Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 746/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 746/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 23-12-2015 în dosarul nr. 746/2015
Dosar nr._ - ordonanță președințială -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
JUDEȚUL M.
SENTINȚA MINORI ȘI FAMILIE NR. 746
Ședința publică de la 23.12.2015
Completul constituit din: L. B.
Grefier ședință L. P.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantul V. P. R. și pe pârâta V. M., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul asistat de avocat P. I. G. și avocat P. D. pentru pârâta lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează să s-a depus la dosar prin serviciul registratură, întâmpinare formulată de pârâtă, prin care a solicitat conexarea prezentei cauze la dosarul nr._/225/2015.
Avocat P. I. G. pentru reclamant, depune la dosar împuternicrea avocațială.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. procedează din oficiu la verificarea competenței și, pentru lămurirea unor aspecte ce țin de fapte personale, care sunt de natură a lămuri unele aspecte pentru stabilirea competenței instanței, în temeiul art. 351 C pr civ dispune din oficiu luarea unui interogatoriu reclamantului, răspunsurile fiind consemnate în declarația atașată la dosar.
Instanța, având în vedere înscrisurile aflate la dosar, declarația reclamantului de la acest termen de judecată, precum și dispozițiile art.132 C pr civ, art.998 C pr civ raportat la art. 915 alin.2 C pr civ, din oficiu invocă excepția necompetenței teritoriale a instanței și acordă cuvântul asupra excepției invocate, aducând totodată la cunoștință părților că excepția necompetenței teritoriale se soluționează cu prioritate față de excepția conexității, invocată de pârâtă în întâmpinare.
Avocat P. I. G. pentru reclamant solicită respingerea excepției arătând că părțile s-au căsătorit în România, iar pârâta a locuit împreună cu minorii, în România.
Avocat P. D. pentru pârâtă, solicită admiterea excepției, învederând instanței că a fost pronunțată o hotărâre în SUA iar părțile și minorii locuiesc în SUA.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 23.11.2015 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul V. P. R., în contradictoriu cu pârâta V. M., a solicitat ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună, în baza art.496 alin.3 din Codul Civil stabilirea domiciliului minorilor V. D. Elisha născut la data d?27 martie 2006 si V. Alessia Sarai născuta la data de 03 octombrie 2008 rezultați din căsătoria reclamantului cu parata V. M., pana la soluționarea irevocabila a dosarului civil nr. l_ al Judecătoriei Drobeta T. S. având ca obiect desfăcea căsătoriei încheiata la data de 04 septembrie 2004 in Municipiul Drobeta T. S. Județul M., la domiciliul reclamantului din Municipiul Drobeta T. S. B-ul Revoluției nr.14 ,.,. pentru care a incheiat un contract de comodat.
În motivarea cererii a arătat că, este căsătorit cu parata V. M. din anul 2004 ,iar din căsătoria lor s-au născut minorii V. D. Elisha si V. Alessia Sărai .
La inceputurile căsătoriei relațiile au fost bune, insa ulterior au apărut numeroase neintelegeri care au determinat despărțirea in fapt in urma cu aproximativ doua luni. Neînțelegerile au apărut pe fondul deselor relații extraconjugale ale paratei care au culminat prin aducerea in locuința .. De asemenea parata nu are grija de minori fapt pentru care s-au imbolnavit de mai multe ori .
La sfârșitul lunii octombrie 2015 au hotărât de comun acord sa venim in România din Statele Unite Ale Americii pentru a merge la nunta unei rude.
In acest timp parata s-a comportat violent cu minorii, iar pe minorul V. D. Elisha chiar la lovit dandu-i cu capul de o canapea iar revclamantul a fost nevoit sa meargă cu minorul la urgenta la Spitalul Județean M. pentru ca îi spunea ca il doare dupa cap si ii suna o ureche .
In aceasta perioada parata a separat minorii ducandu-i pe la niște rude ale sale in Drobeta T. S. câteva zile fara știrea reclamantului.
