Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 548/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 548/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 4242/225/2013
Dosar nr._ sistare program vizitare minor
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA MINORI ȘI FAMILIE Nr. 548
Ședința publică de la 08.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. T.
Grefier ședință L. P.
Pe rol judecarea acțiunii civile privind pe reclamanta M. D. E. si pe pârâtul D. G., având ca obiect sistare program vizitare minori .
La apelul nominal au răspuns reclamanta asistată de avocat D. V., pârâtul asistat de avocații I. C., Ș. A. și martorul P. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședința, după care s-au depus la dosar: sentința de minori și familie nr. 511 din 13.09.2013, adresa nr._/_ din 2.08.2013 emisă de IPJ M., sentința civilă nr. 308 din 6.04.2004, adeverința medicală nr. 395/22.03.2013, chitanțele fiscale nr.2/10.07.2013,nr.12/24.10.2013,nr.8/17.07.2013, nr.50/3.10.2013, adeverința de venit nr._ din 2.10.2013 emisă de AJFP M..
Instanța, în temeiul art. 312 și următoarele C., procedează la audierea martorului prezent, sub prestare de jurământ, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Instanța constată cercetarea procesului finalizată (art. 244 Cod proc. civilă).
Întrucât nu mai sunt alte cereri de formulat ori incidente procedurale de soluționat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea fondului cauzei conform art. 392 Cod proc. civilă.
Reclamanta prin apărător, solicită admiterea cererii de chemare în judecată ,sistarea programului de vizitare întrucât pârâtul este extrem de violent,dovadă în acest sens fiind probele administrate, inclusiv adresele de la Poliția Mun.Dr.Tr.S., cu cheltuieli de judecată.
Avocat I. C. pentru pârât, pune concluzii de respingere a cererii, cu cheltuieli de judecată. Învederează că pârâtul a înțeles să plătească pensia de întreținere pentru minoră, deși este șomer,și nu se poate ca din cauza neînțelegerilor cu fosta soție să i se interzică dreptul de a o vizita pe minoră.În realitate nu există acel sentiment de teamă al minorei, ci minora este îndemnată de reclamantă. Dacă reclamanta i-ar spune minorei să vină la tatăl ei, sigur minora s-ar duce.
Avocat Ș. A. pentru pârât, solicită respingerea acțiunii, având în vedere interesul minorei și faptul că este un drep al părintelui de a păstra legături personale cu minora.
Instanța, în baza art. 394 alin. 1 Cod proc. civilă declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față constată că:
Prin cererea înregistrată la această instanța la data de 21. 03.2013, reclamanta M. D. E., a chemat în judecată pe pârâtul Dunărinți G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună sistarea programului de vizitare a minorei D. A. G., stabilit prin sentința nr. 936/29.11.2012, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii a arătat ca prin Sentința de minori și familie nr. 936/29.11.2012 pronunțată în dosarul nr._/225/2012, Judecătoria Dr.Tr.S. a încuviințat ca pârâtul D. G. să aibă legături personale cu minora, după următorul program: 2 week-enduri pe lună, respectiv primul și al treilea week-end (de vineri de la ora 17 până duminică la ora 13), ultimele 2 săptămâni din luna iulie și ultimele 2 săptămâni din luna august, precum și a 2-a zi de C. și de P..
Menționează că s-a desfăcut căsătoria dintre părți prin Sentința de minori și familie nr.165/15.02.2012 a Judecătoriei Dr.Tr.S., stabilindu-se domiciliul minorei la mamă.
A formulat prezenta acțiune pentru sistare program vizitare minor deoarece prin comportamentul agresiv al pârâtului s-a dezvoltat o relație afectivă agresivă între acesta și copil, relație generatoare de trăiri negative și de dezorganizare severă a copilului, cu consecințe care se resimt deja și vor afecta minora pe o perioadă mai îndelungată, iar refacerea și stabilizarea comportamentală presupune un efort susținut din partea mamei și a copilului.
Arată că, după desfacerea căsătoriei, pârâtul fiind o fire foarte impulsivă, vine în fața blocului unde locuiește reclamanta cu minora, proliferează injurii și provoacă scandal în scara blocului, la locul de joacă al minorei din curtea blocului, la grădiniță.
