Pretenţii. Sentința nr. 4058/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4058/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 8857/225/2012
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4058
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 01.11.2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE A. T.
GREFIER ȘEDINȚĂ M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul G. L. împotriva pârâtului S. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, la data de 30.10.2013, s-a depus din partea Institutului de Medicină Legală C. adresa nr. 5288/28.10.2013, iar la data de 31.10.2013, s-au depus din partea pârâtului concluzii scrise însoțite de chitanță onorariu avocat de 1500 lei și bonuri de benzină pe perioada desfășurării procesului pârâtul fiind nevoit să se deplaseze de la Judecătoria Dr.Tr. S. din localitatea P., . de 01.11.2013, prin serviciul registratură, s-au depus din partea reclamantului concluzii scrise însoțite de chitanță onorariu avocat în cuantum de 600 lei și bonuri fiscale privind transportul acestuia la instanță.
De asemenea, învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea din data de 25.10.2013, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care, constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
La data de 11.06.2012, s-a înregistrat la această instanță cererea formulată de reclamantul G. L. în contradictoriu cu pârâtul S. D., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat pârâtul la acoperirea prejudiciului suferit de reclamant, moral și material, ca urmare a faptei pârâtului de lovire, prejudiciu pe care îl estimează la suma de 1000 lei (daune materiale) și 2000 lei (daune morale).
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a formulat plângere penală prealabilă pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire prevăzute de art. 180 alin.1 C. penal și de amenința prevăzută de art. 193 c. penal, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr. 5406/P/2010. P. de pe lângă Judecătoria Dr.Tr. S. a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 200 lei, pârâtului apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. A arătat că în urma agresiunii a început să aibă dureri abdominale, motiv pentru care s-a prezentat la Spitalul Județean din Dr.Tr. S., având în vedere că în urmă cu doi ani suferise o intervenție chirurgicală la Spitalul Județean de urgență Timișoara, recomandându-i se să se programeze la același medic, pentru un eventual tratament. A susținut că a suferit o nouă intervenție chirurgicală la același spital din Timișoara, pentru o eventrație abdominală. Ca urmare a faptei pârâtului, reclamantul a susținut că a suferit un prejudiciu moral, având în vedere leziunile suferite, respectiv suferința fizică și urmările produce, dar și un prejudiciu material, reprezentat de cheltuielile pe care le-a efectuat cu investigațiile medicale, transport și tratament.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 998-art. 999 C. civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: bilete de externare din spital, raport de analize medicale și referat medical emise pe numele reclamantului de către Spitalul Județean de Urgență Timișoara, ordonanța nr. 597/II/2/2011 din 14.03.2011 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Dr.Tr. S., prin care s-a dispus respingerea plângerii numitului G. lină, formulată împotriva ordonanței nr. 5406/P/2010 din 11.02.2011, ca nefondată, bilet de externare - scrisoare medicală emis pe numele de G. L., emis de Institutul de Boli Cardiovasculare Timișoara și chitanțe nr._/29.03.2011, nr. 8145/02.11.2010, nr. 7122/02.11.2010 și bonuri fiscal reprezentând cheltuieli efectuate de reclamant la diverse consulturi medicale, concluzii scrise însoțite de chitanță onorariu avocat în cuantum de 600 lei și bonuri fiscale privind transportul acestuia la instanță.
Pârâtul a depus concluzii scrise însoțite de chitanță onorariu avocat de 1500 lei și bonuri de benzină pe perioada desfășurării procesului pârâtul fiind nevoit să se deplaseze de la Judecătoria Dr.Tr. S. din localitatea P., .> Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca fiind inadmisibilă, motivând că fundamentul în ceea ce privește răspunderea civilă este principiul conform căruia această răspundere este menită de a acoperi o pagubă și nu de a asigura un câștig. În majoritatea acțiunilor în daune întemeiate pe răspunderea civilă delictuală pentru daune morale, reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata unor sume de bani, iar pentru a se impune astfel o „necesară sancționare” a pârâtului pentru faptele și afirmațiile sale jignitoare și pentru a se institui un exemplu pentru alți potențiali pârâți care ar îndrăzni, în viitor să îl jignească sau să îl defăimeze pe reclamant. Acoperirea în bani a unor prejudicii „morale” nu înseamnă decât o acțiune punitivă, care nu are nimic de a face cu funcția reparatorie a răspunderii civile delictuale. Astfel de acțiuni, întemeiate invariabil pe art. 998-999 C. civil și pe textele constituționale sau convenționale referitoare la dreptul la propria imagine, prevestesc sau schimbă sensul originar al răspunderii reparatorii. A susținut că pentru a fi admisibilă o astfel de acțiune trebuie îndeplinite mai multe condiții ale răspunderii civile delictuale: existența prejudiciului, însă în cauza de față prejudiciul nu este dovedit, reclamantul nefăcând dovada că ar fi suferit vreo intervenție chirurgicală, că ar fi trebuit să urmeze un tratament special după intervenția chirurgicală car urmare a conflictului dintre cele două părți; existența faptei ilicite, așa cum rezultă din Ordonanța Parchetului, atingerea adusă normelor de conduită este minimă în cauză, făcându-se aplicarea disp. art. 11 pct.1 lit.b C.p.p. raportat la art. 10 lit. b. ind. 1 cu aplicarea art.18 alin.3 C. p raportat la art. 91 lit. c C. p.; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu – în cazul dedus judecății, acest lucru nu reiese din nici un document medical faptul că intervențiile ulterioare, dacă acestea au fost efectuate – lucru nedovedit - nu au nici o legătură cu conflictul apărut între cele două părți, existența vinovăției.
