Acţiune în constatare. Sentința nr. 1356/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1356/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 1356/2015
Dosar nr._ - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă nr. 1356
Ședința publică de la 03.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. A.
GREFIER: D. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamanții M. V. și M. D., în contradictoriu cu pârâta ..BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea din data de 20.03.2015, ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre, după care, constatând cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.10.2014, sub numărul_, reclamanții M. V. și M. D., au chemat în judecată pe pârâtele ..BUCUREȘTI și ..- SUCURSALA DROBETA T. S., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate existenta clauzei abuzive, privind comisionul de risc, prevăzuta la pct.5 lit.a din Condiții Speciale, coroborat cu art.3.5 din Condiții generale ale convenției de credit nr._/29.08.2007 încheiata cu paratele, sa se dispună anularea acestei clauze si sa fie obligate paratele sa ne restituie sumele încasate abuziv la data plații încasata cu titlu de comision de risc, in temeiul clauzei privind comisionul de risc in 29.08.2007 - pana in prezent, precum si obligarea paratelor la plata dobânzii aferenta acestei sume, ce va fi calculata de la data plații fiecărei rate si pana la data plații efective a sumei datorate; cu cheltuieli de judecata.
In fapt, s-a arătat că la data de 29.08.2007 au încheiat cu . prin Sucursala Dr Tr S. convenția de credit nr._/29.08.2007 pentru suma de 31.800 CHF. Contractul de credit încheiat cu paratele este un contract standard, preformulat, clauzele acestuia nefiind negociate direct cu consumatorul. Este evident ca absolut toate convențiile de credit perfectate de către parate au exact același conținut, fiind simple contracte de adeziune. Aceasta Convenție de credit, ce prezintă practic toate caracteristicile unui contract de adeziune, cu clauze preformulate de către instituția bancara, conține clauze abuzive, așa cum sunt acestea reglementate de Legea nr. 193/2000.
Au susținut că parata a abuzat pe parcursul derulării contractului de astfel de clauze, reținând din contul acestora mai multe sume de bani cu titlul de comisioane, pe care nu le datorează.
Deși toate riscurile de neplata a creditului au fost acoperite prin constituirea de garanții in favoarea băncii, conform clauzelor contractuale, aceștia au fost obligați sa plătească băncii un „comision de risc" de 0,1%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar pe toata perioada de creditare, conform clauzelor prevăzute la pct.5 lit.(a) din Condiții speciale, coroborat cu art.3.5 din Condiții generale, comision pe care noi l-am achitat la zi, așa cum rezulta din extrasul de cont emis de banca.
Au arătat că acest comision de risc a fost impus de către banca, deși ai au garantat creditul cu un drept de ipoteca in patrimoniul băncii (ipoteca de răngii asupra imobilului situat in Dr Tr S., ., B1.C10, ., Județul M.) iar bunul in sine este asigurat, eventualele despăgubiri fiind cesionate in favoarea băncii, însă nu se explică nicăieri in contract care este riscul acoperit de acest comision.
A arătat că motivul pentru care banca parata a perceput acest comision declarat in contract, este acela al acordării creditului, ori un astfel de motiv nu are nicio legătura cu un eventual risc pe care aceasta ar dori sa il asigure prin incasarea comisionuliui respectiv, in acest context clauza având un caracter evaziv si echivoc.
Potrivit pct.5 lit a din Condiții speciale, se definește un comision de risc care este un procent aplicat la soldul creditului, platibil lunar, in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a convenției, iar art.3.5 din Condiții generale menționează ca pentru punerea la dispoziție a creditului „imprumutatul datorează băncii un comision de risc aplicabil la soldul creditului care se plătește lunar pe toata perioada creditului".
Mai mult, au arătat că nici in condițiile generale si nici in condițiile speciale nu este prevăzut daca acest comision este de 0,1% pe an sau de 0,1% pe luna, din modul de redactare al convenției deducându-se ca acesta este un procent anual. In realitate, însa, acest comision a fost perceput ca un comision lunar, ceea ce însemna un procent anual al comisionului de risc de 0,l%xl2 luni=l,2% pe an.
