Pretenţii. Sentința nr. 3820/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3820/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 7930/225/2013
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T.-S., JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3820
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.10.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: A.-M. B.
GREFIER: M. B.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul . C. SRL P. ADMINISTRATOR JUDICIAR CONSULTANT INSOLVENTA SPRL SI YNA CONSULTING SPRL, în contradictoriu cu pârâta I.I. T. R., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal în ordinea de pe listă, la prima strigare s-a constatat lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul oficial Partea I nr. 958/2005, instanța a dispus lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței, când, după o nouă strigare, în ordinea listei, a constatat, din nou, lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că deși pârâtei i s-a comunicat cererea de chemare în judecată cu înscrisurile atașate și cu mențiunea de a formula întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, potrivit înștiințării de la filele 29-30, aceasta nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare și nici nu a propus probe în apărare.
Instanța procedează la verificarea din oficiu a competentei potrivit art. 131 din C., întrucât se află la primul termen de judecată când părțile sunt legal citate, și, văzând prevederile art. 126 din Constituție, coroborat cu art. 94 al. 1 pct. 1 lit.j și art. 98 din C., constată că este competentă să judece prezenta cauză atât din punct de vedere general, material, cât și teritorial.
În temeiul art. 238 C. proc. civ., instanța estimează că prezenta cauză poate fi soluționată în 30 de zile.
În baza art. 258 și 292 și urm. C.proc.civ., instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, apreciind-o utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cercetarea procesului încheiată în temeiul dispozițiilor art. 244 al. 1 din C. și potrivit art. 394 C.proc.civ., reține cauza spre soluționare, având în vedere că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
INSTANȚA
P. cererea înregistrată la data de 07.06.2013, sub nr._, reclamanta . C. SRL P. ADMINISTRATOR JUDICIAR CONSULTANT INSOLVENTA SPRL SI YNA CONSULTING SPRL, în contradictoriu cu pârâta II T. R., a solicitat ca prin hotârârea judecătorească ce se va pronunta să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 15.822,05 lei din care 2.690,83 lei reprezintă c/val celor 3 facturi menționate în fișa contabilă atașată, 13.131,22 lei reprezentând penalitățile de întârziere calculate până la data de 21.02.2013, solicitând și să se dispună actualizarea sumei până la data plății efective a debitului. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că începând cu anul 2011 societatea reclamantă a furnizat paratei produse alimentare, respectiv băuturi alcoolice în valoare totală de 2.890,83 lei, operațiuni pentru care au fost emise facturile menționate în fișa contabilă. Din totalul acestei sume pârâta a achitat suma de 200 lei, reprezentând o plata parțială din factura nr.l89298/07.11.2011. Diferența rămasa neachitată este de 2.690,83 lei.
Arată că pârâta a acceptat la plată facturile, dovada acceptării o constituie semnarea și stampilarea acestora de către reprezentantul societății, efectuarea plății parțiale din factura nr._/07.11.2011.
Menționează că pârâta a fost notificată și invitată prin intermediul adresei nr. 331/01.03.2013 tocmai pentru găsirea unei soluții de rezolvare amiabilă a acestui litigiu, dar pârâta nu a înțeles să dea curs acestei convocării la conciliere.
P. plata parțială efectuată de către pârâtă, reclamanta se află în prezența unei recunoașteri de datorie așa cum a fost ea statuată și în practica judiciară unitară în materie „Ca atare, nu are importanță din ce se compune debitul, facturi neachitate, ori rate de leasing, esențială fiind asumarea de către recurentă a debitului menționat." (Decizia nr. 778/12.05.2003 a Curții de Apel București).
Cu privire la penalitățile de întârziere, menționează că acestea au fost calculate începând cu data emiterii facturilor până la data de 21.02.2013, cu procentul de 1 % pentru fiecare zi de întârziere, așa cum se poate observa din modul de calcul existent în fișa contabilă. Acest procent este menționat pe fiecare factură în parte, și a fost acceptat de către pârâtă prin confirmarea facturilor.
