Plângere contravenţională. Sentința nr. 1449/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1449/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 1449/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S. JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1449
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Grefier ședință A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimata DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE C. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns administrator Z. I. pentru societatea petentă și martora M. C. L., lipsă fiind reprezentanții intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la identificarea administratorului Z. I., care prezintă CI . nr._, având CNP-_ și domiciliul scriptic în ., județul M..
În temeiul disp. art.318, art.321 și art.323 C.proc.civ., instanța procedează la identificarea și audierea martorei M. C. L., sub prestare de jurământ, răspunsul acesteia fiind consemnat și atașat la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Administrator Z. I., pentru petentă, solicită în principal admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertisment.
Arată faptul că anterior momentului întocmirii procesului verbal de contravenție s-a încercat de mai multe ori transmiterea către organele fiscale în format electronic a declarației informative 394 aferentă lunii iunie 2014, însă aceste transmiteri nu au fost validate deoarece pe documentele transmise s-a aplicat un specimen de semnătură ce nu mai era valabil. De asemenea, solicită a se avea în vedere și faptul că la data de 30.09.2014 a reușit să transmită către organele fiscale în format electronic declarația informativă 394 aferentă lunii iunie, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar. Totodată, menționează că intimata a aplicat o amendă într-un cuantum foarte mare raportat la domeniul de activitate al societății petente, respectiv acela de farmacie veterinară.
Instanța, în temeiul disp. art. 394 C.proc.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 09.10.2014 sub nr._ petenta . în contradictoriu cu intimatul Direcția R. a Finanțelor Publice C. - Administrația Finanțelor Publice M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ./2013 nr._ încheiat la data de 19.09.2014 prin care a fost sancționat pentru contravenția prevăzută de art. 219 alin 1 lit. f din OG 92/.
În motivarea plângerii a menționat faptul că la data de 19.09.2014 a fost sancționată contravențional pentru că nu a depus în termen declarația informativă privind livrările, prestațiile si achizițiile efectuate pe teritoriul României (declarația 394) pentru luna iunie 2014 până la data de 25.07.2014, în conformitate cu prevederile art. 53 din O.G. 92/2003 privind codul de procedura fiscala cu modificările și completările ulterioare, fiind aplicată o amendă în suma de 12.000 lei.
A arătat că cele consemnate în procesul-verbal nu corespund realității.
Astfel, la data de 25.07.2014 (in ultima zi de depunere), contabila societății a trimis on-line declarația 394, primind de la Ministerul Finanțelor Publice. Agenția Naționala de Administrare Fiscala, indexul (numărul)_.
Petenta a mai menționat faptul că ulterior, a mai depus acest formular la data de 27.08.2014, tot on-line. primind de la Ministerul Finanțelor Publice. Agenția Naționala de Administrare Fiscala, indexul (numărul)_ 12 si indexul (numărul)_.
A mai învederat petenta că după ce i s-a comunicat procesul-verbal, a contactat contabila societății, aceasta depunând, din nou, on-line, acest formular, primind de la Ministerul Finanțelor Publice Agenția Naționala de Administrare Fiscala, indexul (numărul)_.
Petenta consideră că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. art. 53 din O.G. 92/2003 rep., sancțiunea aplicată fiind inoportuna.
Totodată, arată că declarația 394 este o declarație informativa si nu stabilește obligații fiscale de plata la bugetul de stat..
Petenta subliniază faptul că nu a mai fost sancționată contravențional si că a depus la timp toate declarațiile solicitate de finanțe.
Petenta a solicitat în principal admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal si exonerarea de la plata amenzii contravenționale, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment, având în vedere faptul că presupusa fapta nu prezintă un grad de pericol social ridicat, iar pe de alta parte, pentru ca, situația financiara a societății este precară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 si urm. din O.G. 2/2002.
În dovedirea celor menționate în cuprinsul plângerii contravenționale a solicitat încuviințarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri, depunând la dosar în copie, procesul verbal de contravenție ./2013 nr._ încheiat la data de 19.09.2014, declarația informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, lista operațiunilor taxabile efectuate pe teritoriul național chitanța . nr._(112) din 08.10.2014, privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei.
La data de 12.01.2015, intimata Direcția R. a Finanțelor Publice C. - Administrația Finanțelor Publice M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (filele 45-46), solicitând respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție.
În fapt, a arătat că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate deoarece ca urmare a observării neîndeplinirii obligației de a depune declarația 394 până la termenul limita din 25.07.2014, a transmis o înștiințare în acest sens petentei în data de 12.08.2014, înștiințare pentru care s-a semnat și prin care i s-a pus in vedere ca în termen de 15 zile să depună declarația 394.
De asemenea, a menționat că societatea petentă nu s-a conformat și nu a depus declarația indicată si urmare a acestui fapt în data de 19.09.2014 a fost întocmit procesul-verbal nr._ prin care s-a dispus amendarea cu suma de 12.000.lei. Mai arată că declarația a fost depusă în data de 30.09.2014 on-line, având nr. de index_.
