Acţiune în constatare. Sentința nr. 981/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 981/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 10026/225/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.981
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. M.
GREFIER: S. C. L.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta D. S. și pe pârâtele . M. și . ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamantă avocat G. E., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că la data de 04.02.2015, prin Serviciul Registratură, reclamanta a depus extrasul de cont aferent., după care,
Apărătorul reclamantei depune precizare de acțiune, având în vedere extrasul de cont bancar emis de pârâtă, solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 3600,37 CHF achitată în perioada 12.06._13. De asemenea, precizează că solicită ca pârâtele să achite echivalentul în lei al sumei menționate, la valoarea actualizată, în funcție de dobânda legală și rata inflației, la data plății efective a sumei.
Apreciază că, potrivit art.204 alin.2 pct.2 C.proc.civ, nu se impune comunicarea acestei precizări întrucât acesta privește micșorarea câtimii obiectului cererii.
În dovedirea cheltuielilor de judecată, depune bon fiscal privind deplasarea, ordin de încasare a sumei de 260 lei privind comisionul perceput pentru eliberarea extrasului de cont, chitanțe privind achitarea onorariului perceput de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 C.proc.civ., instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, în sensul ca instanța să constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale abuzive prevăzute de capitolul IV-DOBÂNZI, COMISIOANE ȘI TAXE, punctele 4.1 ȘI 4.3, stipulate în contractul de consum din 12.06.2008, referitoarea la clauzele privind perceperea comisionului de administrare lunară a creditului și la modificarea unilaterală a comisioanelor și dobânzilor și să dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de sumei de 3600,37 CHF achitată în perioada 12.06._13. Precizează că solicită ca pârâtele să achite echivalentul în lei al sumei menționate, la valoarea actualizată, în funcție de dobânda legală și rata inflației, la data plății efective a sumei. Apreciază că din conținutul contractului de credit de consum reiese că acest credit a fost acordat în condiții de dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
Subliniază faptul că pârâtele nu au formulat nici o apărare, nu au depus întâmpinare, motiv pentru care apreciază că atitudinea acestora poate fi considerată ca o recunoaștere a pretențiilor reclamantei.
Apărătorul reclamantei solicită și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu și depune concluzii scrise.
Constatând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 C.proc.civ, președintele închide dezbaterile și, în temeiul art.397 C.proc.civ., reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 28.07.2014 sub numărul de dosar_, reclamanta D. S., în contradictoriu cu pârâtele . M. și . solicitat:
- să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale abuzive, prevăzute în Cap.IV- DOBÂNZI, COMISIOANE ȘI TAXE - punctele 4.1. si 4.3. stipulate în Contractul de credit de consum /12.06.2008 - clauze privind perceperea comisionului de administrare lunară a creditului de 0,45% aplicat la valoarea soldului creditului și privind modificarea unilaterală a comisioanelor și dobânzilor bancare pe perioada derulării contractului;
- obligarea pârâtelor la restituirea sumei totale de 4.026,83 CHF, echivalent in lei 14.578.74 RON, sumă plătită cu titlu de comision de administrare, în perioada 12 iunie 2008 - 02 octombrie 2013, astfel cum acestea sunt evidențiate în graficele de rambursare - anexe la contractul de creditare pentru fiecare lună, precum și în extrasul de cont deținut de pârâte, deoarece acest comision a fost încasat nelegal.
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în calitate de împrumutat și consumator de produse bancare, a încheiat cu societatea pârâtă - S.C. B. S.A. -S. M., în calitate de comerciant, contractul de credit de consum din l2.06.2008, prin care a împrumutat suma de 14.290 CHF, pe termen de 120 luni. Creditul a fost garantat cu veniturile împrumutatului/subsemnatei, cu instituirea unei garanții și înscrierea acesteia la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (A.E.G.R.M.) conform pct. 2.2 din contractul de credit și asigurat pentru riscul de deces din orice cauză, având ca obiect viața, sănătatea și integritatea subsemnatei, de către EFG EUROLIFE ASIGURĂRI DE VIAȚĂ S.A., conform art.7.10., ari. 12.5., pct. 12.6. din contractul de credit.