Inițial minorii au fost dusi la mama paratei in . . In data de 29 octombrie 2015 a mers numai reclamantul cu minorii la Supermarketul Carrefour pentru a vedea un film si pentru a manca. In timp ce stăteau la coada pentru a comanda mincare pentru minori parata a venit insotita de mai mulți bărbați si a incercat sa ia minorii cu forța de langa reclamant.
Aceștia au fugit de langa ea insa aceasta i-a prins si i-a lovit de mai multe ori fapt pentru care s-a creat o atmosfera extrem de tensionata si copii au inceput sa tipe si sa ceara sa ramana cu reclamantul.
Bărbații care au venit cu parata l-au amenințat ca o să-l bată, sa lase minorii sa meargă cu parata, reclamantul le-a explicat ca minorii nu vor sa meargă cu parata .
Au sosit si organele de Politie si s-a concluzionat ca voința . minori este sa stea cu reclamantul si nu cu parata . De asemenea minorii mi-au relatat ca au fost expuși la scene de violente din partea paratei si chiar au fost loviți de catre aceasta de mai multe ori. Menționează ca deține o locuința proprietate personala in Municipiul Drobeta T. S. si a convenit cu cei doi minori sa ramana in România cu el, sa fie inscrisi la o scoală din Dronbeta T. S. iar reclamantul sa se ocupe de creșterea si educarea lor .
Dupa evenimentele din data de 29 octombrie 2015 din Drobeta T. S., s-a hotărât sa introducă si acțiune de divorț împotriva paratei ceea ce a si făcut in data de 06.11.2015 potrivit dosarului civil nr._/225/2015 al Judecătoriei Drobeta T. S. .
Precizează că din data de 29 octombrie 2015 si pana in prezent minorii se afla in grija si întreținerea reclamantului in România, aceștia refuzând categoric sa meargă cu parata care a plecat in Statele Unite ale Americii retinind in mod ilegal si pașapoartele minorilor .
Minorii sunt atașați de reclamant si doresc sa ramana cu el in România dar pentru a continua educația si creșterea minorilor . îi este necesar urgent aceasta ordonanța presedintiala pentru a o prezenta instituțiilor Statului din Roamania .
In dovedirea acestei acțiuni intelege sa se folosească de proba cu inscrisuri si orice proba prevăzuta de legile din România .
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.996 cod proc.civ.998 cpc.art.496 alin.3 cod civil. Întrucât urgenta este deosebita in conformitate cu prevederile art.998 alin.2 cod proc.civ.solicită ca aceasta cerere sa fie soluționata urgent si fara citarea părtilor .
Pârâta, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.
A arătat că, de la bun început dorește să învedereze instanței faptul că, toate afirmațiile reclamantului din acțiune sunt mincinoase, starea de fapt fiind vădit distorsionată cu scopul de a induce în eroare instanța, fiind ascunse de instanță chestiuni esențiale, care sunt de natură să convingă instanța română de nerealitatea susținerilor, precum și de faptul că în SUA s-au promnunțat hotărâri judecătorești definitive cu privire la divorț, custodia copiilor, precum și faptul că, există un ordin de protecție, prin care reclamantul poate avea legături cu minorii doar în prezența unei persoane specializate care să vegheze contactul.
Astfel, arată că, este domiciliată în SUA la 8580 Sw Turquoise Loop, Beaverton Oregon I_, unde deține un amplasament pentru bătrâni pe care îl conduce și care îi asigură veniturile pentru ea și cei doi minori. A fost căsătorită cu reclamantul din anul 2004 până la începutul lunii decembrie 2015 când instanța competentă din Oregon s-a pronunțat definitiv și a dispus desfacerea căsătoriei, așa cum se poate observa din hotărârea judecătorească apostilată pe care o va depune ulterior acestui înscris, după ce va fi tradusă de un traducător autorizat din România. Din căsătorie au rezultat doi minori, D. Alisha și Alessia Sărai, pe care instanța din SUA i-a lăsat în custodia exclusivă a pârâtei.