De asemenea, așa cum rezulta din convenția de credit, comisionul de risc este încasat de banca pentru același motiv pentru care banca percepe dobânda, respectiv pentru acordarea creditului.
Prin urmare, modul echivoc in care a fost definit comisionul de risc si modul de calcul al acestuia, a condus la majorarea costurilor percepute de banca, comisionul de risc fiind, in realitate o dobânda mascata.
Au învederat faptul că la momentul încheierii convenției de credit, reclamanții in calitate de consumatori au acționat de pe o poziție inegala, neavând posibilitatea sa negocieze niciuna din clauzele impuse de banca.
Cu ocazia încheierii convenției de credit nu li s-a adus la cunoștință sub nicio forma, motivul pentru care a fost inclus acest comision de risc in cazul acestora, scopul lui, riscul pe care banca a vrut sa îl acopere, sau orice alt element de fapt determinant in stabilirea cuantumului acestui comision.
Comisionul de risc nu reprezintă c/val unui serviciu bancar oferit de banca odată cu împrumutul acordat, ori un cost aferent contractului pentru acordarea unor servicii suplimentare ci, in realitate reprezintă un plus de dobânda contractuala ascunsa sub forma comisionului de risc, acesta fiind practic o dobânda mascata.
De altfel, prin OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori banca nu mai are dreptul de a incasa un astfel de comision, ceea ce a si determinat banca sa încerce sa schimbe denumirea acestui comision păstrând însa valoarea, aceeași natura si substanța cu cea a comisionului de risc.
Au arătat că după apariția OUG nr50/2010 nu au fost notificat de banca pentru a se elimina din contractul de credit acest comision de risc.
In aceste condiții, banca nu a avut la baza niciun temei legal sau convențional pentru încasarea in continuare a comisionului de risc, astfel ca se impune ca sumele încasate abuziv sa ni se restituie, constituind o plata nedatorata.
In acest sens art.1092 alin.l teza alia din Codul Civil prevede ca „ceea ce s-a plătit fără a fi debit este supus repetitiunii", iar conform art.992 din Codul Civil "cel ce din eroare sau cu știința a primit ceea ce nu ii este debit, este obligat a-1 restitui aceluia de la care 1-a primit".
Prin incasarea comisionului de risc de către banca in condițiile mai sus arătate, s-a creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, contrar cerințelor bunei credințe.
Au susținut că în convenția de credit, comisionul de risc este perceput pentru punerea la dispoziție a creditului, de unde rezulta ca obligația noastră de a achita comisionul are ca si obligație corelativa băncii punerea la dispoziție a creditului.
In varianta clauzei cuprinse in contractul de credit art.5 lit.a, acest comision este definit ca procent aplicat la soldul creditului datorat si plătibil de către împrumutat băncii, lunar, pe toata durata creditului, la data scadenta stabilita la pct.6, pentru administrarea de către banca a creditului din perspectiva riscurilor asumate de către aceasta, prin punerea sumei principale la dispoziția împrumutatului in termenii si in condițiile prevăzute in convenție.
S-a arătat că prin încasarea acestui comision de risc s-a produs un avantaj nejustificat băncii, banca încasând sub umbrela acestui comision, sume considerabile. Banca nu a explicat in mod concret ce reprezintă comisionul de risc, o cheltuiala sau un venit al băncii, din felul cum este acesta definit rezultând ca acesta reprezintă o asigurare pe care si-o ia banca împotriva intrării consumatorului in incapacitate de plata fiind așadar un cost eventual si nu unul cert.
Cu toata aceasta incertitudine banca a încasat lunar acest comision lunar, pe toata perioada creditului si nu l-a returnat consumatorului i bun-platnic dupa unul sau mai multi ani de derulare a contractului fără incidente de plata.
Conform prevederilor contractuale, acest comision revine automat băncii, farà nicio obligație din partea acesteia.
Au arătat că în situația in care și-au îndeplinit întocmai obligațiile de plata, in favoarea băncii va opera o îmbogățire fără just temei, in defavoarea lor, care, cu toate ca și-au îndeplinit obligațiile contractuale, au plătit lunar un comision de risc, fără ca riscul sa se fi materializat.
