Acţiune în constatare. Sentința nr. 2256/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2256/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 2344/225/2015
Dosar nr._ acțiune în constatare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă nr. 2256/2015
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. - M. C.
Grefier ședință C. - M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul O. N. L. și pe pârâții C. DE E. ȘI CONSEMNAȚIUNI C. SA, C. SA S. DROBETA T. S., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Gogîltău R. pentru reclamanți și cons juridic D. M. pentru pârâtă, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul pârâtei solicită rectificarea citativului cu privire la denumirea pârâtelor, precizând că noua denumire este C. Bank Sa.
Apărătorul reclamantului arată că nu se opune la această cerere și arată că nu mai insistă asupra obligării pârâtelor la restituirea sumelor plătite ca și dobândă.
Instanța ia act că reclamantul nu mai solicită anularea clauzelor privitoare la dobândă și restituirea sumelor plătite ca dobândă variabilă.
Instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Apărătorii părților solicită administrarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 258 rap. la 255 alin 1 C.Pr.Civ, instanța încuviințează, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri și constată că acestea au fost administrate fiind depuse la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul art. 244 Cod proc. civilă, constată cercetarea procesului finalizată.
Constatând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în temeiul art. 394 alin 1 C., instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată la acest termen de judecată, pentru motivele detaliate în cuprinsul acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Arată că până în prezent contractul de credit nu a fost renegociat pentru comisioanele percepute de bancă.
Reprezentantul pârâtelor solicită respingerea acțiunii pentru motivele învederate în cuprinsul întâmpinării, arată că pârâtele au dat dovadă de transparență, că s-a negociat cu pârâtul comisionul de risc, contractul fiind semnat de ambele părți.
Constatând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în temeiul art. 394 alin 1 C., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.03.2015, sub nr._, reclamantul O. N. L. a chemat în judecată pe pârâții C. DE E. ȘI CONSEMNAȚIUNI C. SA, C. SA S. DROBETA T. S. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existenta clauzelor abuzive din contractul de credit nr. RQ_37, încheiat cu paratele la data de 20.06.2008, respectiv clauzele prestabilite la art. 7, lit. a), art. 7 lit.b), respectiv constatarea inaplicabilității clauzei de la art. 9, privind modificarea dobânzii; sistarea obligației de plată comisionului stabilit la art. 7, pct. a), si b) din contract; restituirea sumelor plătite pana la data pronunțării hotărârii, respectiv a sumelor plătite cu titlu de comisioane de gestiune, si de risc; restituirea sumelor plătite ca si dobânda variabila, peste pragul de 1 1.25" o pe an, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că a încheiat cu parata C. de E. si Consemnațiuni C. SA - sucursala Drobeta T. S., contractul de credit nr. RQ RQ_37, in data de20.06.2008 pentru o perioada de 10 ani ( 120 luni), pentru suma de 30.000 lei.
Pentru punerea la dispoziție a creditului, a încheiat o polița de asigurare cu o societate agreată de bancă.
Referitor la comisionul de gestiune si comisionul de risc, a arătat că deși s-a garantat creditul pus la dispoziție, banca a perceput un comision de gestiune al creditului, prevăzut la art. 7, litera a) din contract, in valoare de 1,25 % din valoarea plafonului de credit aprobat, pentru primul an de creditare si in suma fixa de 50 de lei, pentru anii următori.
De asemenea, s-a perceput si un comision de risc in valoare totala de 1176 lei, comision care a fost perceput la data semnării contractului.
Aceste clauze au fost impuse de către parata, situându-se astfel . față de aceasta, nefiind prevăzut in contractul încheiat cu aceasta ce reprezintă comision de gestiune si comisionul de risc, fiind încălcat art. 18, din OUG 50/2010 la alin. 2.
Nu este exprimat rolul comisionului de gestiune sau al comisionului de risc in contractul încheiat, putându-se observa si analiza caracterul abuziv al acestuia din perspectiva legii nr. 193/2000, ce a transpus directiva nr. 93/13/CEE, in cadrul căreia .. 8 ca „Statele membre pot adopta sau menține cele mai stricte dispoziții compatibile cu Tratatul in domeniul reglementat de prezenta directiva, pentru a asigura consumatorului un nivel maxim de protecție. In acest sens, s-a format chiar si o practică, existând nenumărate procese câștigate in instanța, constatându-se caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de gestiune (după caz - comision de administrare / risc), dispunându-se anularea acestuia si restituirea sumelor de bani plătite in acest sens.
Comisionul este unul abuziv si este de fapt o dobânda ascunsă; dovada este declarația financiara a VBR pe anul 2009, unde comisionul este înregistrat la venituri din dobânzi; comisionul nu poate fi considerat un preț al banilor, deoarece „prețul" banilor este dobânda; iar daca acest comision ar fi considerat un preț al banilor, prezumția de caracter abuziv ar fi si mai puternica, întrucât pentru aceeași prestație/serviciu, banca încasează doua prețuri;
De asemenea, la art.7 din contract, este prevăzută o clauza prin care banca își rezerva dreptul de a modifica comisioanele si nivelul acestora, iar clientul este obligat sa achite comisioanele prevăzute in reglementările proprii ale Băncii, la nivelul la care se va practica de către Banca.
