Contestaţie la executare. Sentința nr. 460/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 460/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 12054/225/2014
DOSAR NR._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DR. TR. S. JUDEȚUL MEHEDINTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 460
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.01.2015
PREȘEDINTE - I. C. G.
Grefier - L. B.
Pe rol soluționarea acțiunii civile având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea Întreprinderea Individuală C. I., în contradictoriu cu intimatele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația Finanțelor Publice M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av. Ș. A. pentru contestatoare, lipsă fiind intimații.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Dr. Tr. S. invocată de AJFP M..
Av. Ș. A. pentru contestatore solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Dr. Tr. S..
INSTANȚA:
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea formulată la data de 12.09.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. S. sub numărul de dosar_, contestatoarea Întreprinderea Individuală C. I. a formulat, în contradictoriu cu intimatele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația Finanțelor Publice M., contestație la executare solicitând anularea actelor de executare silită realizate de către AFP M. în dosarul de executare siliră nr. 25/30/1/_/_, solicitând ca în temeiul art. 169-174 c.pr. fiscală, admiterea contestației și anularea formelor de executare silită, respectiv titlul executoriu nr._ și somația nr._ /_. De asemenea, în temeiul disp. art. 215 și urm. c.p.civ. a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației formulate împotriva deciziei de impunere MH_ din data de 18.07.2014 și a Raportului de Inspecție Fiscală MH_ din 18.07.2014, acte administrative în baza cărora a fost pornită executarea silită.
În motivarea cererii a arătat că în data de 02.09.2014 a primit prin poștă somația și titlul executoriu, fiind înștiințată că împotriva sa a fost demarată procedura de executare silită pentru recuperarea unui debit de 28.555 lei.
A arătat că acest debit a fost calculat conform deciziei de impunere F – MH – 125 din data de 19.11.2013 și a Raportului de Inspecție Fiscală F – MH- 389 din 19.11.2013.
Contestatoarea consideră că se află în prezența unei executări silite nelegale și netemeinice întrucât s-a considerat că suma de 105.984 lei este nedeductibilă, deoarece reprezintă achiziții de combustibil cu bonuri fiscale, fără factură, însă s-a omis de către organul fiscal să se rețină faptul că în anul 2010-2011, când au fost făcute acele achiziții, Codul Fiscal permitea deducerea acestor cheltuieli și pe baza de bonuri fiscale, cu condiția ca acestea să fie ștampilate de către furnizor și să fie menționat numărul autovehiculului pentru care s-a făcut alimentarea, condiții care în cauză sunt îndeplinite.
Contestatoarea a mai arătat că în cadrul activității sale a fost nevoită să închirieze un autoturism, iar prin contractul de închiriere, s-a obligat să achit contravaloarea unei asigurări de tip CASCO. Organul fiscal consideră și această cheltuială, în cuantum de 2.439 lei, ca fiind nedeductibilă. pentru că nu a făcut-o în scopuri economice, însă contractul de închiriere demonstrează tocmai acest caracter economic, comercial al închirierii. De aceea, este evident că a închiriat un mijloc de transport pentru a se ajuta în activitatea sa, ceea ce conferă un caracter economic cheltuielilor cu asigurarea.
A mai arătat că în ceea ce privește suma de 31.916 lei, se susține de către organul fiscal că a înregistrat în mod eronat la capitolul cheltuieli toate acestea, inclusiv TVA, însă contestatoarea le-a înregistrat astfel pentru că aceea era suma achitată pentru achiziția respectivă.
În drept a invocat disp. art. 168 și urm. din Codul de Procedură fiscală.
În dovedirea cererii a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și orice probă admisă de lege.
A depus la dosar, în copie certificată, raportul de inspecție fiscală, somația și titlul executoriu contestate, contractul de închiriere autovehicul.
Conform disp. art. 200 al. 1 c.p.civ., instanța a verificat cererea de chemare în judecată și constatând că aceasta nu îndeplinește cerințele prev. de art. 194 -197 c.p.civ., prin rezoluția aflată la fila 6 dosar, a pus în vedere contestatoarei să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată în sensul de a depune la dosar înscrisurile de care înțelege să se folosească, în copii certificate pentru conformitate cu originalul și de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv 1000 lei pentru contestația la executare și 50 lei pentru capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
La data de 22.10.2014 contestatoarea a depus la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei, respectiv 50 lei, precum și înscrisurile menționate în contestația formulată.
Prin rezoluția din 28.10.2014, aflată la fila 234 dosar instanța a dispus comunicarea către intimate a cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate acesteia, cu mențiunea că au obligația de a formula întâmpinare, în termen de 10 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată și să indice probele de care înțeleg să se folosească în apărare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel. De asemenea, s-a pus în vedere pârâtelor să depună întâmpinarea în dublu exemplar și să atașeze la întâmpinare același număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină.
La data de 07.11.2014 AJFP M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, având în vedere că actele de executare silită contestate au fost emise pentru debitorul C. I., nu pentru Întreprinderea Individuală C. I..
Pe fondul cauzei a solicitat suspendarea judecății cauzei, având în vedere că reclamantul a procedat la contestarea Deciziei de Impunere MH_/18.07.2014 și a Raportului de Inspecție Fiscală MH_/18.07.2014, prin procedura administrativă, până la soluționarea definitivă a acestei contestații.
De asemenea, a arătat că solicitarea suspendării executării silite în prezenta cauză până la soluționarea definitivă a contestației formulate împotriva Deciziei de Impunere MH_/18.07.2014 și a Raportului de Inspecție Fiscală MH_/18.07.2014 este neîntemeiată, având în vedere că nu se face dovada îndeplinirii condițiilor prev. de art. 215 cod pr. fiscală, respectiv nu se face dovada plății cauțiunii.
