Pretenţii. Sentința nr. 3493/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3493/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 7928/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă Nr. 3493/2013
Ședința publică de la 20 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Grefier ședință M. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . C. SRL P. ADMINISTRATOR JUDICIAR CONSULTANT INSOLVENTA SPRL și pe pârât PFA S. I V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina se află la primul termen de judecată.
Verificându-și din oficiu competența, la primul termen de judecată, în baza art. 131 alin. 1 C. rap. 98 C.p.c. instanța constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în baza art. 238 alin. 1 Cod proc. civilă, estimează că prezenta cauză va fi soluționată la acest termen de judecată.
Asupra probelor solicitate în cauză, instanța în conformitate cu art. 258 din NCPC și art. 292 din NCPC, va încuviința proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de soluționat sau excepții de invocat, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
La data de 07.06.2013 a fost înregistrată pe rolul insanței acțiunea formulată de reclamant . C. SRL P. ADMINISTRATOR JUDICIAR CONSULTANT INSOLVENTA SPRL a chemat în judecată pe pârâta PFA S. I V., solicitând instanței ca prin hotărârea e o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 20.092,76 lei compusă din: suma de 3.055,00 lei reprezentând c/v debitului principal aferent celor 7 facturi menționată în fișa contabilă, suma de 17.037,76 lei reprezentând penalitățile calculate de la scadența facturilor până la data de 21.02.2013, cu actualizarea sumei până la plata efectivă a debitului și cu cheltuieli de judecată.
În fapt a arătat că începând cu anul 2010, . C. SRL a livrat pârâtei produse alimentare respectiv băuturi alcoolice în valoare totală de 4.346,85 lei, pentru care au fost emise facturile fiscale menționate în fișa contabilă, din care pârâta a achitat suma de 1.291,85 lei reprezentând plată parțială din factura nr._/17.08.2011, rămânând neachitată o diferență de 3.055,00 lei. A mai arătat că factura nr._/17.08.2011 as fost acceptată la plată de pârâtă prin semnare și ștampilare de către administratorul societății, prin plata parțială a acesteia ceea ce echivalează cu recunoașterea datoriei potrivit practicii judiciare unitare și Deciziei nr. 778/12.05.2003 a Curții de Apel București, precum și prin confirmarea soldului prin intermediul extrasului de cont din 14.08.2012.
În motivare a arătat că până în prezent pârâta nu a achitat debitul restant de 3.055,00 lei ce constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar penalitățile de întârziere au fost calculate începând cu data emiterii facturilor până la data de 21.02.2013, în procent de 1% pentru fiecare zi de întârzierefiindmenționat pe factură.
Reclamanta a arătat că prin adresa nr. 451/06.03.2013 a notificat și a invitat pârâta în vederea concilierii directe a conflictului, dar aceasta nu a dat curs invitației.
În drept și-a motivat cererea pe disp. art. 194 și urm. C.p.c. și a mai solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În susțineea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosar: factura fiscală nr._/17.08.2011, nr._/17.08.2011, nr._/14.09.2011, nr._/08.02.2012, notificare și a convocare la conciliere directă nr. 451/06.03.2013 cu confirmare de primire, fișă contabilă a debitului din 21.02.2013, extras de cont din data de 14.08.2012, extras internet ORC,sent. nr. 513/12.11.2012 pron.- de Tribunalul M..- Secția a II-a civilă de C. Administrativ și Fiscal privind deschiderea procedurii de insolvență..
În ceea ce privește taxa de timbru a arătat că este scutită de la plata fiind sub incidența art. 77 al. 1 din legea 85/2006.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii, pentru suma de 20.092,76 lei repreezntând debitul principal rezultat din c/v mărfurilor livrate și neachitate, și respingerea cererii de obligare la plata penalităților de întârziere.Cu privire la punerea în întârziere a arătat că nu a fost depusă dovada comunicării notificării și convocării la conciliere.Consideră că în ceea ce privește plata penalităților de întârziere reclamnta își invocă porpria culpă, iar cererea nu se justifică întrucât culpa neachitării debitului aparține reclamantei care intrând în insolvență nu a depus diligențele necesare pentru recuperarea valorii mărfii livrate, respectiv nu s-a mai prezentat la sediul firmei pentru a primi c/v mărfurilor, și de asemenea nu a fost încheiat un contract între părți care să stabilească obligația de plată a penalităților, iar acestea nu pot depăși valoarea debitului.A mai invocat în acest sens disp. Directivei 93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive încheiate cu consumatorii, transpusă pin Legea 193/2000. A arătat că clauza mențioată pe facturi pentru calcularea procentului de penalități, este o caluză abuzivă în accepțiunea art. 4 al. 1 din Legea 193/2000, nefiind negociată direct și creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului. În ceea ce privește cererea de actualizare a debitului în raport de rata inflației a arătat că aceasta se calculează de executorul judecătoresc în baza art. 3712 al. 3 teza a II-a C.p.c. și nu este necesară stabilirea acestei obligații prin hotărârea instanței.În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 205 C.p.c.