A mai arătat cu privire la dobânda variabilă,faptul că, creditul a fost acordat cu o dobânda fixa de 11.25% pe an in primul an de creditare si variabila in următorii ani; ca încă de la semnarea contractului a existai o poziție de inegalitate între creditor și client: „In momentul încheierii contractului consumatorul a acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca, contractul fiind unul de adeziune iar clauzele prestabilite de împrumutător, fără a da posibilitatea consumatorului de a modifica sau înlătura vreuna dintre acestea, clauzele contractuale referitoare la costuri.
Or, in cazul de fața orice modificare după voința creditorului este ilegala in sensul că dobânda nu trebuie sa fie variabila ci fixă, aceasta clauză dând dreptul băncii sa modifice dobânda unilateral, fara un motiv întemeiat și specificat în contract, fară anumite elemente sau criterii obiective în funcție de care sa se facă modificare, aspecte ce fac decizia băncii să fie discreționara și imposibil de controlat de către consumator iar clauza să fie abuzivă fata de dispozițiile pct. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, conform cărora sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract".
La art. 8 din Contractul de credit este stipulate faptul ca: „ Banca isi rezervă dreptul să modifice pe întreaga durată de creditare, nivelul ratei anuale a dobânzii variabile" aceasta modificare putând fi efectuata ca urmare a oricăror motive; intervenite in legislație si/sau in condițiile pieței financiare/monetare.
Art. 9 lit. g din OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor „potrivii cărora în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, nemenționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru: dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de sen financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorații peste un anumit nivel, stabilit prin contract; formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia".
A mai arătat că formularea din contract are caracter general, nu este independenta de voința furnizorului de servicii financiare, nefiind indicați indicii de referința la care este stabilita dobânda și nici modalitatea de calcul folosita pentru eventualele verificări. Astfel, neraportarea dobânzii la un indice de referința transparent poate duce la modificarea unilaterala și arbitrara a acesteia cauzând prejudicii împrumutatului; că reclamantul la data semnării contractului nu a știut ce va presupune „dobânda variabila" iar dobânda curenta de 11.25 % valabila la data semnării contractului, a fost avuta în vedere atât la calculul gradului de îndatorare cat și la stabilirea ratei lunare.
După 12 luni, banca a introdus altă dobândă, una variabila, despre al cărui cuantum nu am fost informați la data semnării contractului de credit, fund o mare necunoscută pentru reclamantă.
Prin neprezentarea in niciun mod a elementelor care ii permit băncii modificarea unilaterala a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea concreta a criteriilor care sa-i dea băncii acest drept, lăsând la libera sa apreciere majorarea dobânzii, aceasta clauza încalcă prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa-1 prejudicieze pe consumator, ținând cont de faptul ca nu este prevăzuta si situația diminuării dobânzii, știut fiind faptul ca majorarea se aplica clienților buni platnici pentru acoperirea creditelor neperformante ale celorlalți clienți.
În concluzie solicită constatarea inaplicabilității clauzei privind majorarea dobânzii întrucât aceasta este stabilită in mod aleatoriu si imprecis, fiind calculată in funcție de modificările si in condițiile pieței financiare/monetare, generate de creșterea dobânzilor de referința pe piața financiar-bancara, respectiv indicele Robor, acesta fiind indicele de referința utilizat la creditele in lei, determinat de către Banca Naționala a României, pe baza unei metodologii stricte. Acest indice reprezintă o medie a ratelor dobânzilor la care băncile romanești sunt dispuse sa se împrumute intre ele.
Clauza privind majorarea dobânzii este abuziva intucat nu a fost negociata cu împrumutatul, fiind vorba de un contract de adeziune. Astfel aceasta clauza provoacă un dezechilibru semnificativ intre prestațiile pârtilor deoarece il obliga doar pe împrumutat la plata unei dobânzi majorate, neprecizându-se situația in care ROBOR ar scădea si banca ar fi obligata la diminuarea acestei dobânzi.
Pentru considerentele arătate, a solicitat admiterea acțiunii iar în scop probator, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
In drept, a invocat dispozițiile Codului civil si Legea 193/2000.
La dosar a depus, în copie, un set de înscrisuri contractul de credit încheiat între părți, polița de asigurare de deces Asicredit, grafic rambursare credit.
La data de 01.04.2015, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulate de către reclamant.
În fapt, a arătat că prin acțiunea introductivă reclamantul solicită instanței să se „constate existența clauzelor abuzive din contractul de credit nr. RQ_ din 20.06.2008", respectiv „clauzele cuprinse la art. 7, lit a), art. 7 lit. b), respectiv „constatarea inaplicabilității clauzei de la art. 9, privind modificarea dobânzii (...)" și:„anularea clauzelor stabilite la art. 7, pct a) și b) din contract (...)"; „sistarea obligației de plata comisionului stabilit la art. 7, pct. a) și b), din contract";„restituirea sumelor plătite până la data pronunțării hotărârii, respectiv a sumelor plătite cu titlu de comision de gestiune și de risc"; „restituirea sumelor plătite ca și dobândă variabilă, peste pragul de 11,25% pe an"cu „cheltuieli de judecată".
A arătat că solicitarea reclamantului este neîntemeiată, în raport de temeiul acțiunii, respectiv Legea nr. 193/2000 și Codul Civil.