In data de 18 ianuarie 2013, pârâtul s-a prezentat la locuința sa pentru a lua minora, aceasta, însă, a refuzat categoric, motiv pentru care, tatăl ei, a provocat un scandal monstruos la ușa apartamentului.
In data de 01 februarie 2013, situația s-a repetat, de data aceasta apelând la blesteme și injurii față de o vecină care se afla la locuința ei. Totul a culminat în data de 15 februarie 2013, când a venit la domiciliu cu executorul judecătoresc, care după ce a avut o discuție separată cu minora, a consemnat în procesul-verbal că aceasta refuză să plece cu tatăl ei, iar când a încercat să o ia cu forța, minora a început să tremure și să țipe.
In aceste condiții, nu a luat-o pe minoră, dar a promis că pe 01 martie 2013 o va lua cu jandarmii.
Această atitudine a minorei se datorează scandalurilor repetate și țipetelor tatălui său, atât acum, cu ocazia programului de vizită, dar și din timpul căsniciei, amenințărilor cu moartea la adresa ei și a mamei sale, bătăilor din cauza geloziei excesive și consumului de alcool.
Teama generată de atitudinea pârâtului, s-a amplificat atât de mult, încât minora și-a ros unghiile și pielea de pe degete.
Pentru aceste considerente, reclamanta a fost obligată să ducă minora pentru consiliere la Cabinetul de Asistență Psiho-Pedagogică a Școlii Gimnaziale nr.6, unde psihologul a constatat că minora prezintă tulburări emoționale datorită evenimentelor traumatizante trăite.
Mai mult decât atât, doctorul de familie, în data de 22.02.2013 constată, la rândul său, tulburări emoționale, post conflicte familiale, minora aflându-se în conciliere psihologică.
Precizează reclamanta că i-a permis să aibă legături personale cu minorul în modalitatea stabilită prin hotărâre judecătorească, însă în momentul de față acest lucru este greu de realizat, deoarece pârâtul manifestă agresivitate verbală în exercitarea drepturilor și obligațiilor de părinte, fiind necesară intervenția repetată a organelor de poliție în realizarea programului de vizitare, ceea ce determină un dezechilibru emoțional al copilului.
Ori această legătură cu copilul trebuie să se realizeze în condiții normale, care să nu-l influențeze negativ și să nu-i pună în primejdie creșterea și educarea, din actele depuse rezultând că minora se află în consiliere psihologică datorită comportamentului tatălui ei, interesul superior al copilului fiind acela de a avea o dezvoltare psihică, morală și armonioasă a acesteia.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 496 alin 5 C Civ.
La data de 09.05.2013, pârâtul D. G., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat că, în fapt, nici una dintre susținerile reclamantei M. D. E. din acțiunea introductivă nu este adevărată fiind de fapt în totală contradicție cu starea de fapt reală.
Astfel, se invocă de reclamantă că datorită comportamentului agresiv AL pârâtului manifestat cu ocazia programului de vizită cât și în timpul căsniciei cu reclamanta dublat de amenințări cu moartea la adresa reclamantei și a mamei sale, bătăilor aplicate reclamantei din cauza geloziei excesive și consumului de alcool, toate acestea au dezvoltat o relație afectivă agresivă între el și minora D. A. G., prezența lui provocându-i tulburări emoționale acesteia.
Arată că, aceste acuzații sunt false și fac parte dintr-un plan prin care reclamanta încearcă și reușește și după desfacerea căsătoriei să –l rănească, ținându-l departe de singurul său copil.
Învederează instanței că, după desfacerea căsătoriei, cu care nu a fost de acord, deoarece a încercat ca fiica sa să crească într-o familie organizată și să fie educată de ambii părinți, reclamanta l-a avertizat că, deși se stabilise prin hotărâre judecătorească un program de vizitare a minorei, nu va reuși să își vadă copilul pentru că va face totul pentru a -l împiedica deoarece a „îndrăznit" să nu fie de acord cu divorțul și astfel să îi afecteze imaginea de persoană publică.
Astfel, precizează că, deși au trecut mai mult de șase luni de când hotărârea prin care se fixa un program de legături personale cu minora D. A. G., datorită „strădaniilor" reclamantei nu a reușit deloc să stea măcar puțin timp cu fiica sa, întrucât, fie că în ziua în care trebuia să ia minora conform programului nu găsea pe nimeni acasă, fie reclamanta refuza să i-o dea, iar în ultima perioadă, deoarece reclamanta și mama sa i-au insuflat copilei o teamă nejustificată față de persoana lui, aceasta a refuzat să –l însoțească.