Așa cum au arătat mai sus, riscul creditului lor a fost acoperit prin constituirea de garanții reale si prin încheierea polițelor de asigurare. Mai mult, dreptul băncii de a-si recupera creanța in caz de neplata, nu se limitează la urmărirea garanțiilor, ci se întinde asupra tuturor bunurilor prezente si viitoare, iar deprecierea garanției afectează exclusiv patrimoniul nostru si nu pe cel al băncii.
De asemenea, au arătat că bunurile ipotecate sunt asigurate pe toata perioada de creditare, iar riscul băncii de a nu-si incasa despăgubirea de la asigurător este, practic, inexistent.
Toate aceste garanții demonstrează ca prevederile ce reglementează comisionul de risc, indiferent de denumirea lui, sunt de fapt clauze abuzive, lovite de nulitate absoluta.
Au susținut că în ceea ce privește comisionul de risc, acesta este perceput de banca pentru a-si acoperi propriul risc si nu riscul creditului lor.
In speța, au arătat că, contractul încheiat cu banca a fost preformulat, de adeziune, fiind prestabilit, aceștia neavând, posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele contractelor, toate clauzele fiindu-ne impuse.
Au arătat că este drept ca au semnat convenția, iar aceasta devine legea pârtilor, însa potrivit art.969 C.civ, „doar convențiile ce respecta normele legale au forța obligatorie pentru părțile contractante", ceea ce nu este cazul si pentru clauzele abuzive inserate de banca la pct.5 lit.a din Condițiile speciale ale convenției de credit.
De altfel, paratele au fost sancționate in repetate rânduri de către instanțele de judecata care au constatat, in mod irevocabil caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de risc/de administrare credit.
F. de cele mai sus arătate, au considerat că in convenția de credit încheiata cu paratele, clauza privind comisionul de risc este clauza abuziva, motiv pentru care se impune ca aceasta sa fie anulata si eliminata din convenție.
Odată cu constatarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de risc, sumele plătite in temeiul acestei clauze rămân fără suport contractual deoarece clauzele abuzive nu produc niciun efect asupra consumatorului (potrivit art.6 din Legea nr.193/2000).
Având in vedere ca existenta clauzelor abuzive are ca efect nulitatea absoluta a acestora, se considera ca aceste clauze nu au existat încă de la încheierea contractului, cu efectul repunerii pârtilor in situația anterioara inserării clauzelor abuzive, respectiv restituirea sumelor plătite in temeiul clauzelor afectate de nulitate.
Au arătat că nulitatea reprezintă o sancțiune de drept civil care, consta in desființarea retroactiva a unui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale. Nulitatea se îndreaptă împotriva acelor efecte care contravin dispozițiilor legale încălcate, lăsând neatinse efectele care nu contrazic legea. Plățile efectuate in baza actului lovit de nulitate se restituie, deoarece nulitatea operează retroactiv, de la data încheierii actului.
În drept, și-au întemeiat cererea pe disp. Legii nr. 193/2000, art. 948, art. 966, art. 968 și art. 1092 C. civil.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar în copie: cărți identitate, convenție de credit nr._/29.08.2007, 3 extrase de cont.
Potrivit rezoluției din data de 21.10.2014, s-a dispus citarea pârâților cu duplicatul acțiunii și înscrisurilor, filele 24/43 și 46/51, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicare.
La data de 04.11.2014, s-a formulat de către pârâtă întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei capacității procesuale a ..A. – SUCURSALA DROBETA T. S. și excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate în baza clauzelor pretins nelegale cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii și excepția de a cere înlăturarea clauzelor abuzive, invocate de intimată prin întâmpinare. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată.
Potrivit rezoluției din data de 25.11.2014, s-a dispus citarea reclamanților cu duplicatul întâmpinării, cu mențiunea de a depune răspuns în termen de 10 zile de la comunicare.
Instanța în temeiul art. 254-258 C. proc. civ, a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
De asemenea, în temeiul art. 248 C. proc. civ, instanța cu privire la excepția lipsei capacității procesuale a ..A. – SUCURSALA DROBETA T. S., invocată de intimată prin întâmpinare, în baza art. 43 din Legea 31/1990, întrucât sucursala este o simplă unitate executivă și care nu se bucură de capacitate procesuală, a admis această excepție și a dispus scoaterea din cauză a pârâtei . - SUCURSALA DR.TR.S.