Precizează că, acțiunea de divorț a promovat-o în anul 2014 în SUA, Statul Oregon, fiind instanța competentă deoarece acolo aveau domiciliul atât părțile cât și copii din 2004, motivul pentru care a cerut divorțul a fost faptul că reclamantul era agresiv verbal și fizic, nu muncea deloc, fiind întreținut de pârâtă, pleca de acasă fără să știe nimic de el cu zilele și consuma substanțe care erau interzise, fapt stabilit prin analizele sângelui în cadrul proceselor avute în SUA.
În data de 24 iulie 2015 pârâta a primit custodia totală temporară a celor doi copii minor, iar reclamantul nu a vrut să accepte situația și a început să întoarcă copii împotriva pârâtei spunându-le tot felul de lucruri neadevarate depre ea și multe din problemele lor " personale, pe care le-a denaturat.
Întrucât aveau concediu, după aprobarea prealabilă primită de la Judecătorul Fun din statul Oregon, investit cu soluționarea cauzelor sale, au venit în România în data de 20 Octombrie, în vacanță cu cei doi copii.
Reclamantul a urmat-o în România, deși în fața judecătorului din Oregon a spus că nu are planuri să vină, care stabilise că nu poate vedea minorii decât cu supraveghere specială, în SUA legile fiind foarte severe în ceea ce privesc raporturile față de minori.
În data de 22.10.2015 la ora 4 dimineața în timp ce se afla cu copii în . mamei pârâtei, reclamantul a venit și a spus că vrea să vadă puțin copii, ocazie în care i-a permis să intre. Acesta a intrat în casă, și după câteva minute de joacă cu copii, a început în prezența lor să o înjure, să o facă curva, să o amenințe și să folosească foarte multe cuvinte obscene de față cu copii, pe care nu le pote reda din considerente obiective, moment în care i-a spus să părăsească imediat casa.
A continuat să mă înjure și să o amenințe că o omoară și a împins-o în perete cu putere și a început să o strângă de gât în prezența copiilor, zicând că o omoară dacă nu îi dă custodia totală a copiilor.
Mama pârâtei fiind foarte speriată de atitudinea acestuia, i-a cerut să părăsească imediat casa și a zis că va chema poliția, moment în care țipând și înjurându-ne a părăsit imobilul.
Ulterior, într-o zi a trebuit să ajungă în oraș de dimineață pentru rezolvarea unor probleme, ocazie în care a lăsat copii cu mama sa, iar mai târziu a rugat-o pe mama la telefon să ia copii și să vină în oraș cu ei.
Precizează că, față în față cu casa mamei, locuiește un unchi al reclamantului, la care acesta locuia, reclamantul observând că mama pârâtei a plecat la stația de autobuz cu copii să vină spre oraș, a urmărit-o și a venit cu o mașină, moment în care a luat cu forța copii și a fugit cu ei, din acel moment dispărând cu aceștia.
A aflat ulterior că, acesta se afla la magazinul Carrefour, ocazie în care a mers acolo să își ia copii, iscându-se scandal pentru ca acesta a refuzat să îi dea și a început să o anjure și amenințe, la fața locului venind organele de poliție, care i-au spus că, hotărârile judecătorești din SUA nu au nici o putere în România și că dacă are vreo problemă să se adreseze instanțelor de judecată române.
Întrucât trebuia să se întorcă la azilul de bătrâni pe care îl conducea, iar copii trebuiau să meargă la școală, a solicitat acestuia să îi aducă copii, însă reclamantul refuza să îi lase copii, pașapoartele acestora aflându-se la reclamantă, motiv pentru care a trebuit să plece în SUA, moment din care reclamantul nici la telefon nu vrea să îi dea copii, neștiind unde se află, în ce condiții locuiesc și care este starea lor, cine are grijă de ei, de îndată ce reclamantul niciodată nu a avut grijă de ei și este consumator și de substanțe psihoactive, așa cum a rezultat din testul sângelui efectuat în SUA și dispus de judecător.
Deoarece acesta i-a spus atunci că, vrea să plece la un bărbat în Italia pe care 1-a cunoscut pe internet, fiindu- i teamă pentru siguranța acestora, a sesizat Ambasada SUA și Ministerul Admiistrației și Internelor - Poliția de Frontieră pentru a nu permite ieșirea din țară și a nu fi eliberate pașapoarte pentru copii, astfel încât reclamantul în prezent nu poate părăsi România.