Mai mult decât atât reclamanta a refuzat de fiecare dată să primească pachetele cu dulciuri și hăinuțe pe care le cumpăra pentru fiica sa.
Susținerile conform cărora ar manifesta agresivitate verbală în exercitarea drepturilor și obligațiilor de părinte sunt invenții hilare ca și cele conform cărora a fost necesară intervenția repetată a organelor de poliție în realizarea programului de vizitare, sau că ar consuma alcool.
Eventualele probleme emoționale ale minorei, sunt probabil consecința lipsei persoanei lui din preajma acesteia, cât și a minciunilor răuvoitoare ale reclamantei și mamei sale despre el și nu sunt datorate prezenței sale în viața minorei, pentru că așa cum a arătat mai sus, această prezență datorită acțiunilor reclamantei se rezumă la câteva minute, în șase luni de zile.
Deși a dorit să participe la ședințele de consiliere psihopedagogică desfășurate la cabinetul de specialitate din cadrul Scolii Gimnaziale nr.6, prezența sa nu a fost acceptată de către reclamantă, o dovadă în plus a faptului că în realitate aceasta nu dorește o desfășurare normală pe viitor a relației tată-fiică ci încearcă să mențină starea de derută a copilului, pe care tot ea a indus-o, în acest sens, stând nota de constatare nr.517/21.03.2013, dată de Scoală Gimnazială nr.6 Dr.Tr.S..
Dovada cea mai clară că minora este influențată în sensul de a nu fi de acord să petreacă timp cu tatăl ei, de către reclamantă reiese din procesul verbal încheiat la data de 15.02.2013 de executor judecătoresc G. G. care, după o discuție cu minora, a consemnat că aceasta refuză să petreacă timp cu pârâtul, fără a motiva în vreun fel acest refuz.
Toate probele administrate în dosarul de divorț cât și sentința civilă nr.165/15.02.2012 dovedesc fără putință de tăgadă că este profund atașat de fiica sa, manifestând o grijă deosebită pentru a nu-i lipsi nimic și pentru a se dezvolta armonios, chiar reclamanta și mama acesteia recunoscând că este un tată bun ,minora fiind atașată de el.
Având în vedere aceste aspecte, solicită respingerea prezentei acțiuni, sancționând astfel comportamentul lipsit de scrupule al reclamantei care se folosește fiica lor aflată la o vârstă la care este foarte ușor influențabilă pentru a se răzbuna pe pârât.
In drept, au fost invocate, disp. art.205 N.C.proc.civ.
Reclamanta, a formulat răspuns la întâmpinare.
A arătat că, datorită comportamentului agresiv al pârâtului s-a dezvoltat acea relație afectivă agresivă dintre pârât și copil, care generează în continuare, trăiri negative ale copilului.
La dosarul cauzei se află procesul-verbal al B. G. G. C. din data de 05.04.2013, ora 17:05 din care reiese fără putință de tăgadă faptul că minora „nu vrea să meargă la tati".
Însăși faptul că s-a încheiat acest proces-verbal, total defavorabil pârâtului, care a adus executorul judecătoresc a însemnat o adâncire a refuzului minorei A. G. de a avea legături cu tatăl său.
Altfel spus, aceasta refuză cu vehemență și 1-a refuzat și pe executorul judecătoresc, cum bine rezultă din procesul-verbal, deși au discutat amândoi singuri, mai mult de 60 de minute, să aibă legături personale cu tatăl său.
Este foarte adevărat și normal faptul că acest refuz se datorează și acțiunilor anterioare, din timpul căsătoriei, ale pârâtului față de reclamantă, adică: corecții fizice și psihice care au rămas înscrise pe retina acestui copil ce era tot timpul prezent.
Văzându-i atitudinea, reclamanta s-a adresat Cabinetului Individual de Psihologie care prin medic, i-a prescris 10 ședințe . Prima examinare psihologică a fost în data de 15 mai 2013/460, iar rezultatele sunt alarmante .
Astfel, medicul a constatat o dispoziție depresivă, incapacitate de a se relaxa, de a se bucura de activități motrice care, înainte, îi făceau plăcere.