In conținutul Contractului de credit, la Capitolul IV- Dobânzi, Comisioane și taxe-pct. 4.1. este stipulată perceperea suplimentară și a unui comision de administrare lunară a creditului în cuantum de 0, 45% - comision variabil aplicat la valoarea soldului creditului și perceput pe toată durata de derulare a acestuia.
Reclamanta apreciază că această clauză este una abuzivă, în condițiile în care acordarea creditului a presupus instituirea unei garanții reale mobilare asupra veniturilor subsemnatei, înscrisă la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (A.E.G.R.M.) și, de asemenea, pentru creditul acordat a fost încheiat contract de asigurare cu o societate de asigurări agreată de bancă, fiind astfel acoperite toate riscurile.
Pe de altă parte, în conținutul contractului de credit de consum, nu este stipulat clar scopul și motivul perceperii acestui comision de administrare a creditului, exagerat de mare, care, așa cum se poate observa din Graficele de rambursare (comision variabil, crescător), acest comision de administrare lunar este mai mare chiar și decât rata lunară, având chiar valori apropiate de valoarea lunară a dobânzii. Apreciază că acest comision poate fi considerat ca fiind o dobândă dublă mascată, având în vedere cuantumul exorbitant al acestuia. De exemplu, în luna noiembrie 2008, din totalul de 261, 87 CHF plătit, rata a fost de 73.61 CHF, dobânda de 107,58 CHF, iar comisionul de administrare de 80.55 CHF.
A menționat că la pagina 4 a Graficului de rambursare din 19.12.2008 și nu din 12.06.2008 - data contractării, se observă, că la data de 12.06.2018, la scadență, pentru valoarea rămasă a creditului de 13.958,98 CHF, avea de achitat 7.059,53 CHF cu titlu de dobândă și 5.580,01 CHF cu titlu de comision de administrare, în total 26.598,85 CHF.
Prin încasarea acestui comision s-a produs un avantaj nejustificat băncii, banca încasând ,,sub umbrela, acestui comision, sume considerabile, la sfârșitul perioadei de creditare, acesta, putând ajunge la suma de 5.580,01 CHF, ceea ce înseamnă, aproape 40% din valoarea creditului, (conform Graficului de rambursare - 19.12.2008 , iar conform graficelor de rambursare ulterioare datei contractării creditului-12.06.2008 acest comision este mult mai mare deoarece a fost majorat unilateral periodic).
Reclamanta a mai arătat că din conținutul Contractului de credit de consum, reiese că pentru acest credit acordat din punctul meu de vedere în condiții de dezechilibru evident între drepturile și obligațiile părților, pârâta a beneficiat suplimentar, pe lângă rata creditului, de dobânda curentă variabilă percepută de 8,95% pe an, - de alte dobânzi penalizatoare majorate cu 5 puncte procentuale pe an față de dobânda anuală de 8,95%, de comisionul de acordare a creditului de 2,5% din valoarea creditului, de comision lunar de administrare a creditului de 0,45% aplicat la valoarea soldului creditului - clauză abuzivă și nelegală, de comision administrare cont, de comision de administrare anticipată de 5%, de diferența favorabilă de curs valutar, pentru CHF-LEI, de garantarea creditului prin înscrierea la A.E.G.R.M., de polița de asigurare de viață la EFG EUROLIFE ASIGURĂRI DE VIATĂ S.A., precum și de alte dobânzi și comisioane bancare modificate unilateral la libera alegere a băncii (pct. 4.3. din contract) etc.
Tot din conținutul convenției de credit, reiese faptul că acest comision de administrare a creditului este încasat de bancă lunar, pentru același motiv pentru care banca percepe dobânda variabilă, respectiv pentru acordarea creditului.