Intimata mai învederează faptul că susținerea petentei că a fost depusă această declarație în data de 25.07.2014., respectiv pe 27.08.2014, nu au fost probate.
Mai arată că și în situația în care s-ar presupune că aceste declarații ar fi fost depuse la datele menționate, acestea nu au fost valide conform Codului Fiscal și nu se ține cont din punct de vedere fiscal.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, la termenul din 19.02..2015 instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martora M. C. L. și pentru intimată proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din 09.04.2015, a fost audiată martora M. C. L., sub prestare de jurământ, răspunsurile fiind consemnate în declarația atașată la dosar (fila 53).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ./2013 nr._ din 19.09.2014 (fila 4) încheiat de către agentul intimatului, petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 12.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. f din OG nr. 92/2003 rep.
S-a reținut în sarcina petentei faptul că la data întocmirii procesului verbal de contravenție (19.09.2014) nu a depus declarația informativă privind livrările, prestațiile și achizițiile efectuate pe teritoriul României (declarația 394) pentru luna iunie 2014 până la data de 25.07.2014, în conformitate cu prevederile art. 53 din OG nr. 92/2003 rep.
Petenta nu a semnat procesul verbal de contravenție întrucât reprezentantul legal al petentei persoană juridică nu a fost de față la momentul întocmirii actului constatator, iar la rubrica „alte mențiuni” s-au consemnat faptul că nu există.
Instanța constată ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 09.10.3014 împotriva procesului verbal de contravenție comunicat la data de 29.09.2014.(fila 44).
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitateaprocesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Aceasta înseamnă că, până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este relativă, astfel că poate fi înlăturată prin proba contrară.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petent.
Astfel, potrivit disp. art. 219 alin. 1 lit. f din OG nr. 92/2003 rep., constituie contravenție nerespectarea obligațiile prevăzute la art. 53 din același act normativ.
Conform art. 53 din OG nr. 92/2003 rep. se stabilesc următoarele:
„(1). Contribuabilii sunt obligați să furnizeze periodic organelor fiscale informații referitoare la activitatea desfășurată.
(2). Furnizarea informațiilor prevăzute la alin. (1) se face prin completarea unei declarații pe proprie răspundere.
(3). Natura informațiilor, periodicitatea, precum și modelul declarațiilor se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.”
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către intimată (filele 40-42 dosar), coroborat cu înscrisurile depuse de petentă (filele 19-30 dosar), rezultă că la data întocmirii procesului verbal de contravenție - 19.09.2014, petenta nu a depus declarația informativă privind livrările, prestațiile și achizițiile efectuate pe teritoriul României (declarația 394) pentru luna iunie 2014 până la data de 25.07.2014, în conformitate cu prevederile art. 53 din OG nr. 92/2003 rep.
Mai mult, din cuprinsul înscrisurilor aflate la filele 27 și 42 din dosar, instanța observă faptul că declarația informativă 394 aferentă lunii iunie 2014 a fost transmisă în mod valabil de către petentă la data de 30.09.2014, deci ulterior întocmirii procesului verbal de contravenție din 19.09.2014.
Din materialul probator existent la dosarul cauzei instanța constată că petenta nu a reușit să dovedească, prin probele propuse, existența unei alte stări de fapt contrară celei reținute în procesul verbal de contravenție.
Petenta a susținut că în mod nejustificat a fost sancționată prin procesul verbal pentru contravenția prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. f din OG nr. 92/2003 rep. întrucât aceasta și-ar fi îndeplinit obligațiile impuse de art. 53 din OG nr. 92/2003 rep. în sensul transmiterii către organele fiscale în format electronic a declarației informative 394 aferente lunii iunie 2014, însă nu a făcut dovada realității acestei afirmații.
În acest sens instanța amintește ca potrivit art. 47 din OUG nr. 195/2002 rep., dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
Legiuitorul a stabilit prin art. 249 din C.proc.civ. faptul că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În prezentul dosar se constată că susținerea petentei în sensul că nu este vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa este o simplă afirmație, fiind lipsită de suport probator.
Astfel, este adevărat faptul că petenta a încercat să transmită către organele fiscale în format electronic declarația informativă 394 aferentă lunii iunie 2014 anterior momentului întocmirii procesului verbal de contravenție din 19.09.2014, însă aceste transmiteri în format electronic nu au fost validate.
Mai exact, din înscrisurile aflate la dosar instanța observă că la data de 25.07.2014 societatea petentă a încercat să transmită către organele fiscale în format electronic declarația informativă 394 aferentă lunii iunie, dar această transmitere nu a fost validată, fiind returnată cu nr._ întrucât pe documentul transmis s-a aplicat o semnătură ce nu era valabilă (fila 23 dosar).
Ulterior, la data de 27.08.2014 societatea petentă a încercat din nou să transmită către organele fiscale în format electronic declarația informativă 394 aferentă lunii iunie, dar nici această transmitere nu a fost validată, fiind returnată cu nr._ întrucât pe documentul transmis s-a aplicat o semnătură ce nu era valabilă (fila 29 dosar).