Mai observă, doctorul că minora își urăște viața: „mi-e frică de tati că mă va lua, că o s-o omoare pe mami." Aceste frământări deosebit de alarmante rezultă din aceea că pârâtul o amenința cu moartea pe reclamantă, în prezența minorei.
De aceea, în examinarea psihologică, medicul trage concluzia că minora manifestă ostilitate în raport cu tatăl și că nu suportă să discute pe tema vizitelor, a unei eventuale întâlniri cu tatăl său și nu iese vinerea la ușă, interogând-o pe reclamantă obsesiv: „Este vineri?V. după mine azi? etc." In aceste condiții se produce acțiunea de onicofagie până la sângerare.
Egoismul și ignoranța pârâtului afectează grav buna-creștere a minorei.
Nu este lipsit de importanță că, în această perioadă a desfășurării proceselor dintre părți, din iarnă și până în prezent, pârâtul a urmărit-o pe reclamantă chiar și atunci când o ducea pe minoră la grădiniță, agresând-o pe stradă și împingând-o în zăpadă.
Mai mult, a creat diverse scandaluri atât la grădiniță, cât și în scara de . la locul în care se juca minora însoțită de mama ei.
Toate acestea își pun amprenta asupra dezvoltării relației cu tatăl său, și, de aceea, s-a dezvoltat între aceștia o relație afectivă agresivă, ajungându-se la repulsie, teamă, gânduri depresive și trăiri anxioase ale minorei.
Mama nu o îndrumă pe fiică să aibă legături personale cu tatăl său, dar acel instinct pe care numai mamele îl au o îndeamnă să își apere copilul.
Consideră că, sistarea programului de vizitare, se impune, altfel dezvoltarea minorei este grav pusă în pericol, pentru că aceasta, actualmente, nu dorește să fie luată de tatăl ei.
A fost administrată proba cu înscrisuri, scop în care s-au depus la dosar: procesul verbal din 15.02.2013, adeverința medicală nr. 251, certificatul de informare cu privire la avantajele medierii, sentința minori și familie nr. 936 din 29.11.2012, adresa nr. 2138 din 12.03.2013, recomandarea nr. 328 din 20.02.2013, sentința minori și familie nr. 165 din 15.02.2012, nota de constatare nr. 517 din 21.03.2013,adresă emisă de Școala Gimnazială nr.6 Dr.Tr.severin, proceul verbal din 25.04.2013, facturi, decizia nr. 57/A/MF din 4 iunie 2013, examinări psihologice ale minorei, sentința minori și familie nr. 511 din 13.09.2013, adresa nr._/_ din 2.08.2013 emisă de IPJ M., ..04.2004, adeverința medicală nr. 395/22.03.2013, adeverința de venit nr._ din 2.10.2013 emisă de AJFP M. și proba testimonială cu martorii B. C.,Ș. C., B. A. R. și P. T..
De asemenea, au fost efectuate anchete psihosociale la domiciliile părților și a fost audiată minora în camera de consiliu,
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că, prin sentința minori si familie nr. 165/15.02.2012(f.42-44), s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți și domiciliul minorei D. D. E. a fost stabilit la reclamantă .Prin sentința de minori și familie nr.936/29.11.2012 s-a încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minora 2 week-enduri pe lună, respectiv primul și al treilea week-end (de vineri de la ora 17 până duminică la ora 13), ultimele 2 săptămâni din luna iulie și ultimele 2 săptămâni din luna august, precum și a 2-a zi de C. și de P..
Potrivit art. l4 si l5 din L.272/2004 copilul are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu părinții, aceste relații putându-se realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea si găzduirea copilului pe perioade determinate.
De asemenea, confort disp.art.262 alin.2 c.civ. și art.263 alin.1 c.civ., copilul care nu locuiește la unul dintre părinții săi are dreptul de a avea legături personale cu acesta, orice măsură privitoare la copil,trebuind luată cu respectarea interesului superior al copilului .
Același principiu este consacrat și de art.2 al.3 Lg.272/2004 potrivit căruia „Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”.
Art.401 cod civil prevede că „(1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.”
Din corelarea acestor dispoziții legale, se deduce că nu numai părintele este îndreptățit la a avea legături personale cu copilul său, ci și copilului îi este recunoscut dreptul de a menține legături cu ambii părinți, atâta timp cât aceste legături nu sunt contrare interesului său.
Instanța constată că în cauza de față, pârâtul manifestă afecțiune față de minoră, atâta timp cât a făcut demersuri în scopul păstrării legăturilor personale cu minora .