Prin urmare, modul echivoc în care a fost definit comision de administrare a creditului și modul de calcul al acestuia, a condus la majorarea costurilor percepute de bancă, acest comision, fiind în realitate o dobândă dublă mascată, nelegală.
Reclamanta a învederat instanței faptul că la momentul încheierii convenției de credit, în calitatea sa de consumator, a acționat de pe o poziție inegală, neavând posibilitatea să negocieze niciuna din clauzele impuse de bancă. Contractul a fost preformulat, de adeziune, fiind prestabilit, eu nu am avut posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele contractuale, toate clauzele mi-au fost impuse unilateral de bancă. Apreciază că ponderea obligațiilor mele este mult mai mare decât ponderea obligațiilor corelative ale băncii, banca nesuportând practic nici un risc, toate riscurile fiind puse în sarcina reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art. 1 al. 3 din Legea nr. 193 2000R, comercianților le este interzisă stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, iar potrivit art. 4 din aceeași lege, o clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul este considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În privința clauzelor contestate (punctele 4.1. si 4.3.din contractul de credit de consum) care stipulează perceperea comisionului de administrare si modificarea unilaterala de către banca a comisioanelor si dobânzilor bancare, sunt aplicabile dispozițiile mai sus menționate, contractul de credit de consum, reprezentând un contract ale cărui clauze intră sub incidența Legii nr. 193 2000, care transpun prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE din 5.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Dispozițiile Directivei anterior menționate au un domeniu general de aplicare, privind toate categoriile de contracte ce dau naștere unor raporturi juridice între profesioniști pe de o parte și consumatori pe de altă parte. Practic, prin perceperea acestui comision de administrare a creditului, banca își creează un sistem propriu de garantare a executării obligațiilor, stipulând clauze care contravin dispozițiilor legale în vigoare și nesocotind drepturile consumatorului. Astfel, pe lângă dobânda variabilă percepută pentru suma acordată și celelalte dobânzi, comisioane, diferențe favorabile de curs valutar, alte taxe etc, unitatea bancară înțelege să mai perceapă și un comision suplimentar - numit, comision de administrare lunară a creditului, care nu este motivat sau justificat în vreun fel de bancă.
În cauză, banca nu motivează în niciun fel, nici potențialul motiv ce ar duce la modificarea dobânzii sau a comisioanelor.
Cum în ratele de rambursare a creditului a fost inclus și procentul reprezentând dobândă variabilă și dobândă penalizatoare, dar și acest comision de administrare a creditului foarte mare, reclamanta apreciază că acest cuantum exagerat de mare al comisionului de administrare, este o plată nedatorată, motiv pentru care, solicită restituirea acestor sume, retroactiv pentru perioada indicată în cerere.
In ceea ce privește denumirea comisionului de administrare lunară a creditului, conform O.U.G. nr. 50/2010, reclamanta a solicitat ca instanța să constate că aceasta clauza este abuziva și interzisă de lege. Libertatea contractuală consacrată de Codul civil, nu înseamnă că părțile au o libertate absolută sau discreționară de a contracta, adică de a-și stabili legea. Forța juridică deplină este recunoscută doar convențiilor care respectă ordinea publică și bunelor moravuri. Un contract are putere de lege între părți, întrucât este prezumat a fi dominat de buna-credință și utilitate pentru părțile contractante. Clauzele contractuale trebuie să fie stabilite în condițiile legii, iar nu abuzive, stabilite cu încălcarea exigențelor echității, bunei-credințe, a echilibrului între prestații și prin care s-ar ajunge la îmbogățirea fără just temei a unei părți, în dauna celeilalte.
Conform codului civil, clauza abuzivă este o clauză ilicită, fiind contrară legii, bunelor moravuri și ordinii publice.