Astfel, între C. BANK S.A. prin S. Drobeta-T. S. și reclamantul O. N. L., s-a încheiat Contractul de credit nr. RQ_37 din 20.06.2008, în valoare de 30.000 lei pe o perioada de 10 ani, cu dobândă fixă pe primele 12 luni din cadrul duratei de creditare și variabilă pe următoarele luni din cadrul duratei de creditare. La data semnării contractului de credit nivelul ratei dobânzii a fost de 11,25%, fiind prevăzute și/sau percepute comisioanele menționate la art. 7 lit. a) și b), însușite prin semnătură de către reclamant.
Referitor la solicitarea reclamantului vizând „inaplicabilitatea clauzei vizând modificarea dobânzii", învederăm că această susținere este vădit neîntemeiată.
La data semnării contractului - 20.06.2008 - dobânda acceptată de reclamant era cuantificată la valoarea de 11,25% pe an, fiind fixă pe primele 12 luni din cadrul duratei de creditare și variabilă pe următoarele luni din cadrul duratei de creditare, banca rezervându-și dreptul să modifice pe întreaga durată de creditare nivelul ratei anuale a dobânzii variabile, în funcție de modificările intervenite în legislație și/sau în condițiile pieței financiare/monetare, făcută public prin afișare la sediul Băncii, (art. 8 din contract), iar potrivit art. 9 „dobânda se calculează de la data angajării creditului, inclusiv, până la data rambursării integrale a acestuia".
Pe de altă parte,mai arată că prin Cererea de credit din 19.06.2008, pct. II, reclamantul a solicitat analizarea „posibilității aprobării unui credit cu dobândă fixă pe 12 luni și variabilă pe 108 luni, în sumă de 30.000 lei pe o perioadă de 10 ani pentru nevoi personale, cu rate totale egale, cu plata din credit a comisioanelor de risc gestiune, asigurare viață."
Din această perspectivă, nu se poate susține de către reclamant că nu a cunoscut cuantumul dobânzii și al caracterului acesteia de dobândă fixă pe primele 12 luni și de dobândă variabilă pe următoarele 108 luni.
Pe de altă parte, potrivit Legii nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, în vigoare la data acordării creditului, respectiv art. 8 lit. b „ Contractul de credit scris trebuie să includă cel puțin următoarele date: (...) b) valoarea dobânzii, cu precizarea tipului acesteia, fixă și/sau variabilă, iar în cazul în care dobânda este variabilă, variația acesteia trebuie să fie independentă de voința creditorului, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru".
Observând conținutul contractului, respectiv art. 8 și art. 9, rezultă fără echivoc că, raportat și la cererea de credit a clientului, Banca a respectat întrutotul reglementările în vigoare la data contractării.
Pe de altă parte, ca efect al intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, act normativ care a abrogat și Legea nr. 289/2004 (art. 90 din OUG nr. 50/2010) a notificat clientul în vederea prezentării la Bancă pentru semnarea și înmânarea actului adițional la contractul de credit și a graficului de rambursare actualizat, conform Notificării nr._/23.06.2010 (anexată).
Reclamantul nu a răspuns invitației, aceasta având ca efect acceptarea tacită a actului adițional, potrivit art. 40 alin. 3 din OUGnr. 50/2010 și art. II alin. 2 din Legea nr. 288/28.12.2010 de aprobare a OUG nr. 50/2010.
În acest context în care, urmare aplicării prevederilor OUG nr. 50/2010, respectiv al raportării dobânzii la indicii de referință publici (ROBOR/EURIBOR/LIBOR), dobânda datorată în prezent de reclamant este de 9,1% (conform Graficului de rambursare, actualizat la 24.03.2015, anexat).
Acest fapt nu poate conduce decât la ideea că relația contractuală cu clientul este una transparentă și în avantajul acestuia, cu titlu de exemplu fiind și faptul că, urmare modificării indicelui de referință ROBOR 3M, în luna ianuarie 2015, s-a modificat costul lunar al creditului de la 422,18 lei (decembrie 2014) la 412,59 lei (ianuarie-martie 2015), fără a se raporta la perioadele anterioare.
De aceea, din această perspectivă, reclamantul nu justifică un interes material în solicitarea obligării Băncii la perceperea unei alte dobânzi decât cea solicitată prin cererea de credit, dar și prevăzută în contract, urmare aplicării OUG nr. 50/2010, cu modificările ulterioare.
De altfel, susținerea reclamantului conform căreia „banca a introdus altă dobândă, una variabilă, despre al cărei cuantum nu am fost informați" este eronată, în condițiile în care acesta și-a însușit clauza vizând dobânda variabilă începând cu a 13-a lună din cadrul duratei de creditare (după 1 an de dobândă fixă), iar cuantumul „ratei" este influențat de evoluția procentului de dobândă, conform art. 8 alin. ultim din contract, în acord cu prevederile art. 8 lit b din Legea nr. 289/2004 (..."în cazul în care dobânda este variabilă, variația acesteia trebuie să fie independentă de voința creditorului, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru).
Urmare aplicării acestor corecții, conform graficului actualizat, scăderea procentul de dobândă a influențat constant costul creditului, în sensul scăderii ratelor, raportat la indicii de referință, care începând cu 21.06.2010 (conform OUG nr. 50/2010) s-au raportat la ROBOR 3M plus marja fixă.