Însă, din depozițiile martorilor B. A. R., P. T. rezultă că minora nu mai dorește să-l vadă pe tatăl său ,refuză să-l întâlnească,i-a cerut mamei sale să nu-i mai deschidă ușa locuinței, are coșmaruri când se apropie zilele de vizită ale tatălui ,plânge mereu și ,toate acestea se întâmplă din cauza comportamentului pârâtului, avut atât în timpul căsătoriei cu reclamanta, cât și în prezent. Astfel, pârâtul, amenință pe mama minorei și pe bunica acesteia cu moartea, în prezența minorei .De asemenea, pârâtul o insultă pe reclamantă în prezența minorei, a lovit-o pe aceasta când se afla la școală să o ia pe minoră. Atât la școala, la locul de joacă al minorei ,cât și când vine la programul de vizita, pârâtul are mereu același comportament agresiv și provoacă scandal.
Acest comportament al pârâtului rezultă și din adresa IPJ M. (f.117), fiind reținut și prin sentința 511 din 13.09.2013(f.115-116)
Chiar și martorul Stiou C., propus în apărare de către pârât a declarat că, mergând cu pârâtul în vizită la minoră, aceasta a început să plângă și a spus că nu merge cu tatăl său.
Relatările martorilor Stiou C. și B. C. cu privire la faptul că vizitele pârâtului la domiciliul minorei au decurs civilizat, fără scandal vor fi înlăturate de către instanță întrucât nu se coroborează cu ansamblul materialului probator administrat în cauza de față .
Comportamentul pârâtului a creat și îi menține minorei o stare de teamă, care îi pune în pericol sănătatea, iar aspectele relatate de martorii B. A. R., P. T. se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv cu procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc (f.46), în care se consemnează că, deși reclamanta nu se opune vizitei pârâtului, după ce a stat de vorbă cu minora ,a constatat că aceasta prezintă un sentiment de frică față de tatăl său, frică pe care nu o poate explica, precum și cu actele medicale din care rezultă că minora manifestă tulburări emoționale ,post conflicte și se află în consiliere psihologică.
Evaluările psihologice ale minorei au arătat că minora are o instabilitate emoțională și o stare de anxietate, este mereu neliniștită și plânge din orice, motivul fiind acela că a asistat la conflicte în interiorul familiei în urma cărora a rămas marcată.
Toate actele de mai sus se coroborează cu declarația minorei dată în ședința din Camera de Consiliu din 11 septembrie 2013(f.101).
Instanța constată din probatoriul administrat, că și în prezent, în timpul întâlnirilor cu tatăl său, minora asistă la scandal, agresiuni,amenințări cu acte de violență adresate de tată mamei sale.
Or, legăturile personale ale părintelui cu copilul trebuie să se realizeze în condiții normale, care să nu-l influențeze negativ și să nu-i pună în primejdie creșterea și educarea, dezvoltarea sa fizică și psihică .
Dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minora trebuie să fie exercitat numai în interesul acesteia, trebuie să-i asigure minorei întregul echilibru emoțional, afectiv, de siguranță, ceia ce nu se întâmplă, în cazul de față.
Față de toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art.403 c.civ., potrivit cărora, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori și, apreciind ca prioritar interesul superior al minorei, care, pentru rezolvarea problemelor emoționale pe calea consilieri psihologice și schimbarea comportamentului tatălui este de sistare a legăturilor personale cu pârâtul, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta M. D. E. în contradictoriu cu pârâtul D. G. .
Potrivit art.451c.p.civ. pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei 1008,3 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite acțiunea privind pe reclamanta M. D. E., domiciliată în Dr.Tr.S., . C. nr. 38 B, ., . si pe pârâtul D. G., domiciliat în ., jud. M., având ca obiect sistare program vizitare minori
Dispune sistarea programului de vizitare minor, stabilit prin sentința de minori și familie nr.936/29.11.2012 .
Obligă pârâtul să plătească reclamantei 1008,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce va fi depus la Jud.Dr.Tr.S..
Pronunțată în ședință publică, azi 8.10.2013.
P. GREFIER
Red. T.T. /Tehnored. P.L.
4 ex.- 1.11.2013
Cod Operator 6497
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 16/2013. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 648/2013. Judecătoria... → |
|---|