F. de toate aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii.
A mai precizat că prin, adresa nr._/18.06.2014, a invitat paratele la ședința de informare privind avantajele medierii conform dispozițiilor Legii nr. 192/2006, încercând rezolvarea pe cale amiabilă a prezentului litigiu, dar acestea au refuzat, potrivit procesului-verbal de informare nr. 108/26.06.2014.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 966 C. civ., art. 1, art. 4 din Legea nr. 193 2000, O.U.G. nr. 50 2010, Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European, Directiva Consiliului European nr. 93/13/CEE din 5.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii..
In dovedirea cererii, reclamanta a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisurile pe acrele anexează în copie certificată conform cu originalul, de alte înscrisuri pe care le dețin pârâtele în dosarul de credit - extrase de cont, grafice de rambursare, de interogatoriul pârâtelor, precum și alte probe ce vor rezulta din dezbateri, eventual expertiza contabilă. În acest sens a depus:contract de credit /l2.06.2008; grafice de rambursare credit la datele de 19.12.2008, 30.06.2010, 12.02.2012; adresa nr._/18.06.2014; proces-verbal de informare privind medierea nr. 108/26.06.2014; împuternicire avocațială, in original.
Acțiunea și înscrisurile au fost depune în exemplare suficiente pentru instanță și comunicare.
Potrivit art.29 alin. 1, lit.f) din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, prezenta acțiune este scutită de plata taxei de timbru.
Potrivit rezoluției din data de 15.10.2014, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civil, pârâtelor le-a fost comunicat duplicatul cererii de chemare în judecată și al înscrisurilor atașate acesteia, cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Pârâtele nu au depus întâmpinare.
Constatând îndeplinite condițiile legale, prin rezoluția din data de 24.11.2014, instanța a fixat primul termen de judecată la data de 29.01.2015, cu citarea părților.
La data de 04.02.2015, prin Serviciul Registratură, reclamanta a depus extrasul de cont aferent.
La termenul de azi, 05.03.2015, apărătorul reclamantei a depus precizare de acțiune, având în vedere extrasul de cont bancar emis de pârâtă, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 3600,37 CHF achitată în perioada 12.06._13. De asemenea, prin aceeași precizare, reclamnata a solicitat ca pârâtele să achite echivalentul în lei al sumei menționate, la valoarea actualizată, în funcție de dobânda legală și rata inflației, la data plății efective a sumei.
În scop probator, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate în cauza și raportat la dispozițiile legale în materie, instanța reține următoarele :
La data de 12.06.2008, între părți a fost încheiat contractul de credit de consum având ca obiect acordarea unui credit în cuantum de_ CHF, pe o perioadă de 120 luni.
Conform art. 4.1 din contract, creditul se acordă cu o dobândă variabilă de 8,95% pe an, iar pe perioada derulării creditului se percepe un comision de administrare lunară a creditului de 0,45%, aplicat la valoarea soldului creditului.
Conform art. 4.3 din contract, pe parcursul derulării contractului, banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile și / comisioanele bancare.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri în afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
Conform jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene în materie, consumatorul este definit ca fiind acea parte vulnerabilă din punct de vedere economic și mai puțin experimentată în materie juridică . Prin urmare, instanța apreciază că reclamanta, raportat la obiectul Contractului de credit din data de 12.06.2008 are calitatea de consumator iar pârâta B. Sa are calitatea de comerciant – împrumutător, încheind contractul de credit în cadrul activității sale comerciale, conform prevederilor art. 2 alin. 2 din aceeași lege, deci Contractul de credit imobiliar nr. 928/31.10.2005 intră sub incidența Legii nr. 193/2000.
Interesul protecției consumatorului ocrotit de acest act normativ este unul de interes public, astfel că încălcarea interdicției de a stipula clauze abuzive atrage nulitatea absolută a clauzei.
Conform art. 1 alin. 3 Legea nr. 193/2000 republicată, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii., iar potrivit art. 4 alin. 1 din aceeași lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Așadar, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulată a următoarelor condiții: clauza să nu fi fost negociată direct și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe.