Instanța cu privire la excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate în baza clauzelor pretins nelegale cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii și excepția prescripției dreptului de a cere înlăturarea clauzelor abuzive, invocate de intimată prin întâmpinare, le-a unit cu fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța reține că între părți s-a încheiat convenția de credit nr._/29.08.2007, pentru suma de 31.800 CHF.
Față de dispozițiile art. 248 alin. 1 C.p.c. și având în vedere că excepția prescripției dreptului de a cere înlăturarea clauzelor din contract și excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate, sunt excepții care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța se va pronunța mai întâi cu privire la acestea.
În ceea ce privește excepția prescriptiei dreptului de a cere înlăturarea clauzelor din contract, instanța reține că, din moment ce se solicită și constatarea caracterului abuziv al clauzei stipulate la art.5.1 lit.a din Condițiile speciale ale convenției de credit nr. ._/29.08.2007., prin raportare la natura juridică a acțiunii în constatare față de caracterul patrimonial imprescriptibil al nulității absolute, sumele plătite în temeiul acestei clauze rămân fără suport contractual, efect ce se produce retroactiv, de la momentul încheierii contractului, deoarece clauza nu „devine” abuzivă la momentul constatării acesteia, ci a fost abuzivă încă de la momentul încheierii contractului, instanța doar constatând acest aspect.
Prin urmare, și în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, dat fiind faptul că sumele de bani achitate cu titlu de comision de risc rămân fără suport contractual, plata efectuată în acest sens devine o plată nedatorată care este supusă restituirii (repetițiunii). Astfel, dreptul material la acțiune al reclamanților atât pentru constatarea caracterului abuziv al clauzei stipulate la art.5.1 lit.a din Condițiile speciale ale convenției de credit nr. ._/29.08.2007, cât și pentru restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc, nu s-a prescris având în vedere disp. art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția dreptului de a cere înlăturarea clauzelor din contract, invocate de pârâta S.C. V. România S.A. ,ca neîntemeiate.
În ceea ce privește comisionul de risc (punctul 5 lit. a din Condițiile speciale ale convențiilor analizate), instanța apreciază că acesta intră sub incidența prevederilor Legii nr. 193/2000.
Potrivit pct.5 lit a din Conditiile speciale se defineste comisionul de risc care este un procent aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei de credit., iar art.3.5 din Conditiile generale mentioneaza ca „ pentru punerea la dispozitie a creditului, imprumutatul datoreaza bancii un comision de risc, aplicabil la soldul creditului, care se plateste lunar, pe toata perioada creditului.”
Conform art. 1 din legea nr.193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Potrivit lit. g din Anexa la lege, este considerată abuzivă clauza care „dă dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale.”
Instanța constată ca motivația perceperii acestor comisioane nu este detaliată nici in cuprinsul condițiilor speciale, nici în cel al condițiilor generale ale contractelor menționate, de asemenea din clauzele stipulate se deduce ca acesta se percepe indiferent daca clientul este bun sau rau-platnic si nu se prevede daca, la incetarea conventiei, acesta se va restitui.
În intampinarea depusa la dosar se specifica ca comisionaul de risc ar acoperi riscurile asumate de banca prin punerea la dispozitie a creditului, riscul constand ., cum ar fi de exemplu riscul de neplata, riscul de neexecutare a garantiei, riscul de urmarire a garantiei, riscul de depreciere sau de pieire a garantiei, de neincasare a valorii asigurarii si orice alte riscuri care exista in legatura cu creditul acordat.
Instanta considera ca atâta vreme cat nu a existat interpretarea de mai sus inclusa in contractul semnat de către clienti, nu se poate da in prezent o astfel de interpretare de către bancă.
De asemenea, instanța consideră ca acest comision de risc se justifică în cazul creditelor acordate fără garanții, pentru a acoperi riscul de neplată.