Reclamantul a solicitat și instanța i-a încuviințat în temeiul art. 167 alin. 1 C. proc. civ, proba cu înscrisuri, interogatoriu pârâtului și proba testimonială cu 2 martori: B. C. și B. M., răspunsurile acestora fiind consemnate în declarațiile existente la dosar filele 29 și 30.
Pârâtul a solicitat și instanța i-a încuviințat în temeiul art. 167 alin. 1 C. proc. civ, proba cu înscrisuri, interogatoriu reclamantului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în interogatoriul existent la dosar (fila 26dosar) și proba testimonială cu 2 martori: Daneț C. și B. C., răspunsurile acestora fiind consemnate în declarațiile existente la dosar filele 27 și 28.
În cauză, s-a dispus emiterea unei adrese către P. de pe lângă Judecătoria Dr.Tr. S., pentru a se atașa copii din dosarul de urmărire penală nr. 5406/P/2010, acesta fiind înaintat la dosar în original la data de 22.11.2013 conținând 37 file, urmând a fi restituit după soluționarea dosarului de față.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către INSTITUTIUL DE MEDICINĂ LEGALĂ C., în vederea efectuării expertizei medicale având ca obiective: stabilirea existenței unei legături de cauzalitate între fapta pârâtului din 01.11.2010 și afecțiunea de care suferă reclamantul, potrivit actelor medicale depuse la dosar, respectiv: biletele de externare din spital (filele 11, 12 dosar) și referatul medical (fila 13 dosar), cât și faptul dacă fapta pârâtului a fost un factor favorizant al tratamentului medico chirurgical suferit ulterior de către reclamant, costul expertizei urmând să fie suportat de către reclamant.
La data de 02.07.2013, s-a înaintat de către INSTITUTIUL DE MEDICINĂ LEGALĂ C., raportul de expertiză medico legală cu examinarea persoanei (filele 62-64 dosar).
Reclamantul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, în sensul că nu s-a răspuns la cel de-al doilea obiectiv, medicul legist, deși a stabilit că nu există raport de cauzalitate între fapta pârâtului și apariția eventrației, nu a stabilit dacă acțiunea pârâtului a favorizat, ajutat, grăbit apariția eventrației, intervenția chirurgicală.
Pârâtul a menționa că obiecțiunile formulate de reclamantă sunt neîntemeiate, precizând că atâta timp cât în raportul de expertiză medico-legal s-a stabilit că nu există raport de cauzalitate între fapta pârâtului și apariția eventrației, medicii nu pot stabili dacă fapta pârâtului a fost un factor favorizant al tratamentului medico chirurgical suferit ulterior de către reclamant.
Instanța a apreciat necesară revenirea cu adresă către Institutul de Medicină Legală C., în vederea comunicării punctului de vedere și cu privire la cel de-al doilea obiectiv, respectiv dacă fapta pârâtului a fost un factor favorizant al tratamentului medico chirurgical suferit ulterior de către reclamant, costul expertizei urmând să fie suportat de către reclamant.
La data de 04.10.2013, s-a depus din partea INSTITUTIUL DE MEDICINĂ LEGALĂ C., adresa nr. 5288/A1/02.10.2013 cu privire la completarea raportului de expertiză efectuat în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține că:
Conform prevederilor art. 6 alin.2 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a dispozițiilor noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi sunt supuse dispozițiilor în vigoare la data încheierii lor. Cum în speță raportat la data introducerii acțiunii de 11.06.2012, iar faptele au fost săvârșite la data de 01.11.2010, instanța constată că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil.
În fapt, s-a reținut că pârâtul S. D. în data de 01.11.2010, orele 16,00 l-a amenințat cu acte de violență și l-a lovit cu picioarele pe reclamantul parte vătămată G. L., fără a-i provoca leziuni traumatice.