Conform art. 10 lit. b OG 21/1992, consumatorii au dreptul de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a prețurilor și tarifelor și, după caz, a condițiilor de garanție.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 și 2 Legea nr. 193/2000 republicată, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (alin. 2).
Pentru a se putea trece însă la analiza caracterului eventual abuziv al clauzelor mai sus menționate se impune o analiză a prevederilor care exceptează anumite prevederi contractuale de la controlul caracterului abuziv.
Legea nr. 193/2000 este legea de transpunere în dreptul național a cerințelor Directivei nr.93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
La art. 4 alin.6 din lege se prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Acest text de lege transpune în legislația națională dispoziția comunitară, prevăzută la art. 4 alin. 2 conform căreia: „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil".
Clauzele referitoare la dobânzi și comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit formează prețul contractului iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept naționale și comunitare sus citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, în raport cu serviciul furnizat, cu condiția ca aceste clauze să fie clar și inteligibil exprimate. Comisionul de administrare intră în sfera noțiunii de „preț a contractului de credit", de vreme ce reprezintă contraprestații lunare solicitate de bancă în virtutea creditului acordat.
Astfel, potrivit definițiilor cuprinse la art.3 lit. g și i din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE:
(g) „costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să Ie suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale...".
(i) dobânda anuală efectivă înseamnă costul total al creditului pentru consumator exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului...".
Instanța apreciază că textul de lege indicat limitează intervenția instanței în definirea noțiunilor de obiect al contractului, de preț al contractului și de plată, însă nu interzice instanței să evalueze modul cum se calculează o parte din prețul contractului.
În acest sens este și Decizia pronunțată la data de 25.02.2015 de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în cauza C-143 M. contra VOLKSBANK, în care judecătorii CJUE spun că ”instanțele se pot pronunța pe acele clauze care dau dreptul creditorilor să modifice unilateral rata dobânzii, acestea fiind incluse și pe „lista gri“ din Directivă și pe „lista neagră“ din legea 193/2000. „(...) aceste clauze par să rămână și în afara domeniului de aplicare al articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, din moment ce, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, din dosarul pus la dispoziția Curții pare să reiasă următoarele: caracterul lor abuziv nu este invocat din cauza unei pretinse inadecvări între nivelul modificat al ratei și o oarecare contraprestație furnizată în schimbul acestei modificări, ci din cauza condițiilor și a criteriilor care permit creditorului să efectueze această modificare, în special pentru motivul întemeiat pe „intervenirea unor schimbări semnificative pe piața monetară“.
Cu privire la negocierea clauzelor contractuale, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre-formulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți, pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Instanța reține că negocierea unei clauze implică posibilitatea consumatorului de a influența natura clauzei contractuale iar, în cauză, nu au fost dovedite eventuale discuții referitoare la modificarea efectivă a clauzelor contestate și la modalitatea de informare a împrumutatei asupra condițiilor de creditare în sensul menționat mai sus, cu atât mai mult cu cât art. 4 alin. 3 paragraful II din Legea nr. 193/2000 stabilește în sarcina băncii dovada negocierii contractului de credit.
Mai mult, în cuprinsul contractului de credit nu este prevăzut dreptul împrumutatului de a solicita rezilierea acestuia în situația în care nu este de acord cu modificările cauzate de aplicarea clauzelor în litigiu, ci se impune acestuia să ramburseze restul din creditul angajat și dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile de la data luării la cunoștință a modificărilor sau, în caz contrar, se consideră că împrumutatul a acceptat tacit noul nivel al dobânzii .
În consecință, în lipsa unor dovezi contrare, instanța apreciază că clauzele indicate de reclamantă au natura unor clauze pre-formulate, nenegociate liber de părți.
În examinarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, instanța va avea în vedere și echilibrul care trebuie să existe între interesele economice ale împrumutaților, de o parte, și cele ale băncii, de cealaltă parte, înțelegând că scopul urmărit de fiecare parte este obținerea unui folos patrimonial maxim, fie prin obținerea de condiții de creditare cât mai puțin oneroase, fie prin asigurarea unei garantări cât mai bune a executării contractului și a unui profit cât mai ridicat. Echilibrul intereselor este unul aproximativ, fiind imposibilă realizarea unei egalități perfecte între pozițiile celor două părți.
Cu privire la art. 4.1. din contract , instanța reține că în partea intitulată „condiții speciale ale convenției”, la art. 4.1, a fost stipulată clauza potrivit căreia împrumutatul datorează băncii un comision de administrare de 0,45% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în ziua de scadență, pe toată durata de derulare a convenției.
Creditul acordat urma a fi rambursat potrivit planurilor de rambursare anexă la contract, în care este prevăzută, pentru fiecare lună, alături de valoarea lunară a creditului rambursat și dobânda aferentă, și valoarea comisionului de administrare la care face referire pct 4.1 paragraful 2 din convenție.
Având în vedere cele expuse anterior, clauza de la art. 4.1 din Convenția de credit are ca obiect stabilirea unui comision, așadar a unui element component al costului creditului, ceea ce, aparent, ar plasa această clauză sub incidența art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 și, deci, această clauză nu ar putea fi supusă controlului privind caracterul abuziv. Trebuie însă observat faptul că nici art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, nici art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 nu exclud automat și nediferențiat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la preț, ci fac referire la adecvarea dintre preț și serviciile sau produsele oferite în schimb (fiind necesar să existe o contraprestație corespunzătoare prețului perceput), precum și la necesitatea ca, pentru a nu putea face obiectul controlului, clauza referitoare la preț să fie exprimată în mod clar și inteligibil. Ori, în prezenta cauză, clauza referitoare la comisionul de administrare este doar o parte a costului contractului; partea cea mai importantă a costului contractului este dată de dobânda la credit, la care se adaugă o . comisioane, printre care și cel de administrare.
Nici o prevedere contractuală, nu oferă informații cu privire la destinația comisionului de administrare, justificarea acestuia. De asemenea în cauză, nu au fost administrate probe referitoare la modalitatea de informare a reclamantei asupra condițiilor de creditare în sensul menționat mai sus.
În consecință, se constată că pentru același serviciu (acordarea creditului) se percep două costuri, fără ca distincția dintre aceste costuri să fie exprimată în mod clar și inteligibil, așa cum cer art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE și art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000. Perspectiva din care simpla determinare a prețului, sub forma unui procent din soldul creditului, ar reprezenta o exprimare clară și inteligibilă a clauzei referitoare la preț nu poate fi primită, întrucât scindarea costului contractului induce ideea unor rațiuni diferite de percepere a componentelor prețului, ce trebuie cunoscute de cocontractant, trebuie să fie transparente, condiție ce nu e îndeplinită în speță.
De altfel, în preambulul Directivei 93/13/CEE se menționează că, deși aprecierea caracterului abuziv nu se efectuează asupra raportului calitate/preț al bunurilor sau serviciilor furnizate, totuși acest raport poate fi luat în considerare la aprecierea corectitudinii altor clauze. În cauza de față, întrucât, cel puțin aparent, pentru același serviciu sunt percepute două costuri, poate fi analizat caracterul eventual abuziv al unuia dintre ele, prin prisma perceperii, deja, a celuilalt cost. De asemenea, prevederea mai multor clauze având ca obiect costuri diferite percepute pentru același serviciu aduce în discuție problema existenței unei veritabile contraprestații pentru unele dintre aceste costuri, în speță comisionul de administrare, aspect ce va fi analizat însă cu prilejul examinării cerinței bunei credințe în stipularea clauzei cenzurate.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauzã contractualã care nu a fost negociatã direct cu consumatorul va fi consideratã abuzivã dacã, prin ea însãși sau împreunã cu alte prevederi din contract, creeazã, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților. A.. 2 al aceluiași articol prevede că o clauzã contractualã va fi consideratã ca nefiind negociatã direct cu consumatorul dacã aceasta a fost stabilitã fãrã a da posibilitate consumatorului sã influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Așadar, un prim pas în analiza caracterului abuziv al unei clauze contractuale, în temeiul Legii nr. 193/2000, este stabilirea împrejurării dacă acea clauză a fost negociată cu consumatorul. Art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000 prevede că dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. Or, clauza privind comisionul de administrare a fost deja prevăzută, în mod imperativ, în Contractul de credit. Pârâta nu a probat faptul că ar fi negociat clauza cu reclamantul. Prin urmare, in condițiile in care pirita nu a putut proba ca a negociat contractul cu împrumutatul, instanța constată îndeplinită condiția lipsei de negociere a clauzei privind comisionul de administrare.