Precizează că, prin intermediul avocatei sale din SUA a efectuat demersuri la Ambasadă cât și prin intermediul avocaților din București și Dr. Tr. S. a demarat procedurile legale pentru executarea hotărârilor apostilate din SUA, prin care pârâta are custodia totală a minorilor, ordin de restricție împotriva acestuia, căsătoria în prezent find desfăcută, așa cum rezultă din înscrisul doveditor ce urmează a fi depus după ce va fi tradus, în total fiind aprox. 80 de pagini de tradus.
Subliniează faptul că, reclamantul cunoaște de hotărârea de divorț din SUA și știe foarte bine ce obligații are acesta, obligații pe care judecătorul din Oregon i le-a comunicat, încâlcându-le premeditat.
Mai precizez că, în România, Dr. Tr. S., pe numele acestuia există două dosare penale, fiind formulată o plângere și la FBI împotriva sa.
Învederează de asemenea că, pe rolul instanței, la același complet se află înregistrată și cauza nr._/225/2015 ce are ca obiect încredințarea provizorie a acelorași minori, astfel încât în raport de dispozițiile art. 139 alin. 1 C.proc.civ., întrucât între cauze există o strânsă legătură, privind aceleași părți și aceeași copii, înțelge să invoce excepția conexității, excepție pe care solicită să fie admisă și să se dispună conexarea celor două cauze, urmând să fie anexată prezenta cauza la cauza nr._/225/2015, care are numărul mai mic.
În al doilea rând, în raport de cele mai sus arătate, înțelege să invoc excepția autorității de lucru judecat, solicitarea formulată de reclamant a fost tranșată și soluționată definitiv de oinstanță competentă material și teritorial, chiar dacă acea instanță este una din SUA, Statul Oregon.
Astfel, este de subliniat faptul că Legea nr. 105/1992 a fost abrogată, în materia recunoașterii hotărârilor străine, este aplicabil Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului Uniunii Europene din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere, precum și Protocolul de la Haga din 2007.
Potrivit art. 16 alin. 1 și 17 din Regulamentul nr. 4/2009, o hotărâre pronunțată într-un stat membru care are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 este recunoscută într-un alt stat membru fără a fi necesar să se recurgă la nicio procedură și fără a fi posibilă contestarea recunoașterii sale. O hotărâre pronunțată într-un stat membru care are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 și care este executorie în statul membru respectiv, este executorie în alt stat membru fără a fi necesară încuviințarea executării.
Cum atât România cât și SUA sunt state semnatare ale Convenției de la Haga din 5 Octombrie 1961 privind simplificarea procedurii supralegalizarii actelor ce vor fi folosite in străinătate, și in toate acestea un document apostilat va fi recunoscut fara a fi necesare alte proceduri suplimentare, acele doveditoare depuse de subsemnata sunt executorii.
Pentru statele membre Haga, începând cu data de 1 Septembrie 2005, apostilarea / supralegalizarea documentelor se va face de către birourile specializate ale Prefecturilor, respectiv Tribunalelor din județul respectiv.
Apostila garantează recunoașterea oficiala prin lege. Cu alte cuvinte, orice document cu apostila Convenției de la Haga este automat recunoscut pentru folosirea sa, fără alte cerințe in oricare dintre celelalte tari semnatare.
D. urmare, de îndată ce prin hotărârea pronunțată de judecătorul din Statul Oregon s-a tranșat în favoarea pârâtei custodia totală a minorilor, o noua judecare a unei astfel de chestiuni ar încălca cele deja statuate defintiv.
Precizează faptul că, cererea de divorț înregistrată la data de 06.11.2015 sub nr._/225/2015 la Judecătoria Dr. Tr. S., este ulterioară celei înregistrate în Statul Oregon în 2014 și soluționată definitiv, instanța română nefiind competentă să soluționeze această cerere de divorț, deoarece părțile locuiesc în SUA de peste 11 ani, având domiciliu acolo.