A mai arătat faptul că, reclamantul face abstracție de împrejurarea că Banca a pus în aplicare prevederile OUG nr. 50/2010, în sensul alinierii contractului de credit la cerințele legale, prin Actul Adițional nr. RQ_37/a/21.06.2010 la Contractul de credit nr. RQ_37/20.06.2008.
Potrivit art. 2.2. Dobânzi, spct. 2.2.1. din actul adițional „Rata anuală a dobânzii care se achită de către împrumutat este variabilă pe întreaga durată de creditare.", raportat la art. 46 alin. 1, lit. f)din OUG nr. 50/2010 („Contractul de credit specifică în mod clar și concis următoarele: f) rata dobânzii aferente creditului și tipul acesteia, fixă sau variabilă").
Potrivit art. 2.2.5. din contractul de credit „Rata anuală a dobânzii variabile se modifică periodic, pe toată durata contractului, până la rambursarea integrală a datoriilor către Bancă, în funcție de variația periodică a indicelui de referință, la datele de 1 ianuarie, 1 aprilie, 1 iulie, 1 octombrie sau în prima zi lucrătoare următoare", iar conform art. 2.2.7. „Cotatia ROBOR 3M este cea comunicată de către Banca Națională a României (BNR). Aceste informații sunt puse la dispoziția împrumutatului atât pe pagina de internet a C. BANK S.A. și sunt afișate la sediile unităților teritoriale ale acesteia.", această clauză fiind în acord și cu respectarea art. 37 lit. a) din OUG nr. 50/2010 {„în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: a) dobânda va fi compusă dintr-un indice de referință EJRB./ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, în funcție de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului)
Pe de altă parte, vis-a-vis de susținerea reclamantului că în contractul de credit nu se precizează „situația în care ROBOR ar scădea și banca ar fi obligată la diminuarea acestei dobânzi",arată că aceasta este nefondată și neargumentată, în raport de prevederile contractuale; că, potrivit art. 2.2.4. și art. 2.2.5. dobânda este influențată de evoluția ROBOR 3M, acesta fiind un indice de referință public verificabil comunicat periodic de BNR.
De altfel, potrivit art. 2.2.6. se prevede că „în condiții speciale, funcție de politica comercială a Băncii, prin excepție de la prevederile anterioare, valoarea indicelui de referință și valoarea marjei pot fi reduse".
De altfel, această posibilitate este prevăzută de art. 37 lit. c) OUG nr. 50/2010 „în acord cu politica comercială a fiecărei instituții de credit, creditorul poate reduce marja și/sau aplica un nivel mai redus al indicelui de referință, acesta având dreptul ca, pe parcursul derulării contractului, să revină la valoarea marjei menționate în contract la data încheierii acestuia și/sau la nivelul real al indicelui de referință".
Prin urmare, nu se poate pretinde că Banca a inserat o clauze vizând „stabilirea unilaterală" a dobânzii, ci dimpotrivă - în întregul lui - art. 2.2. din contract (Dobânzi) a fost aliniat cerințelor reglementate prin art. 46 din OUG nr. 50/2010.
Referitor la comisionul de gestiune credit perceput de Bancă, acesta s-a reținut în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data acordării (Legea nr. 289/2004) și, ulterior, conform OUG nr. 50/2010, modificată și completată prin Legea nr. 288/28.12.2010.
Comisionul de gestiune/administrare credit se percepe de către Bancă pentru toate operațiunile privind gestionarea creditului pe parcursul duratei de creditare, aferente modificărilor de dobândă determinate de modificarea periodică a indicelui de referință ROBOR utilizat la emiterea graficelor de rambursare aferente, stingerii sumelor datorate lunar la scadență, monitorizarea creanțelor restante și notificării clienților, inclusiv cu privire la înscrierea acestora la Biroul de credit.
Acest comision este prevăzut și în Contractul de credit nr. RQ_37 din 20.06.2008 la art. 7 lit. a) sub denumirea de comision de gestiune. Indiferent cum denumim acest comision, gestiune sau administrare, el se aplică pentru aceleași operațiuni, cele 2 cuvinte - gestiune și administrare, însemnând practic același lucru (de fapt și în dicționarul explicativ cuvântul "gestiune"" este definit ca "administrare...").
Prin semnarea contractului de credit, reclamantul O. N. L. a luat la cunoștință și a acceptat costurile aferente acordării și derulării creditului pe parcursul duratei de creditare.
De aceea, acest comision acceptat de reclamant, fiind expres prevăzut în contract, nu poate fi considerat de către acesta făcând obiectul unei clauze abuzive a contractului de credit.
Potrivit prevederilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, Anexa 1, alin. (1) lit.b) sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: " b) obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului".
Conform art. 969 din Codul civil din 1864, în vigoare la data semnării contractului (08.07.2009) "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Pe cale de consecință, apreciază că reclamantul nu poate invoca - nici măcar pe cale de excepție - nulitatea unor clauze al căror conținut l-a însușit prin semnarea contractului de credit.
Pe de altă parte, nici dispozițiile O.U.G. nr. 50/2010 nu prevăd restituirea comisioanelor plătite de către client la acordare și pe parcursul derulării creditului.