În condițiile în care însăși destinația comisionului de administrare nu a fost clarificată în contract, era aproape imposibil pentru un consumator diligent, dar fără cunoștințe de specialitate în domeniu, să poată negocia acest comision, al cărui rol și mod de funcționare nu-i era cunoscut.
Pentru a fi incidente prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 în privința dispoziției de la art. 4.1 paragraful 2 din contract, mai este necesar și ca această clauză să fi creat, în detrimentul consumatorului (reclamantului) și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Instanța apreciază că prin stipularea comisionului de administrare, raportat la circumstanțele speței, s-a creat, în detrimentul reclamantei și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției de credit din data de 12.06.2008 .
Având în vedere că s-a constatat întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanța urmează a constata nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 4.1 privind comisionul de administrare, din contractul de credit de consum, si sa dispună anularea clauzei din contract .
Cu privire la clauza stipulată la art. 4.3 din contract, conform căreia, pe parcursul derulării contractului, banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile și/sau comisioanele bancare, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile pentru a se constata caracterul abuziv. Astfel, această clauză nu a fost negociată efectiv cu consumatorul, pârâtă nefăcând dovada în acest sens. Pe de altă parte, această clauză stabilește dreptul discreționar al băncii de a modifica valoarea dobânzilor, a comisioanelor și a taxelor bancare, fără a se indica criterii clare și transparente care să fie aplicate sau motivele care determină aceste modificări. Or, lipsa acestor elemente este de natură a determina un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar exigențelor bunei-credințe, având în vedere că împrumutatul nu poate anticipa efectele acestei clauze asupra patrimoniului său.
De altfel, această clauză este abuzivă și prin raportare la prevederile literei a din Anexa la Legea nr. 193/2000, în varianta în vigoare la data încheierii contractului, conform cărora sunt considerate abuzive clauzele contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica, în mod unilateral, clauzele contractuale, fără a avea un motiv specificat în contract și acceptat de consumator prin semnarea acestuia.Or, clauza contestată nu indică un motiv care să îndrituiască banca să modifice unilateral respectivele sume.
În ceea ce privește capătul privitor la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de comision de administrare credit, față de prevederile art. 6 din Legea nr. 193/2000, instanța constată că, o dată cu constatarea caracterului abuziv al clauzei stipulate la art. 4.1. din contract, sumele plătite în temeiul acestei clauze rămân fără suport contractual, deoarece o clauză abuzivă nu produce efecte asupra consumatorului.
Acest efect se produce retroactiv, de la momentul încheierii contractului, deoarece clauza nu „devine” abuzivă la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, ci a fost abuzivă încă de la momentul încheierii contractului.
Prin urmare, dat fiind faptul că sumele de bani achitate cu titlu de comision de administrare credit, nu au suport contractual, plata efectuată în acest sens devine o plată nedatorată care este supusă restituirii conform dispozițiilor art. 1092 C. civ., potrivit cărora „orice plată presupune o datorie; ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii.”
Pe cale de consecință, instanța urmează să admită și acest capăt de cerere, urmând a obliga pârâta să restituie echivalentul în lei, pentru suma de 3600,37 CHF achitată în contul comisionului de administrare pe perioada 12.06._13 în baza convenției de credit de consum din data de 12.06.2008.