Învedereză de asmenea instanței faptul că, reclamantul împotriva unei hotărâri judecătrești definitive ține copii fără nici un drept, fapt ce potrivit legislației din SUA reprezintă o faptă gravă, în condițiile în care acesta nu a îndeplinit condițiile legii pentru a îi fi încredințați minorii, numai pârâta îndeplinind aceste condiții.
Așa cum a subliniat, după traducerea hotărârilor judecătorești apostilate, prin avocații din București și din Dr. Tr. S., va efectua procedurile legale în vederea executării hotărârilor judecătorești din SUA.
Precizează că, reclamantul nu are o locuință personală nici în România, folosind locuința unei alte persoane, nu are venituri deoarece nu a lucrat niciodată și nici nu va lucra, astfel încât acesta nu va fi capabil să poarte de grija minorilor, care în prezent lipsesc de la școlă din SUA din cauza acestuia, riscând să piardă anul școlar.
Referitor la condițiile legale pentru a fi dmisă cererea reclamantului, urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului, solicită să se constate că nici una din condițiile cerute nu este îndeplinită.
Așa cum a subliniat, reclamantul ține copii fără drept, împotriva unei hotărâri judecătorești, demersul său fiind de a obține un titlu favorabil în România contra unui titlu stabilit de o altă instanță din altă țară, astfel încât să justifice starea de fapt.
Referitor la condiția urgenței, din conținutul acțiunii nu rezultă în ce constă urgența, deoarece reclamantul nu poate spune că în SUA în Statul Oregon nu ar exista un mediu civilizat, unde copiii au tot ce le trebuie, unde pârâta dețin un azil de bătrâni, stabiliment foarte scump și producător de venituri.
Faptul că, reclamantul nu mai înțelege să revină pe teritoriul SUA, trebuie să fie înțeles de instanța în sensul că, acestuia îi este teamă să revină acolo, deoarece știe că va suporta rigorile legii, pentru faptul că a răpit copiii și a încălcat ordinele judecătorului, care erau clare.
Statutul său de fugar de rigorile legilor din SUA nu trebuie să afecteze copii, care trebuie să beneficieze de tot ceea ce le este favorabil, fiind în interesul superior al acestora să stea cu mama lor, cu atât mai mult cu cât un judecător după ce a analizat probele a stabilit custodia totală pentru subsemnata.
D. urmare, reclamantul nu poate justifica urgența unei astfel de acțiuni, prin afirmațiile și motivele pentru care a formulat prezenta aciune, drept pentru care solicită să se aprecieze că această condiție nu este îndeplinită.
Referitor la condiția vremelniciei, analizată în raport de cererea de divorț nr._/225/2015, solicită să se observe că, căsătoria încheiată cu reclamantul este deja desfăcută, neputând fi desfăcută din nou. Mai mult decât atât, în condițiile în care părțile au domiciliul în SUA, Statul Oregon, instanță care în raport de domiciliul lor și-a verificat competența și a pronunțat divorțul, este evident că, instanța din România, nu are nici competență să desfacă căsătoria și nici nu o poate desface, deoarece s-a desfăcut, fiind lipsită de obiect.
D. urmare, condiția vremelniciei nu este îndeplinită, deoarece divorțul s-a pronunțat iar copii au fost lăsați în custodia totală a pârâtei, astfel încât nici o măsura provizorie nu se mai poate dispune.
În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, solicită să se aprecieze că nici aceasta nu este îndeplinită, deoarece fondul pretențiilor reclamantului s-a judecat deja, hotărârea fiind definitivă potrivit Statului Oregon, astfel încât prin reanalizarea custodiei definitve sau provizorii, s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești străine recunoscute de Statul Român, așa cum a subliniat mai sus.
Față de cele de mai sus, solicită respingerea cererii reclamantului și în temeiul art. 451 și următoarele C.proc.civ., solicită să fie obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.
În vederea dovedirii celor mai sus arătate, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba cu martori și orice altă probă ce se impune a fi administrată, urmând a observa care este teza probatorie pe care o dorește reclamantul să o dovedească prin probele solicitate.