Arătă că reclamantul a avut posibilitate de a renunța la acordarea creditului, așa cum rezultă din art. 33 din contractului de credit, în forma inițială ("Părțile semnatare pot renunța la prezentul contract până la data intrării în vigoare a acestuia, menționată mai sus, fără nici o penalizare"), fiind evident că prin semnarea contractului acesta și-a însușit toate clauzele menționate în acesta și al căror conținut - de asemenea - îl cunoștea.
Pe cale de consecință, chiar dispozițiile legale în cauză permit creditorului - Banca - să perceapă acest comision, în speță, acestea fiind clar și precis determinat, drept dovadă fiind însușirea fără obiecții, prin semnătură, a Contractului de credit nr. RQ_37 din 20.06.2008.
Referitor la comisionul de risc, încasat de Banca la acordarea creditului, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, precizăm că acesta s-a perceput de Bancă numai în cazul creditelor acordate pentru care clientul nu avea obligația de a constitui garanții reale imobiliare.
Acest comision s-a reținut la acordarea creditului și făcea parte din costul total al creditului, intrând în calculul D. (dobânda anuală efectivă), stipulat expres în cuprinsul contractului de credit încheiat cu clientul, conform prevederilor Legii nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor persoane fizice.
învederăm că perceperea comisionului de risc de către Banca în cazul acordării de credite pentru care nu se constituiau garanții reale, era prevăzut expres în cuprinsul contractului de credit și, prin urmare, cunoscut și acceptat de client prin semnarea contractului, neputând fi considerat ca fiind obiectul unei clauze abuzive a contractului de credit.
Pe de altă parte, după . O.U.G. nr. 50/2010, Banca a aplicat toate prevederile acesteia și a adaptat contractele de credit în derulare, prin încheierea actelor adiționale în conformitate cu prevederile art. 95 din actului normativ respectiv.
În același sens, O.U.G. nr. 50/2010, nu prevede restituirea comisioanelor plătite de către client la acordare și pe parcursul derulării creditului, anterior intrării în vigoare a ordonanței.
De aceea, solicitarea reclamantului de restituire (retroactivă) a comisionului de risc este inadmisibilă, prin prisma art. 1 din Codul Civil Român din 1864, aplicabil la data semnării contractului "Legea dispune pentru viitor; ea n-are putere retroactivă".
De asemenea, prin textul art. 4 din Legea nr. 193/2000 au fost implementate dispozițiile Directivei nr. 93/13/CEE fiind o copie fidelă a dispozițiilor art. 3 din Directivă, identificându-se cu ușurință condițiile pe care o clauză trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi apreciată „in concreto", de la caz la caz de către judecător ca fiind abuzivă: să nu fi fost negociată, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ca o consecință a abuzului, să nu se refere la obiectul principal al contractului.
Clauzele cuprinse în contractul de credit încheiat între Bancă și reclamantă nu îndeplinesc niciuna dintre condițiile cumulative, după cum urmează: clauzele au fost negociate, nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
Arătă că, odată informat, cumpărătorul în genere și consumatorul în particular nu poate fi exonerat de responsabilitatea alegerii înțelepte în raport de chestiuni de fapt particulare cum ar fi, situația financiară proprie prezentă sau viitoare și posibilitățile de respectare a obligațiilor de plată ulterioare, precum nu poate fi exonerat nici de alegerea unui produs cu un raport calitate-preț care să corespundă criteriilor personale ale fiecăruia dintre consumatori.
Prin chiar Cererea de credit din 19.06.2008, reclamantul a declarat că: „mi s-au adus la cunoștință costurile ce îmi revin, sunt de acord cu nivelul și cu plata acestora (...)", fapt ce atestă - fără îndoială - că acesta a cunoscut si cunoaște condițiile contractuale.
Pe de altă parte, considerăm că dispozițiile Legii nr. 193/2000 nu sunt menite a crea o nouă ordine de drept în care contractul să devină lipsit de forță obligatorie, ci din contră, vin doar să particularizeze dispozițiile generale aplicabile „in rem" și „in personam".
Raportarea urmează a fi făcută prin urmare la consumatorul mediu, care la art.2 lit. m) din Legea 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorului este definit ca fiind „consumatorul considerat ca fiind informat, atent și precaut, ținând seama de factorii sociali, culturali și lingvistici".
Prin urmare, deși protejat, consumatorul nu poate invoca grava sa neglijență în încercarea de a obține foloase ce nu i se cuvin, altminteri devenind aplicabil adagiul „nemo auditur propria turpitudinem allegans".
Interpretarea de mai sus corespunde adevăratului rol al legii, acela de a „proteja contra fraudei altuia și nu de a dispensa consumatorii de uzul rațiunii".
De aceea, solicitarea de restituire a sumelor pretins încasate până la rămânerea definitivă a hotărârii cu titlu de „comisioane de gestiune și de risc",, este neîntemeiată, întrucât O.U.G. nr. 50/2010 nu prevede posibilitatea restituirii comisioanelor plătite de către client la acordare și pe parcursul derulării creditului, anterior intrării în vigoare a ordonanțe (art. II din OUG nr. 73/2012 - "Contractele de credit în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se supun legii în vigoare la data la care au fost încheiate, dacă părțile nu convin altfel.")
În această ordine de idei, nu se poate pretinde de către reclamant - fapt „constatat" după circa 7 ani și jumătate de la acordarea creditului - că există în conținutul contractului prevederi „abuzive", al căror conținut nu l-ar fi înțeles, în condițiile în care acesta a semnat în cunoștință de cauză contractul de credit.
