Plângere contravenţională. Sentința nr. 603/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 603/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 7553/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă nr. 603/2015
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. - M. C.
Grefier ședință M. D.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulate de petenta S.C. F. A. TRANS S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 04.06.2014 sub nr._, petenta S.C. F. A. TRANS S.R.L., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției .. nr._, întocmit in data de 23.05.201, proces verbal pe care îl consideră netemeinic și nelegal, solicitând, în principal, admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție cu exonerarea de plata amenzii, iar în subsidiar, in conformitate cu dispozițiile art.21 alin.3, raportat la art.7, alin.3, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În fapt, a arătat că societatea a fost sancționată contravențional cu amenda de 9.000 lei, pentru faptul că în data de 23.05.2014, orele 19,28, pe DN56 A Hinova, numitul F. I. ar fi condus autobuzul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare MM_ pe ruta Cerneți - R.- Cerneți, fără a deține copie conforma a licenței de transport, și apreciază că în speță este aplicabil art. 11 din OG nr. 2/2001 care reglementează cauzele care înlătura caracterul contravențional al faptei, respectiv sunt incidente dispozițiile legale privind cazul fortuit.
Astfel, a arătat că operatorul de transport a plecat în cursă pe ruta Cerneti - R.- Cerneti cu microbuzul cu nr. de înmatriculare_, însă, pe parcursul transportului, acesta s-a defectat, și având în vedere că era necesar transportul la destinație al persoanelor aflate in autovehiculul defectat, s-a asigurat transferul acestora in microbuzul cu nr. de înmatriculare MM_, microbuz pe care petenta îl achiziționase de numai 2 zile, astfel cum reiese din contractul de vânzare - cumpărare mobiliara din data de 21.05.2014 autentificat sub nr. 1460 de SNP Bal V. M. -Bal C. M., motiv pentru care nu a reușit să finalizeze procedura în vederea obținerii licenței de transport pentru acest autovehicul.
A precizat că pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ petenta deține licența de transport valabila pentru perioada 09.09._14.
Față de cele arătate, a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legale privind cazul fortuit, atât timp cat petenta nu putea să prevadă și nici să împiedice defectarea autovehiculului cu care plecase inițial în cursă, intervenirea acestui eveniment neprevăzut si care nu putea fi împiedicat obligând-o să asigure transportul cu un alt autovehicul chiar daca nu deținea toate documentele solicitate de lege.
De asemenea, a solicitat ca instanța să aibă în vedere că agentul constatator nu a făcut aplicarea art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicata nefiind proporționala cu gradul de pericol social al faptei, neținând seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă si de circumstanțele personale ale contravenientului.
În ceea ce privește netemeinicia actului de sancționare, a învederat că în lumina jurisprudenței CEDO (cauza A. contra României) procedura contravențională este asimilată celei penale și contravenientul trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind organului constatator.
În drept au fost invocate dispozițiile HG nr. 69/2012, O.G. 2/2001, precum si pe celelalte dispoziții legale in materie.
În dovedirea plângerii contravenționale a menționat faptul că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri si proba testimonială și a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat, și fotocopii copie conformă nr._, contract de vânzare mobiliar, comandă de transport ocazional de persoane, înscrisuri în limba spaniolă, contract de transport auto nr. 111/15.04.2014.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către petentă a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194-197 C.p.civ., și cu respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, s-a pus în vedere petentului să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 c.p.civ. în sensul de a depune dovada calității de reprezentant în formă legală, dovezile pe care se sprijină cererea formulată, în cazul în care va cere dovada cu martori, să arate numele, prenumele și adresa martorilor, și de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
La data de 15.07.2014 petentul a depus la dosarul cauzei cerere de complinire a lipsurilor plângerii contravenționale și a anexat dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, chitanța . nr._(13) din 28.05.2014, îndeplinind obligațiile stabilite în sarcina sa.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatului un exemplar al plângerii contravenționale și înscrisurilor depuse, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 08.08.2014 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca valabil încheiat.
În fapt a arătat că la data de 23.05.2014, agentul constatator a oprit în trafic, autobuzul Mercedes cu numărul de înmatriculare provizoriu MM_, care efectua activitatea de transport persoane, iar la controlul efectuat a rezultat faptul că numitul F. I., în calitate de conducător auto, nu deținea copie conformă a licenței de transport, și de asemenea, la bordul vehiculului nu exista documentul de transport pentru transportul efectuat.