Or, în speță, este vorba despre credite ipotecare (imobilul ipotecat situat în Dr Tr S., ., ., . având o valoare care depășește cu cel puțin 25% valoarea creditelor – art. 8 din contract). Mai mult, în vederea acordării împrumuturilor, s-au încheiat și polițe de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor.
Conform art. 4 (1) din Legea nr.193/2000 „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
În speță, instanța mai subliniază că în momentul în care au fost încheiate aceste contracte, consumatorii au acționat de pe o poziție inegală, în raport cu banca, Contractele încheiate sunt de adeziune, clauzele fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea contractantului de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze. Astfel, consumatorii nu au avut posibilitatea să negocieze nicio clauză din contracte, actele juridice fiindu-le impuse, în forma respectivă, de către bancă, ceea ce a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Conform art. 4 alin. ultim din Legea nr. 193/2000, coroborat cu art. 249 C. pr. civ, pârâtei îi revenea obligația de a dovedi că a negociat în mod direct aceste clauze cu împrumutații, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Ca urmare a constatării caracterului abuziv, sumele plătite în temeiul acestei clauze rămân fără suport contractual, deoarece această clauză abuzivă nu produce efecte asupra consumatorului potrivit art.6 din Legea nr.193/2000.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei să restituie contravaloare comision de risc instanța reține că, în principiu, unul din efectele constatării caracterului abuziv al unei clauze încheiate în contractele încheiate între un comerciant și un consumator este acela că această clauză nu va produce efecte asupra consumatorului, în acest sens fiind dispozițiile art. 6 din Legea nr. 193/2000, potrivit cu care clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să admită acțiunea și va constata existența clauzei abuzive privind comisionul de risc înserată la pct.5.1 lit.a din Condițiile speciale coroborat cu art.3.5 din Condițiile generale ale convențiilor de credit nr.
În consecință va dispune anularea clauzei prevăzute clauzei abuzive privind comisionul de risc înserată la pct.5 lit.a din Condițiile speciale coroborat cu art.3.5 din Condițiile generale ale convențiilor de credit nr._/31.07.2007 și a clauzei abuzive privind transformarea comisionului de risc în comision de administrare ale convenției de credit nr._/29.08.2007.
Dobânda are caracter reparatoriu și reprezintă beneficiul nerealizat, prețul lipsei de folosință ce nu poate fi acoperit prin restituirea sumelor în CHF, din moment ce a făcut plata respectivelor sume în CHF.
OG nr. 9/2000, respectiv OG 13/2011 reglementează dobânda legală ce reprezintă echivalentul bănesc cauzat de nefolosirea unei sume de bani de într-un anumit interval de timp determinat.
Echivalentul bănesc al îmbogățirii fără just temei, îl reprezintă dobânda legală, calculată asupra fiecărei sume de bani plătite băncii cu titlu de comision de risc de la data plății fiecărei sume de bani și până la data restituirea efective.
Se va dispune obligarea pârâtei să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision de risc aferente convenției de credit nr._/29.08.2007 din data de 29.08.2007 până în prezent, la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data plății fiecărei rate și până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților de a solicita restituirea sumelor achitate în baza clauzelor pretins nelegale, invocată de pârâta . prin întâmpinare.
Respinge excepția dreptului de a cere înlăturarea clauzelor din contract invocată de pârâta . prin întâmpinare.
Admite acțiunea formulată de reclamanții MASCA V., CNP_ si și MASCA D., CNP_, ambii domiciliați in Dr Tr S., ., B1.C10, ., Județul M. în contradictoriu cu pârâta . cu sediul in București, Șoseaua P. nr.42, . 10, Sector 2, având CUI_, înregistrata in Registrul Comerțului sub nr. J_ .
Constată existența clauzei abuzive privind comisionul de risc înserată la pct.5.1 lit.a din Condițiile speciale coroborat cu art.3.5 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/29.08.2007.
Dispune anularea acestei clauze și obligă pârâta să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision de risc aferente convenției de credit nr._/29.08.2007 din data de 29.08.2007 până în prezent, la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data plății fiecărei rate și până la data plății efective.
Cu apel in 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. T.A./Tehn. I.D.
6 ex./pag.6/04.05.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1345/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1244/2015. Judecătoria... → |
|---|
