Pretenţii. Sentința nr. 655/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 655/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 17469/225/2011
Dosar nr._ - Pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.655
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.02.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. O.
GREFIER ȘEDINȚĂ - E. O.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamantul C. C. și pe pârâta . V.I.G. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. F., pentru reclamant, lipsă fiind pârâta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul reclamantului depune la dosarul cauzei procesul verbal încheiat la data de 09.12.2012 și dovada de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar necesară soluționării cererii de repunere pe rol, astfel că solicită admiterea cererii.
În temeiul art. 242 alin. 2 c.p.civ., instanța admite cererea de repunere pe rol formulată de reclamant și dispune continuarea judecății.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina în temeiul art. 1 pct. 1 și art. 10 pct. 8 c.p.civ. și, nemaifiind chestiuni prealabile, acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
În temeiul art. 167 alin. 1 c.p.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri și acordă cuvântul pe excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii.
În temeiul art. 137 alin. 2 c.p.civ., instanța unește excepția cu fondul și, neamifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul pe fond.
Avocat V. F., pentru reclamant solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru și onorariu de avocat. Depune dovada de plată a onorariului de avocat.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.12.2011, reclamantul C. C. a chemat în judecată pe pârâta . V.I.G. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.077, 5 lei, reprezentând despăgubiri civile, respectiv cheltuieli de judecată avansate în dosarul nr._ ..
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că prin acțiunea înregistrată la data de 19.08.2008, pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S., sub nr._, . V.I.G., în calitate de reclamantă l-a chemat în judecată, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligat la plata sumei de 14.846,78 lei, reprezentând despăgubiri și penalități de întârziere.
A fost nevoit să-și angajeze un apărător ales, care să îl reprezinte în acel dosar, achitând în total suma de 1100 lei ( 700 lei la instanța de fond și 400 lei la instanța de recurs), reprezentând onorariu avocat. Mai mult, în respectiva pricină a achitat și taxă judiciară de timbru de 974 lei și timbru judiciar de 3,5 lei.
Ulterior, prin sentința civilă nr.934/15.12.2008, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Dr.Tr.S. a respins acțiunea formulată de . V.I.G., iar prin decizia nr.63/R/02.06.2009, Tribunalul M. a respins și recursul declarat de către Asirom.
Apreciază că în aceste condiții sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, în sensul că prejudiciul este cert, fapta ilicită și vinovăția pârâtei se evidențiază prin cupla sa procesuală reținută atât în fondul cauzei cât și în calea recursului, fiind evidentă legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul creat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 112 și urm. c.p.civ., art. 274 c.p.civ., art. 1349, art. 1357 și art. 1381 c.p.civ.
A depus la dosarul cauzei, dovada de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, împuternicirea avocațială, 2 chitanțe, privind dovada cheltuielilor efectuate în dosarul_, procesul verbal încheiat la data de 09.12.2012 și dovada de plată a onorariului de avocat.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii.
A arătat că reclamantul nu a respectat procedura punerii în întârziere și nu a solicitat în prealabil plata eventualelor sume pretinse, justificate prin înscrisuri doveditoare, după cum nu a acordat pârâtei un termen rezonabil pentru plată anterior chemării sale în judecată.
Pretinde că reclamantul a convocat pârâta la conciliere, însă pentru data de 09.01.2012, ulterior sesizării instanței de judecată.
Susține că dacă a avut vreo sumă de recuperat de la societatea de asigurare, reclamantul nu a depus nici o diligență pentru a o încasa sau recupera, înainte de a formula o cerere în instanță.
Prin încheierea de ședință din data de 27.02.2012, instanța a dispus suspendarea judecății, potrivit art. 155 ind. 1 c.p.civ, fiind admisă cererea de reluare a judecății la data de 15.11.2012, pricina fiind din nou suspendată la data de 06.12.2012, pe temeiul art. 242 pct. 2 c.p.civ., pentru ca la termenul de astăzi instanța să admită cererea de reluarea a judecății formulată de reclamant.
În temeiul art. 167 alin. 1 c.p.civ., instanța a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar și a dispus acvirarea dosarului nr._ la prezenta cauză.