Cu privire la actualizare cu indicele de inflație, reținem că unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza ( lucrum cessans). Acesta este temeiul legal pentru care se poate acorda actualizarea cu indicele de inflație.
Rezultă că actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătoresc și a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1385 cod civil și acordând suma actualizată, instanța dă efecte și clauzei de impreviziune, urmărindu-se ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperită.
În ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, instanța reține că debitorul se afla de drept in întârziere din momentul în care obligația devine exigibila (dies interpellat pro hominem). In consecința, dobânzile legale curg de la data scadentei obligației.
In cazul de față, instanța constată ca sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor si anume: obligația consta in plata unei sume de bani, obligația este lichida si exigibila, iar prin încasarea fără drept a sumei de bani se prezuma ca lipsa de folosința a acesteia a produs consumatorului un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale potrivit OG 13/2011, calculată de la data achitării fiecărei rate reprezentând comision de administrare credit în parte pe perioada cuprinsă între data achitării ratei respective și data plății efective.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța va admite acțiunea precizată, va constata caracterul abuziv al clauzei referitoare la comisionul de administare lunară a creditului de 0,45% aplicat la valoarea soldului creditului, stipulată la art. 4.1 alin.2 din convenția de credit de consum din data de 12.06.2008, dar și caracterul abuziv al clauzei referitoare la modificarea unilaterală a comisioanelor și dobânzilor bancare pe perioada derulării contractului, stipulată la art.4.3 din convenția de credit de consum din data de 12.06.2008, și prin urmare, va dispune anularea clauzelor prev. de art.4.1 alin.2 și art.4.3 din convenția de credit de consum din data de 12.06.2008, și va obliga pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei pentru suma de 3600,37 CHF achitată în contul comisionului de administrare pe perioada 12.06._13 în baza convenției de credit de consum din data de 12.06.2008, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective . De asemenea, va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă de la data încheierii convenției, respectiv, din data de 12.06.2008 și până la data achitării integrale de către pârâtă.
În temeiul art.453 C.pr.civ., va obliga pârâta să plătească reclamantei suma totală de 959,95 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea precizată privind pe reclamanta D. S., C.N.P._, domiciliată în comuna BUTOIEȘTI, ., cu domiciliul procedural ales la SCA T. si ASOCIAȚII, cu sediul in Mun. C., .. 7, . C, ., prin reprezentant convențional, avocat, G. E. din cadrul SCA T. si Asociații, și pe pârâtele . M., cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având C.U.I. RO_, și . sediul în București, .. 6A, sector 2, înmatriculată la ORC sub nr J_, având CUI RO_, număr de ordine în registrul bancar PJR-40-013/1999.
Constată caracterul abuziv al clauzei referitoare la comisionul de administare lunară a creditului de 0,45% aplicat la valoarea soldului creditului, stipulată la art. 4.1 alin.2 din convenția de credit de consum din data de 12.06.2008 .
Constată caracterul abuziv al clauzei referitoare la modificarea unilaterală a comisioanelor și dobânzilor bancare pe perioada derulării contractului, stipulată la art.4.3 din convenția de credit de consum din data de 12.06.2008 .
Dispune anularea clauzelor prev. de art.4.1 alin.2 și art.4.3 din convenția de credit de consum din data de 12.06.2008 .
Obligă pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei pentru suma de 3600,37 CHF achitată în contul comisionului de administrare pe perioada 12.06._13 în baza convenției de credit de consum din data de 12.06.2008, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective .
Obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă de la data încheierii convenției, respectiv, din data de 12.06.2008 și până la data achitării integrale de către pârâtă.
Oblică pârâta să plătească reclamantei suma totală de 959,95 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.MM/ Tehnored.SCL
5 ex./3 .
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1021/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Fond funciar. Sentința nr. 1283/2015. Judecătoria... → |
|---|