A mai arăta că reclamantul O. N. L. a fost invitat la sediul Băncii în vederea semnării și înmânării Actului adițional la contractul de credit și a graficului de rambursare actualizat, conform Notificării nr._/23.06.2010 (anexată), în cadrul căreia se regăsește informația vizând eliminarea comisionului de rambursare anticipată, raportarea dobânzii la indici de referință publici (ROBOR/EURIBOR/LIBOR), respectiv posibilitatea restructurării creditului și limitării dobânzilor penalizatoare, în anumite circumstanțe prevăzute de lege.
Prin urmare, acesta a produs efecte conform art. 40 alin. 3 din OUG nr. 50/2010, respectiv în cazul modificărilor impuse de legislație, nesemnarea de către consumator a actelor adiționale se consideră acceptare tacită.
Potrivit art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, modificată și completată prin Legea nr. 288/28.12.2010 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888/30.12.2010) „Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 37*1, ale art. 66 - 69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art. 50 - 55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) și (2), precum și ale art. 66 - 71".
Pe de altă parte, art. II alin. 2 din Legea nr. 288/28.12.2010 prevedere că " Actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
De asemenea, a mai arătat că în jurisprudență s-a apreciat că astfel de cereri nu sunt întemeiate, întrucât „reclamantul nu poate invoca nici măcar pe cale de excepție nulitatea unor clauze al căror conținut și l-a însușit prin semnarea contractului de credit" {Sentința corn. nr. 3786/25.02.2011, Sent. corn. nr. 4081/02.03.2011, Sent. corn. nr. 4956/16.03.2011 și Sent. civ. nr. 5675/16.04.2014 pronunțate în dosar nr._/215/2010, dosar nr._/215/2010, dosar nr._/215/2010 și dosar nr._ de Judecătoria C., definitive).
În acest se arată că într-o speță similară, soluționată recent de Judecătoria Drobeta-T. S., s-a apreciat că acțiunea este neîntemeiată întrucât „clauzele ce se cer a fi constate abuzive sunt exprimate în termeni cu înțeles comun unanim acceptat, iar cuvintele folosite nu lasă loc de ambiguități nici în ceea ce privește modul de calcul și nici referitor la denumiri, instanța nu poate păși la analiza caracterului abuziv al respectivelor clauze din perspectiva criticilor formulate".
În opinia instanței "contraprestația prevăzută în contract nu poate forma obiectul evaluării caracterului abuziv, iar pe de altă parte conținutul concret al clauzelor nu modifică în niciun fel echilibrul contractual între drepturile și obligațiile părților, nefiind astfel clauze abuzive în înțelesul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000" (Sentința civilă nr. 27/12.01.2015 pronunțată în dosar nr._/225/2014-anexată).
De asemenea, s-a apreciat că „reclamanții au avut cunoștință încă de la data încheierii contractului că urmează să plătească comisioanele arătate mai sus; că reclamanții au fost informați la momentul încheierii contractului de credit despre valoarea comisioanelor și modalitatea de percepere, clauzele fiind redactate într-o manieră clară și explicită. Totodată, nu se poate retine că acesta i-a fost impus câtă vreme aveau posibilitatea de a nu încheia contractul" (Sentința civilă nr. 1907/13.02.2015 a Judecătoriei C. în dosar nr._/215/2014-anexată).
Față de cele expuse mai sus, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept, a invocat disp. art. 205-208 Cod de procedură civilă și pe celelalte prevederi legale menționate în cuprinsul acesteia.
În scop probator a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și alte probe admise de lege.
La dosar a depus, în copie certificată, un set de înscrisuri: Cererea de credit din 19.06.2008; Contractul de credit nr. RQ_37 din 20.06.2008, grafic de rambursare din 20.06.2008, grafic de rambursare din 14.01.2014 (semnat de reclamant) și grafic de rambursare actualizat la 24.03.2015; Notificarea nr._/23.06.2010 și Act Adițional nr. RQ_37/a/21.06.2010; Sentința civilă nr. 27/12.01.2015 a Judecătoriei Dr.Tr. S. (dosar nr._/225/2014); Sentința civilă nr. 1907/13.02.2015 a Judecătoriei C. (dosar nr._/215/2014).
La data de 15.04.2015, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că in cauza de față trebuie avut în vedere legislația ce vizează protecția consumatorilor, care are în vedere faptul că un consumator se găsește într-o situație de inferioritate față de profesionist, atât în ceea ce privește puterea de negociere cât și nivelul de informare, situație ce-1 conduce la o adeziune la condițiile redactate în prealabil de către profesionist, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora, astfel că tocmai acest lucru trebuie verificat de către instanța, respectiv dacă aceste clauze, invocate de reclamanta, erau exprimate într-un limbaj clar și inteligibil și, prin urmare, dacă pot fi considerate negociate, dacă nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și dacă nu s-au încălcat exigențele bunei credințe prin introducerea lor.