Astfel, petenta a fost astfel sancționată contravențional potrivit prevederilor art.3 pct.4 din H.G. nr.69/ 2012, pentru "efectuarea transportului rutier cu un vehicul pentru care operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu nu deține copia conformă a licenței de transport, copia conformă a licenței comunitare sau copia conformă a certificatului de transport în cont propriu, după caz", iar agentul constatator i-a aplicat reclamantei minimul amenzii prevăzută de actul normativ, în cuantum de 9000 de lei.
De asemenea, petenta a fost sancționată contravențional și potrivit prevederilor art. 4 pct. 57 din H.G nr.69/ 2012, agentul constatator aplicându-i sancțiunea Avertismentului.
A arătat că fapta contravențională a fost constatată în mod direct de agentul constatator, iar procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt reținută in cuprinsul său până la proba contrară care în mod evident trebuie făcută de petent. și nicidecum de către organul constatator.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucură de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului(Salabiaku c. Franței, Hot. Din 7 oct.1988.s.A no. 14 A p.15 si 28; Telfner c. Austria, no._/96, p.16, 20 mart.2001; Angliei c. României, no._/03 p.60, 4 oct.2007) prezumțiile de fapt si de drept sunt recunoscute in toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si in materie penala (cum este calificata si material contravenționala prin raportare la C.E.D.O), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, daca sunt îndeplinite doua condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate si temeinicie, permit aplicare, acestei prezumții.
A învederat că fapta reținută în cuprinsul procesului-verbal este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ ( actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr.2/ 2001), asociată cu prezumția de autenticitate ( actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate ( actul reflectă în mod real ce a stabilit autoritatea emitentă).
În concluzie, a apreciat că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia.
A menționat că, după oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului F. D., i s-a comunicat abaterea săvârșită, încadrarea legală și sancțiunea aplicată și s-a încheiat procesul-verbal . nr._ pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, respectiv pentru depășirea vitezei legale cu peste 50 km/h, stabilind sancțiunea amenzii în cuantum de 810 lei și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, conform art. 102 alin. (3) Ut. e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
A precizat faptul că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil, iar acesta își face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare.
De asemenea, a învederat faptul că agentul șef de politie R. C. deține atestatul nr._/ 24 din 21.05.2013 conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar „Autovision", și că acest aparat a fost verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică numărul_ din data de 15.04.2014.
Nu în ultimul rând, a precizat faptul că la momentul încheierii procesului verbal de constatare a contravenției, petentul nu a avut obiecțiuni față de cele constatate, aspect consemnat la rubrica "Alte mențiuni" din procesul verbal, respectiv faptul că, "Nu are obiecțiuni", semnând si în dreptul acestei rubrici.
A apreciat că a fi de acord cu cele consemnate în procesul verbal la momentul controlului, precum și solicitarea în subsidiar de a fi înlocuită sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment, scoate în evidență comportamentul culpabil al petentului, singurul său scop fiind acela de a fi exonerat de la plata amenzii.
În concluzie, a arătat că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare ă acestuia.
În dovedirea celor menționate, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei raportul agentului constatator.
Instanța, având în vedere prevederile art. 201 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă., a comunicat petentului un exemplar al întâmpinării și înscrisurilor atașate, cu mențiunea că are obligația de a depune răspuns întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării.
La data de 15.09.2014 petenta S.C. F. A. Trans S.R.L a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care, în esență, a reiterat aspecte menționate în cuprinsul plângerii contravenționale.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii B. V. și C. P.( filele 75-76) și pentru intimat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/23.05.2014, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 9000 lei și avertisment, în temeiul art.3 pct.4 și art.4 pct.57 din HG nr.69/2012, reținându-se că la data de 23.05.2014, pe DN 56 loc.Hinova, dl. F. I. a condus auto MM035507 efectuând transport de persoane în cursa ocazională pe ruta Cerneți-R.-Cerneți fără a deține copie conformă a licenței de transport și fără să aibă la bordul mașinii documentul de transport pentru transportul efectuat.
Procesul verbal s-a încheiat în prezența reprezentantului petentei, care a menționat în cuprinsul procesului verbal că celălalt autoturism este defect.