Analizând cu prioritate, potrivit art.137 alin.1 c.p.civ., excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată prin întâmpinare, instanța o găsește neîntemeiată, pentru următoarele:
Contrar susținerilor pârâtei, cu privire la incidența procedurii punerii în întârziere reglementată de art. 1522 și urm. C.civ., instanța reține că potrivit textului de lege invocat chiar de parte debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată, rezultând așadar că legiuitorul lasă la latitudinea creditorului – în speță reclamantul, alegerea între cele două modalități de punere în întârziere, nefiind necesară comunicarea unei notificări anterior demarării procedurii judiciare în instanță.
În același sens, instanța constată că, potrivit art. 1522 alin. 5 C.civ., cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără ca anterior debitorul să fi fost pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligația într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea i-a fost comunicată, iar dacă obligația este executată în acest termen, cheltuielile de judecată rămân în sarcina creditorului.
Cu referire la nerespectarea întocmai a dispozițiilor art. 720 ind. 1 c.p.civ, instanța reține că, într-adevăr, în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, scop în care reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea.
În speță, coroborând convocarea la conciliere (f.18) cu dovada de comunicare a acesteia (f. 12), instanța constată că reclamantul a invitat pârâta la conciliere cu respectarea riguroasă a dispozițiilor legale, la momentul demarării prezentei proceduri judiciare, respectând caracterul imperativ al normelor cuprinse în art. 720 ind. 1 c.p.civ..
Pe fondul cauzei, în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 19.08.2008, reclamanta . Vienna Group SA- pârâta în prezenta a chemat în judecată pe pârâtul C. C. – reclamantul în cauza de față, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la plata sumei de 14.846,78 lei despăgubiri, cu penalități de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.
În cadrul dosarului precitat, pârâtul C. C. a formulat cerere de chemare în garanție (f.47 dosar nr._ ), achitând taxa de timbru și timbru judiciar necesare soluționării cererii, în cuantum de 977,50 lei (f.49 dosar nr._ ).
Prin sentința civilă nr. 934/15.12.2008 (f.58-59 dosar nr._ ), instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei ASIROM, a admis excepția prematurității introducerii acțiunii și a respins acțiunea ca prematur introdusă.
Împotriva soluției instanței de fond, reclamanta ASIROM a declarat recurs, soluționat prin decizia nr. 63/R/02.06.2009 a Tribunalului M., fiind respins recursul ca neîntemeiat.
Coroborând înscrisurile de la filele 44 și nr. 18 (dosar fond și recurs), instanța constată că pârâtul a apelat la asistență juridică de specialitate, angajându-și apărător, fiind nevoit să achite onorariu de avocat, în cuantum total de 1.100 lei, conform chitanțelor de plată aflate la fila 21 (dosar recurs), respectiv la filele 30-31din prezenta pricină.
În atare situație, instanța reține că potrivit art. 274 alin. 1 c.p.civ., partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată aflându-se culpa procesuală dedusă din expresia „partea care cade în pretențiuni”.
D. expresie a principiului disponibilității, cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cererea părții interesate.
În situația în care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată ori, deși au fost cerute, instanța a omis să se pronunțe asupra acestei solicitări, partea le poate cere pe calea unei acțiuni separate, în termen de trei ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care a obținut câștig de cauză, în temeiul art. 998 și urm. C.civ.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța urmează să admită acțiunea de față și să oblige pârâta către reclamant la plata sumei totale de 2.077,50 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Cu aplicarea art. 274 alin. 1 c.p.civ. și la solicitarea reclamantului, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 551 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente sumei de 2.077,50 lei, cheltuieli suportate în prezenta de reclamant (cuantumul taxelor de timbru și a timbrului judiciar achitate pentru cererile de reluare a judecății neputând fi puse în sarcina pârâtei, întrucât culpa pentru suspendarea cauzei a aparținut de fiecare dată reclamantului).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată prin întâmpinare de pârâtă.
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. C., cu domiciliul în Dr.Tr.S., ., ., apt.19, jud.M. în contradictoriu cu pârâta . V.I.G. SA., cu sediul în Pitești, ., jud.Argeș.
Obligă pârâta către reclamant la plata sumei totale de 2.077,50 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Obligă pârâta la plata sumei de 551 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. O. E. O.
Red. C.O. / Tehn. O.E.
4 ex./4 pag/01.03.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1639/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3669/2013.... → |
|---|