Reclamanta a răspuns la întâmpinare arătând că temeiul de drept pentru plata penalităților de întârziere este art. 120^1 alin 1 C.pr. fisc. și consideră că nu este necesară o convenție scrisă pentru a solicita plata penalităților, acestea putând fi cuantificate la nivelul dobânzii de referință BNR potrivit OG 13/2011, iar factura reprezintă convenția părților.A mai arătat că nu sunt incidente disp. L. 193/2000, fiind vorba de obligații comerciale potrivit art. 46 din C..>Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanta . C. SRL P. ADMINISTRATOR JUDICIAR CONSULTANT INSOLVENTA SPRL a chemat în judecată pe pârâta PFA S. I V., solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 20.092,76 lei compusă din suma de 3.055,00 lei reprezentând c/v debitului principal aferent celor 7 facturi menționată în fișa contabilă și suma de 17.037,76 lei reprezentând penalitățile calculate de la scadența facturilor până la data de 21.02.2013, susținând că a livrat pârâtei produse alimentare, respectiv băuturi alcoolice în valoare totală de 4.346,85 lei, pentru care au fost emise facturile fiscale menționate în fișa contabilă, din care pârâta a achitat suma de 1.291,85 lei reprezentând plată parțială din factura nr._/17.08.2011, acceptată la plată de pârâtă prin semnare și ștampilare de către administratorul societății, prin plata parțială a acesteia ceea ce echivalează cu recunoașterea datoriei potrivit practicii judiciare unitare, rămânând neachitată o diferență de 3.055,00 lei, dar că, până în prezent, pârâta nu a achitat debitul restant de 3.055,00 lei ce constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar penalitățile de întârziere au fost calculate începând cu data emiterii facturilor până la data de 21.02.2013, în procentul de 1% pentru fiecare zi de întârziere menționat pe factură.
P. întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (filele 38-39), pârâta recunoaște debitul principal în sumă de 3.055,00 lei, motiv pentru care instanța va admite capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata acestei sume către reclamantă.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere în procentul de 1% pentru fiecare zi de întârziere menționat pe factură solicitate de reclamantă, instanța reține:
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu rezultă că între părți ar fi existat un contract, singurele înscrisuri doveditoare fiind facturile emise de reclamantă, documente considerate de aceasta ca fiind contracte comerciale,or, clauza penală este o convenție accesorie, pentru a dobândi forță obligatorie trebuie să îndeplinească condițiile de validitate ale oricărei convenții, printre care se înscrie și acordul de voință al părților.
În temeiul prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991 și ale art. 46 din Codul comercial (potrivit Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, dispozițiile art. 46 din Codul comercial sunt aplicabile în continuare în raporturile dintre profesioniști pâna la data intrării in vigoare a noului Cod de procedură civilă), factura fiscală are doar calitatea de document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului sau a cumpărătorului și reprezintă un mijloc de probă cu privire la operațiunea efectuată. Factura nu poate fi considerată un act juridic care să trebuiască să îndeplinească cerințele art. 948 C. civ. (art.1179 din Noul Cod Civil), nici în situația în care probează existența unui contract comercial consensual, pentru care părțile nu au întocmit un instrumentum. Așadar, nu se poate socoti factura ca un contract între părți, care să creeze drepturi și obligații altele decât cele dintr-un contract, iar eventualele nereguli sau lipsuri din cuprinsul facturii pot fi invocate doar ca apărări vizând forța probantă a acesteia cu privire la pretențiile emitentului consemnate în document.
Daca marfa a fost livrata si platita partial, se convine ca s-a nascut un contract care a fost executat. Acesta a dat naștere la obligația de plată a prețului fără daune moratorii sub forma penalităților de întârziere în decontare, din moment ce lipsește convenția accesorie, clauza penală.
Ca urmare, pârâta nu datorează niciun fel de penalitate de intarziere, motiv pewntru care instanța va respinge acest capăt de cerere.
Așadar, față de cele de mai sus, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta . C. SRL P. ADMINISTRATOR JUDICIAR CONSULTANT INSOLVENTA SPRL SI YNA CONSULTING SPRL, în contradictoriu cu pârâta PFA S. I V.. va obliga pârâta la plata sumei de 3055,76 lei reprezentând contravaloare produse și va respinge cererea de acordare a penalităților de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGIi
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta . C. SRL având CUI:_ și nr. de ordine în Reg.., cu sediul în Dr.Tr.S., . nr.11 A, jud.M. P. ADMINISTRATOR JUDICIAR CONSULTANT INSOLVENTA SPRL SI YNA CONSULTING SPRL, cu seidul procedural ales în Dr.Tr.S., ., jud.M. în contraditoriu cu pârâta PFA S. I V. cu sediul în localitatea Izvoarele nr. 55, jud.M..
Obligă pârâta la plata sumei de 3055,76 lei reprezentând contravaloare produse.
Respinge cererea de acordare a penalităților de întârziere.
Cu apel care se va depune la Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.09.2013.
P. GREFIER
Red.I.P.
Tehnored CEM
Cod operator 6497
M.C. 18 Octombrie 2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 208/2013. Judecătoria... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