Reclamantul a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.180 alin.2 cod penal și art.193 cod penal cu aplic. art. 33 lit.a cod penal. Prin Ordonanța nr.5406/P/2010 din 11.02.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr Tr S. i-a fost aplicată pârâtului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 200 lei și obligarea la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare .
Împotriva soluției a fost depusă plângere de către reclamant, respinsă prin Ordonanța din 14.03.2011 din Dosar nr.597/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr Tr S.. Existența faptelor pârâtului săvârșite cu intenție a fost dovedită pronunțându-se în acest sens P. de pe lângă Judecătoria Dr. Tr S..
Ulterior agresiunii reclamantul a susținut că a fost obligat să se interneze în mai multe rânduri și nu a mai prestat muncă în gospodărie fiind nevoit să apeleze la alte persoane.
Susținerile reclamantului în acest sens nu sunt confirmate de probele administrate respectiv raportul medico-legal și martorii audiați care stabilească fără echivoc urmările produse și care să reprezinte o prelungire neîndoielnică și directă a prejudiciului inițial.
Raportat la actele medicale se reține că reclamantul era bolnav la momentul agresiunii, iar ulterior a fost internat în perioada 06.12._10 cu diagnosticul de Eventrație abdominală, incoercibilă, gigantă la care s-a intervenit chirurgical și s-a practicat cură chirurgicală.
În ceea ce privește rezultatul mai periculos, prin raportul medico legal efectuat în cauza de față nu s-a stabilit o legătură de cauzalitate între fapta de lovire a pârâtului și urmările produse, astfel că prejudiciul produs nu se poate raporta și la acest rezultat.
Este de principiu potrivit art.998-999 cod civil, că răspunderea pentru o faptă ilicită nu poate fi antrenată decât în măsura în care victima a suferit un prejudiciu. În stabilirea prejudiciului trebuie avută în vedere nu numai situația existentă la data când s-a produs fapta culpabilă, ci și consecințele pe care le va produce în viitor pentru că numai astfel se va putea repara integral prejudiciul suferit. Despăgubirea se va stabili în raport de dauna efectiv suferită, adică de întinderea reală a prejudiciului care se află în raport de cauzalitate cu fapta săvârșită.
Rezultă că reclamantul nu este îndreptăți la despăgubiri materiale pentru intervențiile suferite ulterior agresiunii sau activitățile agricole desfășurate ulterior conflictului pentru că nu au apărut consecințe ale aceleiași fapte prejudiciabile cu privire la starea sănătății sale,iar declarațiile martorilor se apreciază ca fiind subiective fiecare susținând poziția părții care i-a propus.
Prin urmare, instanța urmează să admită în parte acțiunea și va dispune obligarea pârâtului la 102 lei daune materiale reprezentând c/valoarea investigațiilor și certificatului medico-legal, fila 32 dosar și 500 lei daune morale către reclamant.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a încercat un prejudiciu moral constând în ipostaza neplăcută la care a fost supus prin ceea ce a suferit, dat fiind faptul că era o persoană cu probleme de sănătate.
A nu acorda daune morale, ar însemna să fie încurajată fapta culpabilă a pârâtului, iar pe de altă parte există un drept subiectiv lezat, dreptul la integritate corporală, care nu este doar un drept subiectiv, ci un drept fundamental care dă dreptul la despăgubiri.
Cu privire la cheltuielile de judecată se constată că ambele părți au solicitat rambursarea cheltuielilor de judecată, iar acțiunea reclamantului a fost admisă în parte. Ambele părți au efectuat cheltuieli cu transportul ocazionate de desfășurarea procesului, cheltuieli dovedite cu bonurile de transport respectiv 597 lei reclamantul și 600 lei pârâtul raportat pe fiecare termen de judecată în parte, pârâtul depunând întâmpinare și a administrat probe pentru dovedirea faptului că datorează mai puțin decât pretinde reclamantul.
Prin urmare,se vor compensa cheltuielile de judecată respectiv pentru cheltuieli transport și va obligă pârâtul la 600 lei cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de G. L., cu domiciliul în ., județul M. împotriva pârâtului S. D., domiciliat în ., județul M..
Obligă pârâtul la 102 lei daune materiale și 500 lei daune morale către reclamant.
Compensează cheltuielile de judecată respectiv pentru cheltuieli transport și obligă pârâtul la 600 lei cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi 01.11.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE GREFIER
A. T. M. D.
Red. Jud TA/Tehnored I.D.
Ex.4/pag.4/02.12.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1623/2013.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 1992/2013. Judecătoria... → |
|---|
