținut petentului permisul de conducere pentru o perioadă de 30 de zile, indicând totodată textul legal care prevede această sancțiune (art. 100 alin. 3 lit. g din OUG 195/2002).
Referitor la contravenția prev. de art. 102 alin. 1 pct. 1 din OUG 195/2002 („conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat”), instanța constată că petentul nu a administrat probe care să infirme starea de fapt reținută de agentul constatator, stare care de altfel rezultă din înscrisurile depuse la dosar, anume procesul-verbal contestat, raportul agentului constatator din data de 05.11.2012.
În lumina considerentelor anterior menționate, instanța constată că petentul a săvârșit contravențiile pentru care a fost sancționat, reținându-se astfel că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată, situația de fapt descrisă în cuprinsul acestuia corespunzând realității.
Totodată, faptele au fost în mod corect încadrate juridic, iar sancțiunile au fost legal aplicate.
Petentul a solicitat, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii administrative cu cea a avertismentului.
Analizând acest capăt de cerere prin prisma criteriilor de apreciere cuprinse în art. 21 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 instanța constată că sancțiunile aplicate, respectiv amenda contravențională în cuantum de 280 lei, respectiv 630 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. g, respectiv art. 102 alin. 1 pct. 1 din OUG nr. 195/2002, reprezintă minimul prevăzut de textele legale incidente. Totodată, instanța constată că pentru fapta prev. de art. 101 alin. 1 pct. 14 petentului i s-a aplicat sancțiunea avertismentului.
Similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educativă constând în procesul de antrenare a individului să respecte anumite norme de comportament, și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce dispozițiile legale.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante.
În ceea ce privește împrejurările în care au fost săvârșite faptele, instanța reține că petentul nu a declarat accidentul deoarece a dorit să încheie o înțelegere amiabilă cu proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, înțelegere care nu s-a putut finaliza din motive obiective, petentul fiind plecat în interes de serviciu, astfel cum au confirmat cei doi martori audiați în cauză. De asemenea, instanța are în vedere și faptul că intervenienta a fost despăgubită în baza poliței de asigurare a petentului, diferendul fiind încheiat pe baza înțelegerii ulterioare dintre părți.
Având în vedere considerentele precedente, precum și faptul că petentul a recunoscut săvârșirea contravențiilor, instanța apreciază că atitudinea contravenientului față de dispozițiile legale poate fi corectată și fără aplicarea sancțiunii amenzii.
Ținând seama și de prevederile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune, instanța va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 280 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. 3 lit. g OUG 195/2002, și sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 1 pct. 1 OUG 195/2002 cu sancțiunea „avertisment”, apreciind astfel că această din urmă sancțiune este de natură să asigure realizarea scopului punitiv și preventiv-educativ al incriminării faptei contravenționale.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, instanța o va menține, având în vedere că s-a constatat anterior temeinicia procesului-verbal atacat, iar potrivit art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2) se sancționează cu amendă și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Astfel, instanța poate să aprecieze asupra proporționalității sancțiunii principale (amenda), neputând înlătura sancțiunea complementară, dat fiind că aceasta din urmă însoțește sancțiunea principală, indiferent care ar fi aceasta (avertisment sau amendă)
Pentru aceste motive, instanța, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petent și să modifice procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 12.10.2012 de către un agent constatator din cadrul I. M., în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. 3 lit. g OUG 195/2002, și înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 1 pct. 1 OUG 195/2002, cu sancțiunea „avertisment”, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul M. M., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul M., intervenientul Ț. P. R. M., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., . și asigurătorul S.C. O. V. S.A. – Filiala T., cu sediul în Timișoara, .. 53, jud. T..
Modifică procesul-verbal . nr._/12.10.2012 în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. 3 lit. g OUG 195/2002, cu sancțiunea „avertisment”.
Modifică procesul-verbal . nr._/12.10.2012 în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 1 pct. 1 OUG 195/2002, cu sancțiunea „avertisment”.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
Atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19.02.2013.
PreședinteGrefier,
Red.M.A./tehno.D.A.N.
6 ex./ 5 pagini
28.02.2013
Cod operator 6497
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3591/2013.... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