Prin plângerea formulată, petenta a solicitat anularea procesului verbal pe motiv că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legale cu privire la cazul fortuit, arătând că trebuia să efectueze transport de persoane însă microbuzul pentru care avea licența de transport s-a defectat, lucru pe care nu-l putea anticipa, astfel că a fost nevoită să efectueze cursa cu auto MM035507, care fusese achiziționat doar de 2 zile și nu avea licența de transport ; în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment, întrucât la stabilirea sancțiunii nu s-a ținut seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
Potrivit art.3 pct.4 din HG nr.69/2012, efectuarea transportului rutier cu un vehicul pentru care operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu nu deține copia conformă a licenței de transport, copia conformă a licenței comunitare sau copia conformă a certificatului de transport în cont propriu, după caz constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 9000 lei la_ lei.
Potrivit dispozițiilor legale, instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspectele invocate de către petent subrogându-se cazurilor de nulitate relativă ce presupun dovedirea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în altă modalitate decât prin anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petenta a efectuat cursa fără ca mijlocul auto să dețină licență de transport și fără document de transport, lucru recunoscut de fapt chiar de la început de către petentă, prin urmare fapta a fost corect reținută și încadrată în textul de lege.
Referitor la individualizarea sancțiunii însă, instanța reține că prin aplicarea amenzii în sumă de 9000 lei nu au fost respectate criteriile avute în vedere de legiuitor, prin urmare deși fapta săvârșită constituie contravenție, instanța apreciază că sancțiunea a fost stabilită în mod nejustificat la amendă în sumă de 9.000 lei, având în vedere atât circumstanțele în care a fost săvârșită fapta și conduita petentei.
Instanța trebuie să acorde o atenție deosebită modului de determinare a gradului de pericol social al faptelor, luând în considerare criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al faptelor ; aplicarea sancțiunii contravenționale de către agentul constatator se impune a fi realizată cu respectarea întocmai a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Într-adevăr, determinarea gradului de pericol social este o chestiune lăsată la aprecierea agentului constatator, respectiv a instanței de judecată, însă, pentru evitarea arbitrariului, atât în teorie, cât și în doctrina de drept contravențional, s-au statuat o . criterii menite a limita această largă posibilitate de apreciere a agentului constatator, printre acestea regăsindu-se: persoana autorului, comportarea anterioară a contravenientului, împrejurările săvârșirii contravenției, regretul manifestat de contravenient etc.
Din considerentele arătate, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost legal și temeinic întocmit, însă are în vedere faptul că art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 îi conferă posibilitatea de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, ceea ce implică aprecierea asupra legalității și cuantumului sancțiunii aplicate, care trebuie corelate cu gradul de pericol social al faptei și împrejurările comiterii faptei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că, potrivit contractului de transport auto de la f.18, petenta s-a obligat să asigure transportul unor lucrători de la Drobeta T. S. la Ferma Viticolă R. în perioada 16.04._14 ; astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați, în ziua respectivă lucrătorii au fost transportați la lucru cu microbuzul care efectua cursa de obicei însă acesta s-a defectat, astfel că la întoarcere transportul s-a făcut cu mijlocul auto care a fost găsit de agenții constatatori fără licență de transport. Potrivit celor declarate de martori, distanța era de aprox.50 km și persoanele respective nu aveau alt mijloc de transport ca să se întoarcă acasă de la lucru iar de a doua zi transportul lucrătorilor s-a făcut cu mijloace aparținând angajatorului lor și nu de către petentă.
Față de cele de mai sus, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile cazului fortuit, astfel cum susține petenta, însă împrejurările în care s-a produs fapta precum și conduita petentei care a recunoscut de la început lipsa licenței și nu a mai folosit ulterior acest mijloc de transport, justifică aplicarea unei sancțiuni mai puțin drastice decât cea aplicată de agentul constatator.
În consecință, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este îndestulătoare pentru a atrage atenția petentei cu privire la respectarea dispozițiilor legale, astfel că va admite în parte plângerea formulată și în temeiul art. 5 alin. 5 coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 va dispune înlocuirea amenzii în sumă de 9.000 lei cu sancțiunea avertismentului, sens în care se va modifica corespunzător actul constatator, menținând celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. F. A. TRANS S.R.L., cu sediul în Drobeta T. S., .. 10, ., ., înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M. cu sediul în Drobeta T. S., .. 75, județul M., CUI_. și, pe cale de consecință:
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 9000 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenție . nr._ cu sancțiunea „avertisment”, sens în care se va modifica corespunzător actul constatator, menținând celelalte dispoziții.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere depusă la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședința publică din data de 11.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. D. M.
Pt.grefierul demisionat
semnează grefierul șef,
Red. C.M./Tehn.C.C 4 ex./
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 877/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 888/2015.... → |
|---|