Așa cum se poate observa, nici până la data prezentei, pârâta nu și-a onorat obligația de plată integrală a debitului, drept pentru care consideră că este îndreptățită a promova prezenta acțiune prin care solicită instanțe obligarea debitoarei-pârâte la plata pretențiilor formulate, reprezentând 2.690,83 lei debit neachitat si 13.131,22 lei reprezentând penalități de întârziere, rezultând un total de 15.822,05 lei.
Față de aceste împrejurări, consideră că, în speță, creanța societății reclamante îndeplinește cumulativ condițiile legale, respectiv este: certă, cuantumul fiind precis determinat conform facturilor comunicate debitoarei; lichidă, în sensul că este exprimată în bani, și determinată potrivit facturilor emise de reclamantă și acceptate de către debitoare prin semnarea acestora și exigibilă, fiind datorată de la scadență până la stingerea datoriei.
Potrivit prevederilor art. 77 alin.l din Legea nr. 85/2006, cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozitiile art. 194 și următoarele Cod procedură civilă și a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.art. 223 C..
În dovedire și în scop probator, reclamanta a depus la dosar, în copie conformă cu originalul, următoarele înscrisuri: notificare și convocare la conciliere directă nr. 331/01.03.2013 (f.3), extras restanțe perioada 01.01._-21-02-2013 (f. 4), facturile fiscale . nr._/20.07.2011, nr._/07.11.2011, nr._/05.12.2011 (f.5-7), dovadă domunicare notificare (f. 8), relații privind societatea pârâtă (f.9), Sentința nr.513/12.11.2012 în dosarul nr._ al Tribunalului M., Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal (f.10-13).
Potrivit rezoluției judecătorului din data de 11.06.2013, pârâta nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Sub aspectul materialului probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Între părți s-au desfășurat raporturi între profesioniști, în baza cărora societatea reclamantă a furnizat paratei produse alimentare, respectiv băuturi alcoolice în valoare totală de 2.890,83 lei, operațiuni pentru care au fost emise facturile fiscale . nr._/20.07.2011, nr._/07.11.2011, nr._/05.12.2011 (f.5-7). Din totalul acestei sume pârâta a achitat suma de 200 lei, reprezentând o plata parțială din factura nr.0l89298/07.11.2011, diferența rămasă neachitată fiind de 2.690,83 lei, astfel cum rezultă din fișa cont client a pârâtei depusă la dosarul cauzei (f.4).
P. sentința nr. 513/12.11.2012 pronunțată de Tribunalul M. s-a dispus ., fapt pentru care prezenta acțiune a fost demarată prin administratorul judiciar numit, respectiv Consultant Insolvență SPRL și Yna Consulting SPRL.
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 6 alin. 2 din Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 505/15.07.2011, potrivit cărora actele și faptele încheiate, ori, după caz, săvârșite ori produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Astfel raporturile între profesioniști în baza cărora s-au emis facturile fiscale . nr._/20.07.2011, nr._/07.11.2011, nr._/05.12.2011 s-au desfășurat și după . noului Cod Civil, astfel încât pentru facturile emise după . noului Cod Civil, se aplică dispozițiile acestuia.
Facturile emise au natura juridică a unor înscrisuri sub semnătură privată, apte de a face dovada pretențiilor bănești deduse prezentei acțiuni, în condițiile în care debitorul nu a contestat facturile produse în cauza, factura fiscală nr._/07.11.2011 fiind semnată și ștampilată de pârâtă, iar factura fiscală nr._/05.12.2011 poartă ștampila pârâtei. Mai mult, pârâta a achitat suma de 200 lei, reprezentând o plata parțială din factura nr.0l89298/07.11.2011, astfel cum rezultă din fișa cont client a pârâtei depusă la dosarul cauzei (f.4), ceea ce echivalează cu acceptarea facturilor în cauză.
P. urmare, în temeiul regulilor teoriei generale a obligațiilor, creditorul pretins al unui raport juridic trebuie să probeze în fața instanței existența dreptului de creanță, caz în care revine debitorului sarcina dovezii fie a nevalabilității raportului juridic, fie a stingerii obligației în modurile recunoscute de Codul civil, cel mai frecvent fiind acela al plății. De asemenea, în raportul juridic bilateral, fiecare parte trebuie să execute prestația sa, și numai dacă partea cocontractantă nu execută, atunci cealaltă parte poate invoca excepția de neexecutare, ceea ce nu e cazul în prezentul dosar, pârâta rămânând în pasivitate.