În conformitate cu prevederile art.248 alin.1 din C. pr.c., prealabil judecării fondului acțiunii, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Din probele administrate în cauză și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta V. M., stabilirea locuinței minorilor rezultați din căsătorie la domiciliul său, până la soluționarea definitivă a cauzei nr._/225/2015 înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S., având ca obiect divorț, în care reclamantul a solicitat și stabilirea locuinței minorilor la domiciliul său ( certificat de grefă f.9).
Părțile s-au căsătorit la data de 11.11.2004, căsătoria fiind trecută în registrul stării civile al Primăriei Drobeta T. S. sub nr. 862, conform Certificatului de căsătorie ., nr._ (f.6), din căsătorie rezultând minorii V. D.-Elisha, născut la data de 27.03.2006 și V. Alessia-Sarai, născută la 03.10.2008..
Din declarația reclamantului, dată în fața instanței la termenul de judecată din 23.12.2015, reiese că reședința comună este în SUA de peste 10 ani, unde lucrează atât reclamantul cât și pârâta.
Același aspect reiese și din înscrisurile depuse la dosar, acestea certificând faptul că părțile au reședința în SUA, locuința statornică a minorilor fiind, de asemenea, în SUA, unde urmează cursurile instituțiilor de învățământ.
Potrivit art.998 C pr civ, cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.
Potrivit art. 915 alin.1 din C.proc.civ., cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, doar în condițiile în care cel puțin unul dintre soți mai locuiește în circumscripția teritorială a instanței în raza căreia se află ultima locuință comună. Dacă soții nu au avut o locuință comună sau dacă niciunul din soți nu mai locuia la data introducerii cererii de chemare în judecată în circumscripția instanței în care s-a aflat cea din urmă locuință comună, instanța competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară, iar instanțele române sunt competente internațional, este competentă instanța în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.
Alineatul doi al aceluiași articol statuează că, dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, cum este și în cazul de față, pot convenii să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț, precum și cererile accesorii divorțului ( exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței minorilor) sunt de competența Judecătoriei Sector 5 a Municipiului București.
Așa cum reiese din disp. art.132 alin.1 și 3 C. pr. c., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă și, când se declară necompetentă, dosarul va fi trimis de îndată instanței competente, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.
Cum părțile nu au avut și nici nu au locuința în țară și neexistând un acord al acestora privind soluționarea cererii lor de către o judecătorie din România, se apreciază că este competentă teritorial în soluționarea prezentei cauze Judecătoria Sector 5 a Municipiului București. Aflarea minorilor rezultați din căsătorie pe teritoriul României nu este de natură a duce la o prorogare de competență privind o acțiune de divorț sau o acțiune de luare a unor măsuri provizorii cu privire la aceștia, până la soluționarea acțiunii de divorț, măsurile ce-i privesc fiind accesorii acestei acțiuni principale, care urmează a fi soluționate de instanța competentă, așa cum prevede art.919 din C.pr.c.
Instanțele enumerate de art.915 alin.1 din C.pr.c nu sunt toate deopotrivă competente, reclamantul trebuind să-și intenteze acțiunea în ordinea și condițiile stabilite de lege, fiind astfel în prezența unor norme imperative, ce imprimă un caracter absolut al competenței teritoriale, părțile ( în lipsa unui acord în acest sens) sau chiar instanța neputând-o înlătura.
Cum acestea nu s-au prevalat de dispozițiile alineatului doi al aceluiași articol, în temeiul art. 248 alin.1, art.132, art.129 alin.2 pct.3 din C.pr.c,rap.la art.998 și art.915 alin.2 teza finală din C.pr.c., instanța urmează să admită excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și, în consecință, să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 a Municipiului București .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță președințială, formulată de reclamantul V. P. R., CNP_,cu domiciliul procesual ales în Dr.Tr.S., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta V. M., CNP_, cu domiciliul ales în Dr.Tr.S., ..73, ., ., la Cabinet Avocat P. D., în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
Red. L.B./Tehnored. LP
4 ex./ 23.12.2015
Cod Operator 6497
| ← Decădere din drepturi părinteşti. Sentința nr. 573/2015.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 727/2015. Judecătoria... → |
|---|