In consecință, se poate observa că pentru același serviciu (acordarea creditului) se percep mai multe costuri, fără ca distincția dintre aceste costuri să fie exprimată în mod clar și inteligibil, așa cum cer expres dispozițiile art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE și art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000. Perspectiva din care simpla determinare a prețului, sub forma unui procent din soldul creditului, ar reprezenta o exprimare clară și inteligibilă a clauzei referitoare la preț nu poate fi primită, întrucât scindarea costului contractului induce ideea unor rațiuni diferite de percepere a componentelor prețului, ce trebuie cunoscute de client, trebuie să fie transparente, condiție ce nu e îndeplinită în speță.
Prevederile art. 49-64 din Norma Băncii Naționale a României nr. 17/2003 privind organizarea si controlul intern al activității instituțiilor de credit si administrarea riscurilor semnificative, precum și organizarea si desfășurarea activității de audit intern a instituțiilor de credit, aplicabilă la momentul semnării convenției de credit intervenite între părți, reprezintă recomandări în sensul asigurării unei bune administrări a riscului de credit, si nu o autorizare a stabilirii tuturor riscurilor în sarcina împrumutatului.
Desfășurarea activității comerciale are ca obiectiv obținerea unui profit, însă implică și suportarea anumitor riscuri și pierderi. Or, din drepturile și obligațiile generate de convenția de credit intervenită între părți, reiese ca toate riscurile acestui contract au fost stabilite în sarcina împrumutatului.
Prin stipularea comisionului de gestionare si de risc, raportat la circumstanțele speței, s-a creat în detrimentul reclamantului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției de credit deduse analizei, nefiind menționate destinația comisionului de gestionare si risc și nici justificarea perceperii acestora, astfel încât pentru acordarea creditului, împrumutătorul percepe dobândă și comisioane fără evidențierea distincției dintre acestea, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 4 alin.6 din Legea nr. 193 din 2000 ce impun exprimarea clauzelor într-un limbaj ușor inteligibil, această interpretare răspunzând și aprecierilor făcute de pârâte în acest sens
În acest sens, arată că este îndeplinită și condiția dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel că se cuvine subliniat că legea nu instituie două condiții, cea a bunei credințe și a dezechilibrului semnificativ.
Interpretarea legală a textului actului normativ este aceea că trebuie să existe dezechilibru semnificativ, în situația dovedirii acestuia, lipsa bunei credințe fiind prezumată și că în spiritul legii, un dezechilibru semnificativ este interpretat ca fiind contrar bunei credințe, tocmai pentru a evita folosirea acestui criteriu ca o cale de scăpare pentru profesioniști, reducându-se astfel nivelul de protecție al consumatorilor.
Câtă vreme riscul contractului este acoperit prin încheierea unei polițe de asigurare cesionată în favoarea băncii este evident că prin introducerea comisionului de gestionare si risc, fără reglementarea unei obligații corelative, se creează un dezechilibru între contraprestațiile părților, contrar bunei credințe, situație ce contravine caracterului sinalagmatic al convenției de credit.
F. de dispozițiile cu art. 14 din Legea 193/2000, prin care prevede faptul ca consumatorii prejudiciați prin contractile incheiate, au dreptul de a se adresa organelor judecătorești, in conformitate cu prevederile Codului Civil si Codului de Procedura Civila, coroborat cu art. 13 din aceeași lege, care stipulează aceea ca instanța, in cazul in care constata existenta clauzelor abuzive in contract, poate dispune modificarea acestora in măsura in care acesta rămâne in ființa, consideram ca reclamanta era îndreptățită sa se adreseze instanței pentru stabilirea unui echilibru contractual.
Administrația sau sistemul judiciar are atribuția de a constata, chiar si din oficiu, nulitatea clauzelor (intervenția judecătorului in contracte: judecătorul este competent nu numai sa constatate nulitatea clauzelor, ci si sa le înlocuiască cu alte clauze contractuale, care sa corespunda cerinței echilibrului contractual si utilității pentru părti a contractului; revizuire/reconstruirea contractului;)
O soluție favorabila din partea instanței, de a constata ca fiind abuzive comisioanele, nu afectează obiectul principal al contractului, ci restabilește echilibrul prestațiilor reciproce, in urma constatării dezechilibrului contractual decurgând din clauzele abuzive. Clauza consumator care creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, reprezintă si una din condițiile esențiale pentru stabilirea caracterului abuziv al acesteia.
Întreaga legislație a protecției consumatorului este menita a sprijini consumatorul, efectele nefaste pentru partea slaba in contract ale principiului libertății de voința sunt corectate/consumat de dispoziții legale de ordine publica menite a sprijini consumatorul . inegalitara, construita pe temeiul unei forte economice a comerciantului disproporționat de mare in raport cu consumatorul care, la data încheierii contractului are o libertate redusa de a contracta sau, in orice caz, o voința alterata de imperativul psihologic sau economic al încheierii contractului; comerciantul isi impune voința printr-un contract de adeziune, ne¬negociabil;
Prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive in onsummator comercianților cu consumatorii, lege care a transpus conținutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, s-a onsummat în mod expres competența instanței de judecată de a constata caracterul abuziv al clauzelor din aceste contracte. Interpretând această directivă, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a onsummat în cauza Oceano Grupo Editorial S.A. versus Rocio Murciano Quintero (C - 240/98) că protecția conferita concumatorului de acest act onsummat permite judecătorului național sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale, în măsura în care este învestit cu formularea unei cereri întemeiate pe ea.