În concluzie, constatând că reclamanta a făcut dovada temeiniciei susținerilor sale, astfel cum pretind dispozițiile art. 249 c.p.civ., respectiv a dovedit existența unor raporturi contractuale între părți, raporturi constatate prin facturile semnate și ștampilate de către debitoare, achitate parțial, instanța va admite în parte prezenta acțiune și va obliga pârâta către reclamantă la plata sumei totale de 2690,83 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată.
Cu referire la actualizarea sumei cu rata inflației, instanța reține că principiul ce stă la baza instituției actualizării creanței este cel al reparării integrale a prejudiciului cauzat de debitor, prin neplata la scadență a obligației. Totodată, instanța reține că actualizarea acoperă deprecierea monedei naționale între data nașterii creanței și cea a plății, menținându-se astfel aceeași putere de cumpărare a monedei. Având în vedere că pârâta nu a efectuat plata facturilor la scadență, instanța va admite cererea de actualizare a debitului cu rata inflației la data plății efective.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, instanța reține că între părți nu a fost încheiat un contract instrumentum probationem, penalitatile au fost mentionate numai în facturile atașate la dosar, cuantumul specificat pe facturi fiind de 1% pe zi de întârziere.
Factura face dovada în legătură cu existența actului juridic și cu executarea operațiunii care constituie obiectul ei. Așadar, facturile acceptate de către destinatar face dovadă în favoarea emitentului, dar numai asupra elementelor esențiale ale operațiunii, și anume preț, cantitate de marfă, condiții de predare, recepție.
Desi facturile fiscale au fost acceptate de societatea debitoare, ceea ce echivaleaza cu o recunoastere din partea debitoarei a marfurilor livrate si a pretului, asadar, a debitului total datorat, in privinta penalitatilor de intarziere factura nu are valoarea unui contract, neputandu-se sustine ca debitoarea si-a manifestat acordul de vointa in ce priveste stabilirea si a unei clauze penale prin care partile sa cuantifice cu anticipatie valoarea prejudiciului rezultat din neexecutarea la termen a obligatiilor ce incumbau debitoarei.
Intrucat creditoarea nu a dovedit acceptarea unei clauzei penale în acest sens, rezulta ca facturile emise nu constituie inscrisuri in masura sa constituie temeiul acordarii penalitatilor de intarziere, astfel ca, din acest punct de vedere, creditoarea nu a facut dovada unei creante certe, lichide si exigibile.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr. 778 din 22 februarie 2011 având ca obiect acțiune în pretenții că, în condițiile în care operațiunile comerciale dintre părți s-au desfășurat în baza unui contract în formă simplificată, respectiv comanda urmată de executare, simpla mențiune pe facturi a unor penalități de întârziere nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului consacrat de art. 969 C. civ., întrucât este un act unilateral de voință al reclamantei, neasumat de către pârâtă. În acest sens, Înalta Curte a arătat că acceptarea la plată a acestor facturi nu echivalează cu acordul celeilalte părți cu privire la pretinsele penalități de întârziere, iar acest aspect este confirmat atât de doctrină, cât și de jurisprudență.
Având în vedere considerentele mai sus menționate, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamantă și va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 2690,83 lei reprezentând c/v marfa livrată, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, urmând a respinge petitul privind obligarea pârâtei la achitarea sumei de 13.131,22 lei reprezentând penalizări de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta . C. SRL (CUI_, J_ societate în insolvență) P. ADMINISTRATOR JUDICIAR CONSULTANT INSOLVENTA SPRL SI YNA CONSULTING SPRL cu sediul procesual ales în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., județul M., în contradictoriu cu pârâta I.I. T. R. cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, . nr.11, județul M., J_, CUI_.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 2690,83 lei reprezentând c/v marfa livrată, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
Respinge petitul privind obligarea pârâtei la achitarea sumei de 13.131,22 lei reprezentând penalizări de întârziere.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.10.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. AMB/MB. /4 ex./ 12.11.2013
Cod operator 6497
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 3332/2013. Judecătoria... | Cereri. Sentința nr. 3334/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN → |
|---|