A mai arătat că reclamanta neîntemeiat solicită anularea somației și a titlului executoriu contestate în prezenta cauză, aceste acte de executare fiind legal emise și comunicate reclamantului la data de 04.09.2014, așa cum rezultă din confirmarea de primire. Intimata a arătat că la baza acestor acte de executare silită a stat Decizia de Impunere MH_/18.07.2014 și Decizia de Impunere anuală pentru veniturile realizate din România pentru persoane fizice - anul 2013, înregistrată sub nr._/03.06.2014, acte administrative fiscal legal emise.
Intimata apreciază că neîntemeiat contestatoarea consideră că este în prezența unei executări silite nelegale și netemeinice, nemotivând aceste critici. Astfel contestatoarea nu motivează de ce sunt nelegale actele de executare silită contestate, ci debitul propriu – zis așa cum se regăsește în cuprinsul Deciziei de Impunere MH_/18.07.2014 și a Raportului de Inspecție Fiscală MH_/18.07.2014. Or, în această situație, în temeiul disp. art. 712 al. 2 c.p.civ., contestatoarea are la îndemână calea procedurii contencioase de a contesta debitul ce a stat la baza emiterii actelor de executare silită contestate.
Față de motivele arătate, solicită, în principal, admiterea excepției, iar în subsidiar, respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În dovedirea celor susținute a depus la dosar confirmare de primire a somației și a titlului executoriu, decizia de impunere MH_/18.07.2014, decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate din România pentru persoane fizice – anul 2013.
Prin rezoluția din 10.11.2014, aflată la fila 250 dosar instanța a dispus comunicarea, către contestatoare, a întâmpinării formulate de intimata AJFP M., cu mențiunea de a formula răspuns la întâmpinare, în termen de 10 zile de la comunicare.
La data de 21.11.2014 contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocată de AJFP M., apreciază că este neîntemeiată, deoarece decizia de impunere a fost emisă împotriva Întreprinderii Individuale C. I..
De asemenea, consideră că executarea silită este nelegală deoarece are la bază acte administrative fiscale nelegale, iar aceste din urmă sunt nelegale pentru că ele rețin niște sume care nu corespund realității.
În ceea ce privește procedura de contestare a debitului fiscal, aceasta nu este cea reglementată de art. 712 c.p.civ., acesta fiind cea care se aplică raporturilor juridice de drept civil, în speța de față este vorba de un debit fiscal, iar contestarea acestuia se face pe calea reglementată de3 Codul de procedură fiscală.
Prin rezoluția din 25.11.2014, aflată la fila 259 dosar, instanța, în raport cu disp. art. 200 alin. 3 c.p.civ., a fixat primul termen de judecată la data de 16.12.2014 și a dispus citarea părților.
La data de 16.12.2014 contestatoarea a formulat cerere de modificare a contestației, arătând că solicită a se judeca în contradictoriu cu Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și înțelege să formuleze contestație împotriva deciziei de impunere MH nr._/18.07.2014 și a raportului de inspecție fiscală nr. MH_/18.07.2014, precum și a actelor subsecvente.
A arătat că prin actele administrative fiscale contestate s-a stabilit în sarcina sa faptul că a înregistrat ca și cheltuieli deductibile mai multe operațiuni în valoare de 89.709 șei, motiv pentru care s-a procedat la recalcularea impozitului pe venit, rezultând o obligație de plată suplimentară de 9063 lei.
Consideră că toate constatările efectuate în raportul de inspecție fiscală de către organul de control fiscal sunt neîntemeiate și nelegale, pentru motivele arătate în contestația inițial formulată.
Față de cererea de modificare a contestației, intimata AJFP M., la data de 09.01.2015, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Dr. Tr. S., invocând disp. art. 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 95 c.p.civ.
Conform art. 248 alin. 1 c.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi, după caz, cercetarea în fond a pricinii.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției necompetenței materiale invocate, instanța retine următoarele:
Potrivit art. 248 al. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe noi ori după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Competența materială presupune o delimitare între instanțe de grad diferit, astfel că având în vedere felul atribuțiilor funcționale, iar sub aspect procesual, obiectul, valoarea sau natura cererii, așa cum sunt stabilite prin Codul de procedură civilă, Legea de organizare judiciară și diferite acte normative speciale, se poate stabili competența de soluționare a unor cauze de către o anumită categorie de instanțe judecătorești. Importanța deosebită pe care o are această competență face ca normele ce o reglementează să fie de ordine publică, având deci caracter absolut, astfel că părțile nu pot deroga de la acestea.
Instanța reține că reclamanta contestatoare contestă decizia de impunere MH nr._/18.07.2014 și raportul de inspecție fiscală nr. MH_/18.07.2014, precum și actele subsecvente.
Cererea de chemare în judecată promovată de contestatoare, așa cum a fost modificată prin cererea de modificare a contestației ( fila 266), a fost întemeiată în mod expres pe dispozițiile art. 218 din codul de pr. fiscală.
Potrivit disp. art. 281 al. 2 din codul de pr. fiscală „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”
Potrivit dispozițiilor art. 129 alineat 2 pct. 2 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei alte instanțe de alt grad și părțile nu o pot înlătura..
Pentru aceste motive, ținând seama de dispozițiile art. 218 alin. 2 din OG 92/2003, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Drobeta T. S. și în temeiul art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Drobeta T. S..
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul C. I., în contradictoriu cu intimatele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., în favoarea Tribunalului M., Secția a II-a Civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. C. G. L. B.
Red. I.C.G./Tehnored. L.B.
4 ex./13.02.2015
Cod operator 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 691/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 877/2015.... → |
|---|