Întrucât un asemenea examen presupune existența în prealabil a unui contract semnat de către cele două părți care și-a produs integral sau parțial efectele, este neîndoielnic că executarea pentru un anumit interval de timp a obligațiilor asumate de către onsummator nu poate împiedica verificarea conținutului său de către instanța de judecată.
Consideră ca libertatea de a desfășura o activitate comerciala, nu este una absoluta, nesupusa niciunei constarngeri, ci una condiționata de respectarea legilor. Un drept subiectiv, daca este folosit contrar scopului sau recunoscut de lege, incalcand drepturile celorlalți, este considerat abuziv, iar cel care 1-a exercitat este responsabil pentru prejudiciile cauzate, principiu statuat de art. 54 din Constituție si de Codul Civil.
Tocmai in acest scop a fost edictata Legea 193/2000, pentru a impune o echilibrare reala intre raporturile dintre consumatori si comercianți si aducerea convenției de credit in niște limite fixate in temeiul unor dispoziții legale, care nu poate avea semnificația restrângerii drepturilor paratei.
Pentru toate aceste considerente, solicitam admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În scop probator, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate in cauza și raportat la dispozițiile legale in materie, instanța reține următoarele:
Potrivit contractului de credit de la f.4-6, reclamantul a contractat un credit de nevoi personale de la pârâta C. Bank SA, în sumă de 30.000 lei pentru o durată de 10 ani, fără constituire de garanții.
Conform pct.7 lit.a) din contract, banca urma să perceapă un comision de gestiune credit de 1,25 % calculat la valoarea plafonului de credit pentru primul an din durata contractului de creditare și respectiv de 50 de lei pentru fiecare din următorii ani din cadrul duratei de creditare
iar potrivit pct.7 lit.b) din contract, banca urma să perceapă un comision de risc în valoare de 1176 lei.
Prin cererea formulată și precizată ulterior, reclamantul a solicitat anularea clauzelor prevăzute la pct.7 lit.a) și b) ca fiind abuzive, sistarea obligației de plată a comisioanelor precum și restituirea sumelor plătite până la pronunțarea hotărârii cu titlu de comision de gestiune și de risc.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea cererii, arătând că cele două comisioane sunt prevăzute de legislația în vigoare la data semnării contractului, respectiv Legea nr.289/2004, precum și de legislația ulterioară, respectiv OUG nr.50/2010, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive și că potrivit art.969 din Codul civil de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Pentru soluționarea cererii, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar.
Potrivit art.36 din OG nr.50/2010, pentru creditul acordat, se poate percepe, printre altele comision de analiză dosar, care va fi stabilit în sumă fixă, și comision de administrare pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării /rambursării creditului acordat consumatorului iar în situația în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.
Instanța reține că potrivit art.1 din Legea nr.193/2000, orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.
Instanța reține că, potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Conform alineatului al doilea al aceluiași articol, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Potrivit alineatului 6, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele sau serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Rezultă că, pentru ca o clauză contractuală să poată fi considerată abuzivă, este necesară întrunirea următoarelor condiții: să nu fie negociată direct cu consumatorul; să creeze, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; crearea dezechilibrului să fie rezultatul încălcării exigențelor bunei-credințe; clauza să nu privească obiectul principal al contractului iar aspectul considerat abuziv să nu îl constituie însuși caracterul adecvat al prețului sau contraprestației, raportat la serviciile furnizate în schimb.
Referitor la comisionul de gestiune, instanța apreciază că perceperea unui astfel de comision nu este oprită de lege, este de natura comisionului de administrare prevăzut de art.37 din OUG nr.50/2010 pentru monitorizarea și efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului iar clauza contractuală este clar formulată – 1,25% din credit pentru primul an de creditare și ulterior 50 lei pentru fiecare din următorii ani ; chiar dacă s-ar reține că nu a fost negociat direct cu reclamanții, instanța apreciază perceperea acestuia este justificată și că nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Analizând comisionul de risc, instanța reține că acesta este stabilit în sumă fixă - 1176 lei plătibil o singură dată ; chiar dacă s-ar admite că acest comision nu a fost negociat direct cu reclamantul, instanța apreciază că nu se poate considera abuziv în condițiile în care este clar exprimat, perceperea acestui comision nu este oprită de lege, mai ales că în cazul de față creditul a fost acordat fără constituirea vreunor garanții, prin urmare perceperea unui astfel de comision nu este nejustificată, și nu se poate reține că prin plata acestuia s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În consecință, instanța apreciază că perceperea acestor comisioane nu este abuzivă, constată caracterul legal al clauzelor contractuale, prin urmare va respinge cererea de anulare, cererea de sistare a obligației de plată precum și cererea de restituire a sumelor plătite de reclamant cu titlu de comision de gestionare și comision de risc.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată formulată de reclamantul O. N. L. CNP_, domiciliat in Drobeta T. S., .. 5, jud. M., având domiciliul de citare ales în Drobeta - T. S., ., jud. M., in contradictoriu cu pârâtele C. Bank SA cu sediul in București, Calea Victoriei, nr. 13, sect.3, înregistrata la Reg Corn sub nr. J_, CUI_ și C. Bank SA S. Dr.Tr.S.. .. 6-7, jud. M., CUI_.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. - M. B. M. C.
Red C.MM./ Tehn. BMC. 10.07.15
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2429/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2253/2015.... → |
|---|