Totodată, se reține că societatea petentă a mai încercat încă o dată să transmită către organele fiscale în format electronic declarația informativă 394 aferentă lunii iunie, însă nici de această dată transmiterea nu a fost validată (fila 30 dosar).
Abia la data de 30.09.2014, ulterior întocmirii procesului verbal de contravenție din 19.09.2014, petenta a reușit să transmită către organele fiscale în format electronic declarația informativă 394 aferentă lunii iunie, primind nr. de înregistrare_, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 42 și 27 din dosar.
Ca atare, este lipsit de relevanță aspectul că petenta, anterior momentului întocmirii procesului verbal de contravenție, a încercat să transmită către organele fiscale în format electronic declarația informativă 394 aferentă lunii iunie, în condițiile în care aceste transmiteri nu au îndeplinit condițiile legale pentru a fi luate în considerare în sensul că nu au fost validate fiind returnate de fiecare dată cu mențiunea de a se conforma neconcordanțelor ivite în ceea ce privește semnătura electronică aplicată pe document.
De asemenea, instanța apreciază că neconcordanțele ivite în procedura de transmitere în format electronic a declarației informative 394 cu privire la semnătura electronică aplicată pe aceste documente sunt imputabile petentei, deoarece aceasta avea obligația de a depune toate diligențele necesare în vederea efectuării demersurilor pentru obținerea unui nou specimen de semnătură electronică în situația în care a expirat termenul de valabilitate al specimenului de semnătură utilizat până la acel moment.
Aspectele reținute în sarcina petentei au fost confirmate și de către depoziția martorului M. C. L., martor încuviințat pentru petentă (fila 53 dosar). Astfel, martorul M. C. L. a arătat că aceasta se ocupă de transmiterea către organele fiscale în format electronic declarațiilor informative 394, sens în care deține un specimen de semnătură electronică. A menționat că a încercat să transmită de mai multe ori către organele fiscale în format electronic declarația informativă 394 aferentă lunii iunie 2014, dar aceste transmiteri nu au fost validate, fiind returnate pe motiv că pe documentul transmis s-a aplicat o semnătură ce nu era valabilă.
De asemenea, martorul M. C. L. a menționat că valabilitatea specimentului de semnătură electronică pe care îl deține este de un an iar în acea perioadă a expirat termenul de valabilitate al specimenului de semnătură utilizat până la acel moment, iar ulterior după remedierea acestei neregularități a reușit să transmită în mod valabil declarația informativă 394 aferentă lunii iunie 2014.
Pe cale de consecință se constată că starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat corespunde realității, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat.
Având în vedere cele expuse mai sus raportat la ansamblul materialului probator administrat în cauză se concluzionează că petenta nu a făcut dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate petentei, instanța arată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
În cazul de față, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în sumă de_ lei aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. f din OG nr. 92/2003 rep. coroborat cu art. 53 din OG nr. 92/2003 rep., apare ca fiind disproporționată având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită contravenția.
În acest sens, instanța are în vedere împrejurarea că, anterior întocmirii procesului verbal de contravenție, petenta a încercată să transmită organelor fiscale în format electronic declarația informativă 394 aferentă lunii iunie 201, însă aceste transmiteri nu au fost validate întrucât pe documentul transmis s-a aplicat un specimen de semnătură ce nu era valabil, fiind vorba de un impediment procedural legat de forma documentului.
Totodată, instanța are în vedere și aspectul că la data de 30.09.2014, ulterior întocmirii procesului verbal de contravenție din 19.09.2014, petenta a reușit să transmită către organele fiscale în format electronic declarația informativă 394 aferentă lunii iunie, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 42 și 27 din dosar.
Dispozitiile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 statueaza faptul ca avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.
Față de criteriile reglementate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale poate fi realizat și prin înlocuirea amenzii contravenționale cu aplicate prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea avertismentului, ca fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei și suficientă pentru a atrage atenția petentei asupra respectării dispozițiilor legale în materie (OG nr. 92/2003 rep.) și pentru a evita săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte de către contravenientă.
Având în vedere cele expuse mai sus, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petentă și să modifice procesul-verbal contestat ./2013 nr._/19.09.2014, în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 12.000 lei aplicată prin acesta cu sancțiunea avertismentului, cu recomandarea pentru petentă de a respecta pe viitor dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în ., județul M., CUI_, în contradictoriu cu intimatul Direcția R. a Finanțelor Publice C. - Administrația Finanțelor Publice M., cu sediul în Drobeta T.-S., ., nr. 1, județul M., împotriva procesului verbal de contravenție ./2013 nr._ /19.09.2014 întocmit de către agentul intimatei.
Modifică procesul verbal contestat ./2013 nr._ /19.09.2014, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de_ lei aplicată prin acesta cu sancțiunea avertismentului, cu recomandarea pentru petentă de a respecta pe viitor dispozițiile legale.
Cu drept de apel, care se va depune la Judecătoria Drobeta T. S., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. A. M.
Red. C.F./ Tehn. A.M.
4 ex./ 11.05.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1247/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1760/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
